EMKE, la beregata Clubului Phoenix

La inceputul lunii octombrie, pe adresa Primariei Baia Mare a sosit o solicitare din partea Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au apartinut comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din Romania. Prin adresa respectiva erau cerute date si informatii in legatura cu situatia juridica si locativa a imobilului situat pe strada Tineretului, nr.2, cunoscut sub numele de Clubul Phoenix. Au vrut retrocedarea Clubului Phoenix! Imobilul in cauza este o casa ce dateaza de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Cu o suprafata utila de peste 2.000 mp, casa respectiva a intrat in atentia unei societati cvasinecunoscute, autointitulata “Societatea maghiara de cultura din Transilvania”. Infiintata in 1991, aceasta societate pretinde ca ar fi continuatoarea raposatei EMKE, care-i nu femeie, ci un fel de ONG infiintat la jumatatea secolului al XIX-lea. Dar care e povestea completa a acestei retrocedari? Un story de 150 de ani In 1855, la Cluj a luat fiinta “Societatea de cultura din Transilvania”, al carei scop declarat era sa contracareze actiunile culturale ale ASTREI. In decursul anilor, aceasta societate a deschis mai multe filiale in judetele Transilvaniei, dar, din informatiile noastre, in zona Baia Mare nu a existat o filiala a acestei organizatii. Ca urmare, solicitarea venita din partea Comisiei amintite este ciudata. Pentru a nu gresi, am cautat in Arhivele Nationale, dar nu am gasit nici o referire la societatile, organizatiile care au functionat in Baia Mare in perioada de dinaintea primului razboi mondial si din perioada interbelica. Si acest fapt este oarecum ciudat, daca ar fi sa luam in calcul rigoarea impusa de austrieci in ceea ce priveste actele, in general, si a celor de proprietate, in particular. Daca n-am reusit sa vedem nici un document care sa certifice ca respectivul imobil ar fi apartinut candva Societatii de cultura din Transilvania am gasit, in schimb, oameni care stiu o poveste aproximativa a imobilului in cauza. Potrivit acestei povesti, in casa respectiva si-ar fi desfasurat activitatea, intr-o anumita perioada, pe undeva pe la inceputul secolului XX, o asociatie culturala, numita “Societatea cetateneasca de lectura din Baia Mare”. Dupa cum lesne se observa, nici societatea infiintata in secolul al XIX-lea, nici clubul despre care am amintit nu sunt, cel putin dupa nume, exclusiv ale maghiarilor. De aici rezulta ca, in aceste societati puteau fi membri si cetateni de alta nationalitate decat cea maghiara. Intrebarea fireasca este de ce astazi, solicitarea de revendicare a imobilului vine din partea unei societati care este exclusiv a etnicilor maghiari. Din acest punct, problema devine mai complicata. Vremea revendicarii Am gasit extrasul de carte funciara (CF) a imobilului aflat in disputa, din care, deasemenea, rezulta cateva lucruri interesante. Potrivit extrasului, prima mentiune legata de imobil dateaza din perioada 1893-1908, atunci cand, in casa respectiva aveau loc intalnirile societatii de lectura. In perioada respectiva functionau tot felul de societati, unele dintre acestea recrutandu-si membrii dupa criteriul etnic. Existau, spre exemplu, o societate a femeilor maghiare, una a celor de origine evreiasca si una a romancelor, dar “Societatea cetateneasca de lectura” nu face trimitere in nici un fel la o anume etnie. Este posibil ca majoritatea membrilor sai sa fi fost maghiara, dar cu siguranta ca in aceasta societate au existat si cetateni romani, evrei sau de alte nationalitati. Din punct de vedere statistic, ponderea cea mai mare in cadrul comunitatii baimarene din vremea respectiva o aveau maghiarii, urmati de romani si evrei. Este foarte posibil ca aceasta reprezentativitate sa se fi regasit si in componenta „celebrei” societati de lectura. Pe de alta parte, este cunoscut faptul ca cei mai multi proprietari de case din Baia Mare erau evrei, situatia fiind asemanatoare cu starile de lucruri din multe alte orase ale Transilvaniei. Revenind la miezul problemei, ne intrebam, si intrebam, de ce imobilul de pe strada Tineretului ar trebui sa fie retrocedat societatii EMKE? Un fel de Phoenix vrea Phoenix Tinand cont de faptul ca solicitarea „Societatii maghiare de cultura din Transilvania” este facuta in baza Legii 247 din pachetul de legi ale proprietatii, promovat si asumat de actualul guvern, se cuvin cateva precizari. Legea 247 se refera la imobilele nationalizate pana in anii ’50, dar si la proprietatile bisericilor si ale cetatenilor de alta nationalitate decat cea romana. Altfel spus, este vorba despre proprietatile insusite abuziv de catre Statul socialist. In acea perioada tulbure, Statul a devenit proprietar al multor imobile din categoria celor de mai sus, dar nu s-a intabulat pe toate aceste cladiri. Procedura actuala de retrocedare a imobilelor preluate abuziv spune ca in cazul imobilelor care nu au fost intabulate se trece la retrocedarea imediata, iar in care intabularea a fost realizata, retrocedarea se face in urma unei sentinte judecatoresti. Casa de pe strada Tineretului a fost intabulata pe statul roman in 1966, dar extrasul CF nu precizeaza momentul in care imobilul a fost preluat de stat, existand posibilitatea ca aceasta preluare sa fi fost realizata chiar cu ani in urma. Probabil pe aceasta gaselnita se bazeaza minunata societate infiintata in 1991, care, pretinzand ca a renascut ca un Phoenix, vrea Phoenix. Am fost curiosi sa aflam care este parerea partii maghiare si am luat legatura cu unul din liderii EMKE. „A fost o incercare de a intra in posesia acelui imobil, dar, din pacate, cererea noastra nu prea a fost fondata si, ca urmare, nu prea vad nici o sansa de reusita. Societatea care a fost proprietara cladirii nu mai exista in prezent, iar in statutul Societatii Maghiare de Cultura din Transilvania nu este prevazut ca noi am fi continuatorii vechii societati. Asta este motivul pentru care am spus ca cererea noastra nu este prea fondata”, a declarat David Lajos, membru al EMKE Baia Mare. Ne-am permite sa afirmam ca respectiva cerere nu este deloc fondata, pentru ca nu poti sa ceri sa-ti fie retrocedat ceva ce nu ti-a apartinut niciodata. Se pare ca in toata aceasta afacere este implicata Ingrid Zaarour, secretar de Stat si presedinte al Comisiei speciale de retrocedare. Cel putin asa se vorbeste neoficial prin birourile administratiei maramuresene. Bradul Primariei La Primaria Baia Mare situatia pare si limpede si complicata (de catre unii). “A fost o surpriza si pentru noi aceasta solicitare. Solicitarea acestui gen de imobile nu se face la Comisia Locala. Este o Comisie speciala de retrocedari la nivel de tara. Ei (Comisia speciala de retrocedare care are ca presedinte pe Ingrid Zaarour) ne solicita date despre acest imobil. Solicitarea, asa cum stiti si dumneavoastra a fost depusa de Societatea Maghiara de Cultura din Trasilvania, societate ce se da continuatoarea proprietarului din cartea funciara de la care in 1965 a fost luat imobiliul. Respectivul proprietar, in traducere ar fi: „Societatea meseriasilor... cititorilor de carte din Transilvania”. Potrivit Ordonantei 83/1999, in baza careia se face acesta solicitare, se pot cere imobile daca se face dovada ca acela care solicita (societate, fundatie) este succesorul societatii de la vremea respectiva, in cazul nostru de la inceputul secolului XX. Aceasta recunoastere se face prin sentinta judecatoreasca. Noi nu avem cunostinta ca ar exista o asemenea sentinta si avem convingerea ca in Bucuresti se va verifica acest aspect. Sigur, ne deranjeaza solicitarea; pentru acest imobil am avut un proces lung si destul de complicat cu cei de la Combinatul Phoenix, iar acum dupa ce am obtinut in instanta casa, exista acest pericol de a ne fi luata”, a declarat Rodica Brad, secretarul Primariei Baia Mare. In informatiile pe care le detine secretarul Primariei s-au strecurat cateva greseli. In primul rand, „Societea cetateneasca de lectura” de la sfarsitul secolului XIX - inceputul secolului XX, care apare in extrasul CF, si despre care nu se stie daca a fost proprietara imobilului sau doar l-a avut in folosinta, nu este „din Transilvania”, ci din Nagynyai, in traducere libera „din Baia Mare”. In al doilea rand, din 1908 si pana in 1966, cand, printr-o hotarare judecatoreasca, imobilul a trecut in proprietatea Statului roman, nu exista nici o mentiune legata de proprietarul casei. Cercetarile noastre au scos la iveala faptul ca aceste societati, infiintate la sfarsitul secolului XIX - inceputul secolului XX, si-au incetat activitatea candva in perioada interbelica. Paranoia noastra Una peste alta, o societate culturala maghiara vrea sa revendice un imobil baimarean, doar pe considerentul ca este tot societate culturala, ca o defuncta societate similara din urma cu o suta de ani. Nu pare sa aiba nici o importanta faptul ca intre cele doua societati nu exista nici o legatura, fapt recunoscut pana si de membrii EMKE, important e sa revendici cat mai poti si-i Marko la putere. Cum care Marko? Bela! Vom fi acuzati de paranoia si alte dacuri, dar avem motive sa credem ca faptele care se petrec au un anumit talc. Nu pare fireasca ideea ca tot ceea ce este reprezentativ pentru Baia Mare este maghiar sau neaparat de sorginte maghiara, dupa cum nu pare fireasca nici falsa invocare a trecutului pentru a motiva o incercare de a „palma” o casa in buricul targului, singurul dezavantaj al imobilului fiind acela ca este plasat in proximitatea sediului Politiei municipiului. Nu avem nimic impotriva retrocedarii proprietatilor luate abuziv de comunisti, dar credem ca acest act reaparatoriu trebuie facut cu discernamant si decenta. Decenta pe care ar trebui sa o aiba si cei care fac cererile de retrocedare. E drept ca subiectele care vizeaza minoritatile sunt extrem de sensibile. In acelasi timp insa, am observat in numeroase discutii cu lideri de opinie din Baia Mare, si nu numai, ca un subiect in care este implicat un minoritar, un partid, asociatie sau organizatie care ii reprezinta pe minoritarii maghiari este tratat cu maxima retinere. Probabil aceasta situatie se datoreaza pe de o parte faptului ca UDMR a fost si este de cincisprezece ani in anturajul Puterii si, pe de alta parte, conjuncturii politice internationale. Europa „e cu ochii pe noi” si nu-i voie sa superi minoritarii, nici macar atunci cand acestia gresesc, fapt care, cu orice risc, ni se pare nefiresc. Ioan BOTIS, Nicolae TEREMTUS