Curs valutar
Euro
4.5680 RON
Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc
1.4823 RON
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
bonta emese pe 29.02.2024 la 09:22
Domnilor ziaristi, sunteti intr-o grava eroare din nou, sunt in muzeu de pe vremea lui Ceausescu, domnul Alexa 
G. Buju pe 16.01.2024 la 01:04
Felicitari lui !
Bun si de cinste Morosan !!
De mirare e ca polutucii din acelashhh aluat moroseni nu fac
Pompiliu Barbu pe 14.11.2023 la 16:08
Un om deosebit! De ar face fiecare roman pe sfert din ce a facut acest om Romania ar fi departe!
Nelu Botiș pe 29.09.2023 la 14:27
1. Stimate domnule Teremtus, cu tot respectul, vreau sa va comunic faptul ca Bonta Emese nu va respecta.
2.
Luni , 11 Martie , 2013
ELAGABAL, ultimul dintre Antonini
La 11 martie 222, se stingea din viaţă împăratul roman Elagabal, ultimul din dinastia Antoninilor, cel despre care Istoria Augustă spunea că a fost „atât de odios prin viaţa, moravurile şi necinstea sa, încât senatul i-a şters de pretutindeni numele.”
Născut în anul 203 sau 204, la Emesa, în Siria, împăratul roman Elagabal a urcat pe tronul imperiului la 16 mai 218. Comportamentul său a avut darul de a şoca întreaga lume romană prin înclinaţiile sale bisexuale şi practicile religioase exotice. Istoria domniei sale a fost relatată în termeni sumbri de către istoricii romani, şocaţi de comportamentul bizar al împăratului. La aceasta a contribuit şi faptul că, la urcarea pe tron, Elagabal avea doar 14 ani şi era un preot ereditar al unui zeu solar oriental, ascensiunea sa nefiind precedată de parcurgerea treptelor carierei militare, aşa cum lumea romană era obişnuită.
Elagabal a primit la naştere numele de Varius Avitus Bassianus, fiind nepotul Iuliei Maesa, sora mai mică a împărătesei Iulia Domna. Aparţinea unei familii din Emesa şi a moştenit calitatea de mare preot al zeului Elagabal, de la care şi-a luat numele sub care a fost cunoscut ca împărat. Tatăl său, Sextus Varius Marcellus, tot sirian, a ajuns la rangul de senator în vremea împăratului Caracalla, însă mama lui Elagabal a răspândit zvonul că adevăratul tată al lui Elagabal a fost chiar Caracalla. În realitate, Elagabal a fost doar nepotul împăratului.
Elagabal a ajuns împărat în momentul în care Gannys, amantul mamei sale, l-a dus în tabăra Legiunii a III-a Gallica şi le-a cerut soldaţilor să-l proclame împărat. La vremea aceea, împărat era Macrinus, dar trupele acestuia au fost înfrânte de legiunile fidele lui Elagabal în 8 iunie 218, în apropierea Antiohiei. Abia după această victorie, Elagabal a beneficiat de recunoaşterea sa împărat al întregului Imperiu roman.
Noul împărat a petrecut câteva luni în Antiohia şi Nicomedia, înainte de a pleca spre Roma, timp în care a ordonat executarea lui Gannys, cel care îl ajutase să ajungă împărat. Versiunea care a circulat a fost aceea că Gannys îl strunea din viaţa sa de excese, dar se pare că, în realitate, Gannys devenise prea puternic, folosindu-l pe împărat doar ca pe un simplu instrument de exercitare a puterii sale. Puterea reală a fost exercitată o vreme de mama împăratului, Iulia Soaemis.
În primăvara anului 219, Elagabal a pornit spre Roma, ducând cu el celebra piatră neagră, simbol al cultului zeului Elagabal, adusă din templul sirian de la Emesa şi descrisă de Herodian ca fiind „o piatră foarte mare, cu baza circulară adunându-se într-un vârf”. Acealşi Herodian afirmă că piatra respectivă căzuse din cer şi pentru adoratorii zeului sirian ea reprenta chipul lui helios, nefăcut de mână omenească. Numită Elagabaliul, piatra a fost depusă într-un mare templu construit la Roma, pe Colina Palatină.
Elagabal era extrem de devotat zeului pe care l-a slujit în continuare ca mare preot. În zorii fiecărei zile, obişnuia să sacrifice un mare număr de vite şi de oi pe altarele templului, în prezenţa senatorilor şi cavalerilor Romei. Nu se folosea de sclavi sau de slujitori, ci îi obliga pe comandanţii militari şi pe magistraţi să aducă vasele de aur cu ofrandele destinate cultului la templu, îmbrăcaţi în veşminte specifice preoţilor fenicieni.
Noile practici religioase au stârnit nemulţumiri la Roma, cu atât mai mult cu cât noul împărat şi-a declarat intenţia, în anul 220, de a-l face pe zeul Elagabal principalul zeu al Romei, mai presus de însuşi Jupiter. La fel ciudată a părut romanilor şi intenţia lui Elagabal de a se căsători cu Pallas, statuia considerată sfântă, adusă de la Troia şi ţinută în templul zeiţei Hestia Vesta. Împăratul s-a căsătorit, simbolic, cu o vestală, una dintre preotesele zeiţei.
Un uriaş templu al soarelui a fost construit din ordinul lui Elagabal la marginea Romei. În fiecare an, la solstiţiul de vară, piatra neagră a lui Elagabal era dusă la templu, cu mare alai, într-un car tras de şase cai albi, pe care împăratul îl preceda alergând cu faţa întoarsă înapoi şi privind ţintă la zeu.
Scopul împăratului a fost acela de a întemeia o religie monoteistă, în care zeul-soare Elagabal să fie divinitatea principală, ceilalţi zei fiind degradaţi la condiţia de sclavi sau servitori ai lui. În cadrul acestui plan, împăratul a mutat mai multe simboluri sacre aparţinând diferitelor divinităţi adorate la Roma în templul lui Elagabal. În acest lăcaş de cult i-a obligat să se închine atât pe evrei, cât şi pe creştini. În acelaşi timp, Elagabal participa la ceremoniile religioase ale altor culte, susţinând că toate religiile nu sunt altceva decât forme ale venerării zeului-soare. „Se înconjura de tot felul de magi, care lucrau zilnic după îndemnul lui, iar el aducea zeilor mulţumiri că i-au trimis prieteni de-ai lor cu care să cerceteze mormintele copiilor pentru ghicirea viitorului şi să tortureze victimele de jertfă după ritualul neamului lor.”
Împăratul şoca societatea romană şi prin practicile sale sexuale extravagante. A avut trei soţii, dar există surse care vorbesc de existenţa a cinci neveste imperiale, în doar trei ani. Pe lângă aceste soţii oficiale, Elagabal a avut numeroase metrese. Nu acestea au fost însă şocante pentru romani, ci relaţiile împăratului cu bărbaţii, cu atât mai mult cu cât homosexualitatea nu era respectată la Roma în secolul al III-lea, cu atât mai puţin în forma extravagantă practicată de împărat. Se spunea despre el că nu era doar bisexual, ci şi travestit, obişnuind să intre nopţile prin cârciumi purtând peruci şi să ţină locul cârciumăreselor sau să alunge prostituatele din lupanare şi să aştepte clienţii în locul acestora. Au existat şi alte zvonuri nu mai puţin scandaloase, punctul culminant constituindu-l căsătoria împăratului cu un sclav carian, pe nume Hierocles, căruia i se permitea chiar să-l bată pe împărat, ca şi când acesta i-ar fi fost nevastă.
O altă critică ce i s-a adus lui Elagabal a fost aceea că a oferit importante funcţii de stat unor oameni de condiţie umilă, printre aceştia numărându-se dansatori, bucătari, frizeri, căruţaşi sau actori, cel mai celebru caz fiind acela al dansatorului Publius Valerius Comazon, devenit comandantul gărzii pretoriene.
Se pare că aceste numiri făcute de împărat au nemulţumit profund armata. De-a lungul domniei lui Elagabal au avut loc mai multe revolte militare. La scurt timp după ce a devenit împărat, chiar Legiunea a III-a Gallica, cantonată în Siria, l-a proclamat împărat pe Verus, comandantul lor. Ca şi alte răzvrătiri împotriva împăratului, nici aceasta nu a avut sorţi de izbândă.
În vara anului 221, chiar şi rudele şi apropiaţii lui Elagabal au devenit îngrijoraţi de comportamentul împăratului. Încercând să liniştească lucrurile, aceştia l-au convins pe Elagabal să îl adopte pe vărul său, Bassianus Alexianus, un băiat de 13 ani, ca fiu, moştenitor şi Caesar. Motivul era acela că adolescentul era agreat de garda pretoriană. De altfel, el va deveni împărat, după moartea lui Elagabal, sub numele de Alexandru Severus. Sprijiniţi de mame ambiţioase, cei doi au ajuns curând rivali în lupta pentru putere.
Spre sfârşitul anului 221, Elagabal a încercat să-şi asasineze vărul, dar nu a găsit pe nimeni dispus să îi ducă ordinul la îndeplinire.
La 11 martie 222, în timpul unei vizite în tabăra pretoriană, împăratul s-a înfuriat din cauza sprijinului şi popularităţii de care se bucura vărul său, poruncind ca susţinătorii acestuia să fie arestaţi şi pedepsiţi exemplar. Pretorienii se săturaseră însă de toanele împăratului şi l-au asasinat pe împărat.
O variantă susţine că Elagabal a fost ucis în latrina în care se ascunsese, o altă variantă afirmând că şi-a sfârşit viaţa într-un cufăr în care ascunsese pentru a fi dus la un loc sigur. Mama lui Elagabal a fost asasinată şi ea. După ce au fost decapitaţi, trupurile celor doi au fost târâte pe străzile Romei.
Cadavrul împăratului a fost aruncat în cele din urmă în apele Tibrului, acesta reprezentând pedeapsa tradiţională pentru cei condamnaţi. Astfel s-a încheiat domnia de mai puţin de patru ani a lui Elagabal. Istoricii sunt surprinşi nu de scurtimea domniei, ci de faptul că Elagabal s-a putut menţine la putere atât de multă vreme.
Împărat după moda siriană
„Avea o tunică în întregime din fir de aur, alta de purpură, alta persană cu pietre preţioase, spunând că e încărcat cu poverile voluptăţii. La încălţăminte avea pietre preţioase, unele gravate, stârnind râsul tuturor, ca şi cum se putea vedea talentul marilor bijutieri după lucrătura pietrelor preţioase puse la picior. Şi-a pus şi o diademă de pietre scumpe, ca să fie mai frumos şi mai atrăgător pentru ochii femeilor. Această diademă o purta şi acasă.”
Istoria Augustă
Ciudatele practici sexuale ale împăratului
„Era ras pe tot corpul, socotind că plăcerea cea mai aleasă a vieţii constă în a părea demn şi potrivit pentru poftele josnice ale cât mai multora. Chiar şi la Roma s-a interesat cu multă grijă să fie recrutaţi cei înzestraţi cu organe genitale impresionante şi să fie aduşi la palat, unde să se poată înfrupta din virilitatea lor.”Viaţa lui Elagabal„Soţul acestui bărbat-femeie era Hierocles, un sclav din Caria, fost amant al lui Gordius, care-l învăţase să conducă carele de curse. Nu rareori şi alţii se bucurau de cinstiri şi privilegii din partea lui Elagabal, fie că luaseră parte la revolta lui, fie că se numărau printre amanţii ce-i avusese, căci împăratul era dornic să se afişeze că a avut amanţi, imitând în acest fel pe cele mai neruşinate femei. Adesea îi plăcea să se lase prins comiţând adulter, ceea ce-i aducea din partea bărbatului lui injurii grosolane şi lovituri, a căror urme le purta pe faţă, pe sub ochi.Plănuise, de altfel, să îşi taie organele genitale în întregime, o dorinţă simulată de efeminarea sa; circumcizia la care se supusese era obligatorie pentru îndeplinirea funcţiei de preot al lui Elagabal, iar prin urmare i-a mutilat aidoma pe mulţi din anturajul său.”Cassius Dio
Comentariile celorlalți
Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.
Comentează acest articol
Adaugă un comentariu la acest articol.
