Einstein - Geniul din Ulm

Albert Einstein a fost, cu siguranta, una dintre cele mai stralucitoare minti ale umanitatii, multi considerandu-l cel mai mare savant care a trait vreodata. Si-a depasit nivelul si radacinile sale germane la un stadiu atat de timpuriu, incat Germania cu greu si-l mai putea revendica. Contributiile lui au schimbat conceptiile asupra spatiului, timpului, si insasi naturii realitatii, iar ideile sale si-au lasat amprenta pe aproape toate aspectele fizicii moderne. Albert Einstein s-a nascut la Ulm, in Germania, la 14 martie 1879. Tineretea si-a petrecut-o la München, unde familia sa avea un mic magazin care producea aparate electrice. Desi nu a vorbit pana la varsta de trei ani, inca de tanar a aratat o curiozitate vie pentru natura si o abilitate inascuta in intelegerea diferitelor concepte matematice. La 12 ani a invatat singur geometrie euclidiana. A urmat cursurile gimnaziului Luitpold din München, o institutie severa si militarista, care nu i s-a parut deloc interesanta. Einstein ura rutina si spiritul lipsit de imaginatie al scolii. Unul dintre profesorii sai l-a indemnat sa plece, declarand ca indolenta sa a afectat perseverenta colegilor sai si ca nimic bun nu va iesi din el. O natura prea profunda Era un singuratic si nu suporta sa fie condus (se presupune ca ar fi avut dislexie). A indragit de timpuriu muzica si a inceput sa studieze vioara. Cand a inceput sa recunoasca baza structurilor matematice, pasiunea si talentul sau pentru muzica au devenit mai mari. Mai tarziu, el scria despre lipsa de indemanare si imaginatie practica, care accentuau natura sa interioara “prea profunda pentru a fi exprimata in cuvinte”. Atunci cand falimentul repetat al afacerii a determinat familia sa sa plece din Germania catre Milano, Einstein, care avea 15 ani, a folosit ocazia sa se retraga de la scoala. Dupa o perioada scurta petrecuta la Milano, unde tatal sau incercase sa recupereze averea familiei, Albert a terminat liceul la Arrau (Elvetia), dupa care s-a stabilit la Zürich pentru a frecventa un curs de patru ani de fizica si matematica la Scoala Federala de Politehnica. Frecventa la cursuri nefiind obligatorie, prefera sa studieze acasa sau la biblioteca operele marilor fizicieni clasici, Newton, Maxwell, Laplace, Kirchoff, Boltzman, Hertz si ale filozofilor Platon, Aristotel, Bacon, Descartes si Spinoza. In acea perioada si-a anuntat tatal ca avea de gand sa renunte la cetatenia germana si la religia iudaica. Hotararea sa “tinea, bineinteles, de interventia sa declarata de a se izola de lume si de a fi stapanul propriului sau destin”, afirma Michael White si John Gribbin. Contra sumei de 3 marci, el a fost eliberat oficial de cetatenia sa germana si a amas fara vreuna timp de cinci ani, pana cand a primit-o pe cea elvetiana. In 1911, cand a primit un post la Universitatea Austro-Ungara din Praga, a fost obligat sa accepte cetatenia austro-ungara, dar si-a pastrat actele elvetiene. Zürich, un oras de 150.000 de locuitori la inceputul secolului XX, era un oras primitor pentru cei cu spirit liber si revolutionar. “Atena de pe Limmat”, cum era cunoscut, nu alunga pe nimeni de la scolile si din domeniile sale stiintifice. In cafenelele sale cosmopolite puteau fi intalniti cunoscutii Adler, Jung, Freud si Lenin. Tanarului Einstein nu-i placeau metodele de instruire de aici, de aceea lipsea adesea de la ore, folosindu-si intregul timp pentru a studia fizica pe cont propriu sau pentru a canta la vioara. A absolvit scoala in 1900, dar profesorii nu aveau o parere foarte buna despre el si nu l-au recomandat pentru un post universitar. Noua teorie a universului In 1902 a plecat la Berna, unde a primit postul de examinator la Departamentul Elvetian de Brevetare si Inregistrare a Marcii, iar in 1905, Einstein si-a sustinut doctoratul in fizica la Universitatea din Zürich cu o dizertatie practica asupra dimensiunii moleculelor, publicand, de asemenea, trei articole stiintifice care au avut o mare importanta pentru dezvoltarea ulterioara a fizicii secolului XX. In acelasi an, Einstein si-a publicat teoria relativitatii, care a devenit o baza esentiala pentru intelegerea particulelor atomice si subatomice, iar sotia sa, Maric, a nascut un fiu, Hans Albert. Cu toate ca in mare parte teoria relativitatii a devenit cunoscuta chiar din primele sale etape, acesteia nu i s-a acordat atentia cuvenita decat dupa primul razboi mondial. Evenimentul care i-a adus recunoasterea a fost observarea unei eclipse. Einstein prezisese ca lumina unei stele ce trece pe langa soare va fi aparent curbata de masa soarelui. El a calculat, de asemenea, gradul curburii. Dupa confirmarea calculelor sale, Einstein a devenit o celebritate mondiala. Times scria: “Revolutie in stiinta: o noua teorie a universului, principiile newtoniene rasturnate”. Relativitatea si-a gasit in scurt timp aplicatii in literatura, estetica, economie si filozofie, fiind departe de autenticitatea ei stiintifica originara. Modul in care au reactionat oamenii de stiinta a fost diferit de la tara la tara. In Franta, ea era privita cu suspiciune, fiind o teorie “germana”; in Statele Unite a existat o tendinta de a o judeca din perspectiva unor judecati practice. Un profesor de Princeton a condamnat-o, fiindca teoriile fundamentale ale fizicii “trebuie sa fie pe intelesul tuturor, de la omul simplu, la omul invatat”. In Marea Britanie a fost acceptata cu greu, in timp ce in Germania au aparut antirelativistii. Philipp Lenard si Johannes Stark, ambii laureati ai Premiului Nobel, au descris teoria lui Einstein ca fiind amuzanta, degenerata si de nedovedit. Recunoasterea Primul sau post academic a fost la Universitatea din Zürich (in 1909). In 1911, s-a mutat la Universitatea de limba germana din Praga si in anul urmator s-a intors in Zürich, la Politehnica. In sfarsit, in 1913, a fost numit director al Institutului de Fizica din Berlin “Kaiser Wilhelm”. Dupa 1919, Einstein a devenit o somitate a lumii stiintifice internationale. A dobandit numeroase medalii si premii din partea a numeroase societati stiintifice internationale, inclusiv Premiul Nobel, in 1921. Vizita sa in orice parte a lumii devenea un eveniment national; fotografii si reporterii il urmareau pretutindeni. Desi regreta pierderea intimitatii, Einstein si-a capitalizat faima spre a-si impune opiniile politice. Cele doua miscari sociale care au primit intregul sau sprijin au fost pacifismul si sionismul, fapt care l-a transformat in tinta unor atacuri din partea gruparilor antisemite si de extrema dreapta din Germania. Chiar si teoriile sale au fost ridiculizate public, inclusiv teoria relativitatii. A murit la Princeton, la 18 aprilie 1955. Iubita de geniu In anul 1901, iubita sa de origine sarba, Mileva Maric, a nascut o fata nelegitim. Copilul a fost adoptat, dar a murit la varsta de doi ani. In anul 1903, Albert Einstein si Mileva Maric s-au casatorit, mutandu-se intr-o garsoniera. In 1905, Maric a nascut un baiat, Hans Albert. Impotriva Manifestului Fulda In octombrie 1914, 93 de oameni de stiinta germani au semnat Manifestul Fulda, numit asa pentru ca a fost alcatuit de Ludwig Fulda, un scriitor evreu cu o mare popularitate in epoca. Manifestul nega responsabilitatea Germaniei pentru inceputul razboiului mondial, justifica invadarea Belgiei, nega asa-zisele atrocitati savarsite de germani si insista asupra unitatii culturii si militarismului german. Albert Einstein, vechi prieten cu Fritz Haber, si el evreu, initiatorul manifestului, a refuzat categoric sa semneze manifestul. In locul acestuia, Einstein a semnat un contra-manifest, lansat in aceeasi luna de G.F.Nicolai, un doctor din Berlin, care solicita ajutorul intelectualilor in promovarea internationalismului si pacii, sub forma “unei unitati organice iesite din Europa”. La scurt timp dupa sfarsitul primului razboi mondial, Albert Einstein a vizitat campurile de lupta din Franta, insotit de Maurice Solovine, un fizician romano-evreu cu inclinatii spre filozofie, si de eminentul fizician francez Paul Langevin. “Ar trebui sa aducem toti studentii Germaniei in acest loc, toti studentii din lume, astfel incat sa vada cat de urat este razboiul”, a afirmat atunci Einstein. Hitler l-a condamnat la moarte! In 1926, a pledat pentru o forta militara internationala destul de puternica incat sa mentinam pacea, avand in vedere ca fiintele omenesti sunt dominate de ura si distrugere. In 1933, cand Adolf Hitler a venit la putere in Germania, Einstein a decis sa emigreze in SUA. A obtinut un post la Institutul de studii avansate din Princeton, New Jersey. Nazistii i-au pradat casa, l-au condamnat la moarte in lipsa si au pus un premiu de 50.000 de marci pe capul lui. In timp ce si-a continuat eforturile pentru cauza sionismului mondial, Einstein a renuntat la fosta sa pozitie pacifista in fata teribilei amenintari pe care o reprezenta regimul nazist din Germania. In 1939, Einstein a colaborat cu cativa fizicieni la redactarea unei scrisori catre presedintele Franklin Delano Roosevelt, cercetatorii aratand posibilitatea producerii unei bombe atomice si probabilitatea ca guvernul german sa se fi angajat in aceasta directie. Scrisoarea, care era semnata numai de Einstein, a determinat sporirea eforturilor de construire a unei bombe atomice de catre SUA, dar savantul nu a jucat nici un rol in lucrare si nu a stiut nimic privitor la aceasta la momentul respectiv. Dupa razboi, Einstein a activat pentru cauza dezarmarii internationale si a guvernarii mondiale. Si-a continuat sprijinul activ pentru sionism, dar a respins oferta facuta de conducatorii statului Israel de a deveni presedinte al tarii. Teoria relativitatii In 1905, Einstein a publicat teoria relativitatii. Fizicianul si-a bazat teoria pe observatia ca viteza luminii nu depinde de viteza sursei care o produce sau de viteza receptorului. Aceasta l-a condus la un postulat fundamental, potrivit caruia legile fizicii trebuie sa fie la fel in toate punctele de referinta care se misca unele fata de altele cu aceeasi viteza. In consecinta, observatorii din diferite puncte de referinta, care se misca uniform, vor vedea ca scurgerea timpului are loc diferit. Atunci, dupa cum sustine Einstein, in relativitatea speciala nu exista notiunile de timp si spatiu absolut. Toate observatiile – durata unui eveniment, lungimea unei sfori sau masa unui obiect – sunt relative si depind de viteza pe care o are observatorul. Initial, nimeni nu i-a inteles teoria. Mai tarziu, Einstein a generalizat aceasta conceptie in Teoria Generala a Relativitatii, publicata in 1915, care asociaza gravitatea si punctele de referinta ale miscarii de acceleratie. El a aratat ca prezenta masei schimba structura spatiului si a timpului, pentru a putea produce o forta aparenta care provoaca o miscare accelerata a obiectelor in spatiu, anticipand astfel explicatiile unor importante fenomene cosmologice. Creierul lui Einstein Chiar si dupa o jumatate de secol de la moartea savantului, cercetatorii incearca sa stoarca noi informatii din creierul lui Einstein, in speranta ca geniul ascuns in tesuturile cerebrale poate da relatii despre natura inteligentei. Neurologii incearca sa descopere prin ce anume a fost unic acest creier extraordinar. La cererea sa personala, trupul lui Einstein a fost incinerat dupa deces, insa doctorul Thomas Harvey, medicul legist care a efectuat autopsia, a sustras si conservat materia cenusie a celebrului fizician, fara consimtamantul familiei. Intrat in posesia creierului, medicul s-a inteles cu Hans Albert Einstein, fiul savantului, precum si cu administratorii mostenirii acestuia, convenind ca Harvey sa poata pastra creierul, cu conditia de a-l folosi numai pentru studii stiintifice. Medicul a efectuat masurari, a fotografiat creierul in ansamblu si emisferele cerebrale disecate, dupa care l-a sectionat in 240 de portiuni, pe care le-a depozitat pentru studii ulterioare. Nici una dintre descoperiri nu a fost data publicitatii. Abia cand Harvey le-a dat unor neurologi cateva mostre din creier pentru studiu, acestia au anuntat ca materia cenusie a lui Einstein parea sa contina un procentaj mai mare de celule glial, care intretin si hranesc reteaua de neuroni. Un alt studiu afirma ca, de fapt, creierul lui Einstein cantarea doar 1.200 de grame, fata de cele 1.400 de grame ale creierului unui barbat adult normal si era cu 15% mai lat decat cele cu care a fost comparat, datorita dimensiunilor mai mari ale lobilor parietali. Ioan BOTIS