Efectul scrutinului german asupra Europei

Micul, dar exuberantul grup al euroscepticilor de la Bruxelles a fost deja impulsionat de criza constitutionala europeana, de criza bugetului UE, de cea economica, a monedei euro, a legitimitatii si nu in ultimul rand de cea reprezentata de inceperea negocierilor cu Turcia. Iar acum a venit si criza germana, care nu este doar una de conducere in cel mai mare stat membru al Uniunii Europene (UE), ci ceva mult mai serios: este o bariera pe singurul drum pe care UE il avea pentru a iesi din impas, comenteaza The Times, citat de Rompres. Afectiunea de care sufera UE este atat de grava, incat cei 25 de comisari europeni care formeaza Comisia Europeana (CE), unul dintre motoarele UE, se reunesc in data de 20 septembrie intr-un seminar extraordinar pentru a discuta care este menirea UE. Au toate aceste prerogative, dar ce ar trebui sa faca cu ele? Intr-o luna, sefii de guvern din UE vor repeta acest exercitiu, in cadrul unui summit informal ce va avea loc la Hampton Court Palace (Londra). Pe agenda summitului va figura o singura mare chestiune: “in ce directie merge Uniunea?” Constructia Europei a fost continuata de efortul colectiv depus pentru dezvoltarea unei succesiuni de “mari proiecte” - piata unica, moneda unica, integrarea Europei de Est. Insa cel mai recent “mare proiect” pentru care Bruxelles-ul a facut un efort considerabil, Constitutia europeana, a fost „ghilotinat” de electoratul francez (29 mai) si de cel olandez (1 iunie), in urma unor referendumuri privind adoptarea noului act constitutional al UE. Acum, indiferent de directia in care ar dori sa mearga, UE se impotmoleste. Sunt multi care vor sa construiasca “o zona comuna de dreptate si securitate”, prin armonizarea sistemelor juridice nationale, insa unele state membre precum Marea Britanie au prea multe indoieli. Totodata, sunt multi la Bruxelles care vor sa construiasca o politica externa comuna, sustinuta de un loc pe care UE sa-l detina in cadrul ONU. Si mai vor o armata europeana comuna, dar si in acest caz sunt prea multi ministri ai apararii si de externe carora le place ce fac si vor sa-si pastreze functia. Premierul britanic Tony Blair, cel care detine presedintia semestriala a UE, doreste abandonarea Politicii Agricole Comune (PAC) si cheltuirea bugetului de mii de miliarde de euro mai degraba pe promovarea industriilor viitorului, decat pe cartofi. Iar diferentele filosofice in privinta scopului UE sunt atat de mari, incat statele membre nu pot cadea de acord nici macar asupra bugetului european pe urmatorii sapte ani. Din perspectiva Londrei si Bruxelles-ului, alegerile din Germania aduc o consolare in privinta urmatorului mare proiect - aderarea Turciei la UE. Va fi de acum mult mai greu pentru noul cancelar german, Angela Merkel, o declarata „turcosceptica”, sa blocheze aderarea acesteia la structurile europene. Insa problema este ca marea majoritate a cetatenilor europeni, inclusiv din Franta, Germania si Olanda, se opun ferm acestei aderari. Cu cat UE curteaza mai mult Turcia, cu atat mai mult se adanceste si criza legitimitatii Uniunii. CE, condusa de liberalul Jose Manuel Barroso, a etichetat economiile sclerotice si rata record a somajului in spatiul UE drept cele mai mari probleme cu care se confrunta Uniunea, de aceea a facut din reformele de liberalizare a economiilor, inclusiv de ameliorare a sistemelor de asigurari sociale, prioritatea agendei sale. Acesta este noul mare proiect. Singura problema este ca CE nu detine aproape nici o putere in aceasta zona: tot ce poate face este sa traga semnale de alarma de pe margine. Insa electoratul continua sa strige “nu” reformelor necesare. In referendumurile in care au votat, atat francezii, cat si germanii au votat in mod sigur impotriva unui lucru: schimbarea mult iubitului lor model social. Germanilor le-au fost promise reforme liberale o data cu venirea la putere a Angelei Merkel si cu toate acestea victoria ei nu a fost atat de solida. Per total, electoratul german a votat mai mult pentru partidele de stanga, anti-reforma, decat pentru cele pro-reformiste. Tony Blair si Nicolas Sarkozy, ministrul francez de Interne, creditat sa devina urmatorul presedinte al tarii, au vazut in victoria la limita a Angelei Merkel un pas esential spre reforma economica, atat de esentiala pentru viitorul Europei. Dar chiar si dupa victoria electorala, aceasta nu va avea nici un fel de mandat pentru a reforma cea mai mare si mai problematica economie a UE la aceasta ora si tocmai in aceasta rezida importanta crizei germane: aproape ca a ucis sperantele UE de a se reforma economic. Manuel Barroso s-a angajat sa faca tot posibilul pentru a impulsiona reforma si a promis totodata o noua era a descentralizarii. Dupa ce si-a vindecat rupturile create in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cea mai unita uniune a Europei a intrat in impas si nimeni nu stie incotro sa mearga de acum. Se spune adesea ca UE este asemeni unei biciclete: daca nu mai pedalezi, cazi. Dar, pe langa faptul ca a intrat pe un drum inchis, euro-bicicleta nu numai ca sta nemiscata, dar incearca si sa pedaleze inapoi. The Times