Mă tot mir / Djelem, djelem

În 1971, la Londra, a avut loc cel mai şucar congres mişto de când să egzistă şmenari pă lume: Congresul Internaţional al Rromilor. Hatuncia s-a hadoptatără două simboluri ale naţiei rromanes: steagul rromilor şi imnul internaţional al rromilor, cu titlul sugestiv „Djelem, Djelem” şi s-a hotărât ca ziua de 8 aprilie să fie Ziua Internaţională a Rromilor. 

Hacuma cu steagul prima dată: el are un câmp verde jos, care simbolizează câmpiile şi pădurile pă unde humblă rromii, un câmp albastru sus, care reprezintă, după cum am aflat dă pă un sait „cerul, libertatea, unde dorm şi trăiesc romii de pretutindeni”. N-am priceput cum de dorm şi trăiesc rromii în cer, da’ nu-i rău, numa’ să se întâmple. Doi la mână: în centru, steagul rromilor are o roată cu spiţe, cică de fabricaţie hintelectuală hindiană, că-i mai zice şi chakra, care roată semnifichează căruţa cu care umblă rromii, mai nou căruţa fiind abandonată în favoarea altor mijlocace de locomoţie dotate cu roţi cu anvelope şi fără sistem antifurt. Roata-i roşie.

Hacuma cu himnu’. Nu-i clar dacă cântarea asta e originară din Bulgaria, România sau fosta Iugoslavie, da’ în 1967 era deja coloana sonoră a unui film sârbesc cu titlul „Am întâlnit ţigani fericiţi”. Chestia asta mie mi se întâmplă în fiecare zi, nu văd ce-i aşa o mare performanţă, de trebuia să-i dea titlu de film. Strofa a treia a imnului, de o durere sfâşietoare, cere o mare favoare Divinităţii, respectiv: „Deschide-ţi Doamne, porţile cele negre să-mi pot vedea familia”, rugăciune la care îmi adaug şi eu glasul neînsemnat, cu regretul că nu pot mai mult. După cum aţi remarcat, porţile sunt (cum altcumva puteau fi?) negre.

Hanul hăsta iarăşi e sărbătoare mare, ceea ce nu-i rău. Să fac campionate de table între rromi şi de fotbal între ţîgani, să dicstrează lumea, să dansează pă muzică de hartişti consacraţi în mediul urban şi suburban, cu vorbe adecvat asortate, să face cele mai ale dracului concursuri de miss, să face parade de bulendre tradiţionale ţîgăneşti, să ţîpă coroniţă pă ape, să zâce poezii şi cântece tăt tradiţionale, neapărat, şi să vizionează filme mişto, cum ar fi „Iisus”, cu subtitrare în limba romani, că tot suntem în Postul Paştelui. No, gelem, gelem şi avelo bahtalo!