Vrei să vorbim despre asta? / Iertarea

De-a lungul timpului, iertarea a fost definită în multe feluri, în special de teologi şi filozofi. În psihologie şi în psihoterapie îşi face apariţia recent, dar cu reticenţă şi timidatate, deoarece oamenii de ştiinţă o atribuiau mai mult religiei. Totuşi, importanţa şi utilitatea iertării începe să fie recunoscută în psihoterapie în ultimele două decenii.

Iertarea se află pe hotarul dintre spiritual şi psihoterapie, deci nu putem să vorbim despre o singură definiţie a acesteia. Din punct de vedere al psihologiei, iertarea devine decizia de a reduce intensitatea gândurilor negative, emoţia şi comportamentul faţă de un abuzator sau faţă de o situaţie.

Psihologia pozitivă sugerează faptul că iertarea este o virtute umană şi ar trebui să fie consecinţa dezirabilă a unui conflict. Răzbunarea şi pica, opusele iertării, sunt văzute ca fiind bolnăvicioase.

În consiliere şi în psihoterapie este foarte important să se ţină cont de dorinţele clientului în ce priveşte iertarea, dacă şi-o doreşte, ţinând cont de natura conflictului.

În unele cazuri, iertarea oferă victimei un sentiment de putere şi control. Multe persoane care au fost abuzate şi nu au reuşit să ierte, poartă cu ele o enormă povară emoţională. Ele continuă să fie furioase pe abuzator şi petrec mult timp şi energie emoţională gândindu-se la acel conflict/ eveniment, elaborând planuri şi scenarii de răzbunare. Pierderea de energie şi de timp este considerabilă. Aceste persoane întâmpină greutăţi în a depăşi trecutul şi în a-şi continua viaţa, aşa de copleşitoare este preocuparea faţă de nedreptatea care li s-a făcut. Continuă să îşi asume rolul de victimă sau de vătămat mult timp după conflict.

Pentru unii indivizi, chiar dacă iertarea totală nu este posibilă, aceştia reuşesc totuşi să separe momentul critic de existenţa lor, să tragă linie şi să îşi reia balansul şi normalitatea cotidiană. Ei renunţă în acelaşi timp şi la condiţia de victimă, ceea ce îi face să se simtă în control şi puternici.

Există studii recente care demonstrează că actul de a ierta aduce beneficii semnificative sănătăţii fizice şi psihice. Indivizii care nu caută iertare atunci când greşesc riscă să se confrunte cu dificultăţi în relaţiile lor sociale sau de familie, deoarece au şanse puţine să fie iertaţi atunci când rănesc alte persoane. De asemenea, nici ei nu vor şti să îi ierte pe ceilalţi. Cel mai probabil aceste persoane se vor lupta cu depresie, anxietate, ostilitate, vină, culpabilizare, furie şi o incidenţă crescută a problemelor cardiace, deci rată crescută a mortalităţii.

În terapie, iertarea poate deveni o sursă de vindecare şi de calm, a unor noi oportunităţi şi orizonturi. Poate mai important decât a ierta este a te ierta!