Mă tot mir / Poveste aproape adevărată

Jan avea o boală: băutura. A încercat de mai multe ori să se lase de ea, da’ n-a putut, că se ţinea de el ca râia de oaie şi scaiul de om sau invers, da’ parcă mai contează? Boala asta era atâta de grea şi pentru că era ereditară: din cauza ei suferise toată partea bărbătească a familiei. Până la urmă, ce n-au reuşit toţi doctorii, cu toată ştiinţa, sfaturile şi pastilele lor, a reuşit nevasta lu’ Jan, respectiv l-a vindecat. Femeia l-a ameninţat că-l lasă în plata Domnului şi se mută la doamna mama ei. Urmarea a fost că Jan, care-şi iubea nevasta cam cât iubea alcoolul, a renunţat la băutură pe considerentul că băutura nu spală haine, nu calcă, nu găteşte, nu spală vase, nu merge la cumpărături şi nu plăteşte taxele. Dar a fost doar prima urmare...Înainte vreme, Jan era atracţia cartierului, în fiecare zi când se ducea la cârciuma de peste drum de blocul în care locuia. Se umplea localul, care avea şi terasă, după ce Jan trăgea vreo două sute şi dezlega gura sacului cu bancuri. După ce Jan s-a lăsat de băut, clienţii localului s-au rărit în aşa măsură încât, după două luni, proprietarul a dat faliment. Fostul proprietar şi nevastă-sa au devenit şomeri şi, pentru că nu-şi mai puteau ţine flăcăul la facultate, juniorul s-a lăsat de studii, pe o perioadă limitată de timp, şi s-a angajat.N-ar fi fost o problemă, că doar munca n-a omorât pe nimeni, numai că toţi colegii de echipă ai juniorului sufereau de boala de care suferise Jan înainte vreme, motiv pentru care şi juniorul s-a apucat vârtos de băut. Când au auzit părinţii de boala băiatului, s-a iscat scandalul şi cearta a fost aşa de mare, că n-a mai fost loc de împăcare. Din spirit de frondă, juniorul s-a însurat cu o tânără care fusese la cules de căpşuni în Spania şi care muncea pe undeva, da’ numai noaptea, că aşa se obişnuieşte în Spania, zicea că ziua era tare cald. În vremea asta, Jan se pocăise. Simţindu-se vinovat de necazurile fostului cârciumar, pe care el le provocase lăsându-se de băut, Jan, milos nevoie mare, l-a primit pe junior cu spanioloaica lui cu tot în gazdă, că aflase de problemele pe care juniorul le avea cu părinţii. După o lună, Jan a dispărut de la căminul conjugal împreună cu spanioloaica. Juniorul s-a jurat că-i omoară dacă-i găseşte şi a plecat şi el în lume, mă-sa s-a pus pe luat calmante, da’ nu oricum, ci aşa, cu pumnul, iar fostul cârciumar a dat în prostraţie. Nevasta lui Jan l-a aşteptat şi l-a tot plâns vreo două săptămâni, că se făcuse băiat de treabă, acuma la urmă, şi-i plăcea de el. După aia, s-a apucat de băut...