Politică sub insectar / O perdea groasă de fum

O perdea groasă de fum s-a aşternut de vreo două săptămâni pe scena politică românească. Primul tun de fum, dacă putem spune aşa, l-a dat proaspătul premier Mihai Răzvan Ungureanu prin interviul din „gura lupului”, de la Antena 3. Vreo câteva zile diverşi comentatori au fost focalizaţi doar asupra acestui interviu, în care de fapt Ungureanu n-a spus nimic sau, mai precis, n-a spus nimic în ceea ce priveşte guvernarea. Cei care nu-l simpatizează pe Mihai Gâdea au privit interviul cu enormă satisfacţie, ca şi cum misiunea unui premier într-o ţară în criză este aceea de a demonstra că ţine piept unui moderator de televiziune. Tot cu enormă satisfacţie au privit acest interviu şi aceia care nu simpatizează USL-ul, dar cărora le este ruşine să se mai asocieze cu Băsescu şi cu PD-ul. Pentru aceştia din urmă Mihai Răzvan Ungureanu este un fel de „gură de oxigen”, pentru cei care vor să spere că, iată, pe acea parte a spectrului politic ar mai putea totuşi exista câte ceva sau cineva.A doua salvă de fum a fost lansată de Traian Băsescu. În două interviuri succesive. Preşedintele ne-a comunicat cum i-a propus el lui Victor Ponta funcţia de premier. În concertul de comentarii şi replici, una a trecut aproape neobservată, anume aceea a lui Kelemen Hunor. Om mai serios, politicianul de naţionalitate maghiară a informat sec că singurul nume propus de preşedinte pentru funcţia de premier a fost acela al lui Ungureanu. Chiar dacă n-am avea detalii despre întâlnirea de la Cotroceni, deşi avem, de la participanţii direcţi, nu se poate imagina că Traian Băsescu şi PD-ul chiar ar fi avut în vedere să cedeze guvernarea pentru a cărei păstrare depun atâtea eforturi de dezinformare. Ce este însă în spatele acestei groase perdele de fum? Pentru a afla răspunsul ar trebui să ne uităm un pic ce se întâmplă în economie şi mai ales care sunt mizele financiare ale acestui final de mandat pentru actuala putere.În aceste zile se joacă de fapt ultimele tunuri, se joacă contractele de energie şi privatizarea Hidroelectrica. Şi probabil un nou împrumut extern al României. Autorităţile române avuseseră data de 15 februarie drept termen convenit cu organismele internaţionale pentru rezilierea sau renegocierea contractelor cu „băieţii deştepţi” din energie. Cei care cumpără energie ieftină de la Hidroelectrica şi o revând scump. Contractele în cauză acoperă cca. 22% din piaţa energiei, iar pierderile cauzate Hidroelectrica de „băieţii deştepţi” sunt estimate la cca. 300 milioane euro pe an. Nici privatizarea în sine a Hidroelectrica nu este un subiect care poate fi trecut cu vederea, vorbind aici de o companie cu sarcini mult mai extinse, vitale pentru securitatea naţională: producţia de energie, dar şi furnizare de apă, irigaţii, regularizări de cursuri etc.Sigur, când vorbim de sume precum cele de mai sus, sifonate prin contracte-căpuşă, dintr-o dată capătă alt sens şi altă dimensiune problema majorării salariilor sau, de fapt, a recuperării tăierilor. Atât cât mai pot fi recuperate, în condiţiile scăderii dramatice a puterii de cumpărare din cauza inflaţiei. Puterea a tot vehiculat drept scuză confortabilă în ultimii ani pentru neaplicarea niciunei măsuri de relansare şi chiar pentru ignorarea legii şi a hotărârilor justiţiei  lipsa banilor. De câte ori nu l-am auzit pe Traian Băsescu spunând: „nu sunt bani”. Asta în paralel cu o altă teorie, la fel de falsă, că austeritatea era singura cale şi „nu se putea altfel.” Această perdea groasă de fum are aşadar nu doar o miză  politică şi nu intră doar în registrul diversionist de semănare a îndoielii şi mutare a sensului dezbaterii publice, cu care ne-am obişnuit deja. Ci s-ar putea să ascundă în plus nişte interese economice, pe bani mulţi.