Colţu’ meu / Salvaţi câinii de cei care salvează animalele

Zilele trecute am văzut în buricul târgului o chestie care m-a deranjat mai mult decât cine ştie ce chestie demnă de pus în ziar. Mai mulţi voluntari aveau câţiva câini pe care îi ofereau spre adoptare. Într-un ţarc improvizat, câteva femei mai tinere sau mai în vârstă spuneau poveştile triste ale unor căţei lăsaţi de izbelişte de cine ştie cine! De pe un panou ce stătea într-un echilibru precar, am aflat că este Ziua animalelor. Pe două mese erau puse două borcane cu capace ce aveau o fantă pentru a putea dona bani. De fapt acest aspect m-a deranjat. Parcă revedeam cutiile asemănătoare pe care le folosesc unele fundaţii ce se ocupă cu problematica copiilor cu dizabilităţi.

În cazul câinilor pare aiurea. Apoi, ce fac cu banii care se strâng? Nu au acte, chitanţe, dosare prin care să fie o evidenţă clară, corectă. Se poate crede orice.

Am vorbit cu o doamnă, un voluntar la această asociaţie. Este pe acolo de câteva luni. Încearcă să ajute câinii fără stăpân. Cu siguranţă că este OK, dar cei care conduc?Câte astfel de asociaţii există prin Baia Mare? Fel şi fel de ciudaţi care umblă după bani, terenuri, construcţii, vin cu texte în care cuvântul magic este proiect european…

Poveşti care nu duc la un rezultat. Sunt răutăcios cu nişte oameni care stau din timpul lor liber, crezând că fac un bine, că este un început. Sunt voluntari şi nu cunosc mecanismele delicate ale comunicării în scopul obţinerii de sprijin material, financiar, de orice fel. Dar câinii sunt animale fidele, sunt prietenii omului, adevăraţi prieteni şi au nevoie de o altfel de abordare. Nu cerşim un leu, să ce?

Cine vrea să ajute câinii, trebuie să o facă corect, inteligent, eficient. Voluntariatul presupune că te poţi retrage când vrei, când ai chef, când te-ai săturat. În cazul câinilor este nevoie de profesionişti. Prea mulţi vor să îi omoare!