Edgar Degas și desăvârșirea picturii în pastel

Mă opresc de această dată la un pictor care a re­voluționat arta picturii la vremea sa ce se distinge net în cadrul impresionismului francez prin noutatea și impunerea tehnicii picturi în pastel, este vorba despre pictorul, gravorul și sculptorul, Edgar Hillaire Germain de Gas rămas în istoria artelor plastice ca Edgar Degas. S-a născut în 19 iulie 1834, a trăit și a lucrat 26 septembrie 1917.

Tehnica picturii în pastel atribuită pictorilor germani Thiele din Erfurt și Heid din Dantzing, constituie un punct de atracție important pentru Galeria de artă a Palatului Zwinger din Dresda (au constituit pentru mine un miraj al picturii ce uimea prin spontaneitate, profunzime și catifelare a suprafețelor co­lorate). În secolul XVIII această tehnică a dobândit un real succes, când artista venețiană Rosalba Carriera făcuse cunoscută în Europa „moda” portretului în pastel.
În secolul XIX s-au adăugat noi și inedite mijloace de expresie ale acestei tehnici, impunând contribuțiile majore ale lui Degas în primul rând, dar și a lui Edouard Manet. Tehnica picturii în pastel unește laolaltă rigoarea, austeritatea și puterea de abstragere a desenului cu resursele iradiante ale picturii. Impulsul creator manifestat de această tehnică de mare finețe , dar și rapiditate, se află la confluența sensibilității cu gândirea lucidă.
„Ca și desenul, pastelul păstrează și trans­mite ceva din ceea ce am putea numi prezența forței creatoare în acțiune. Mai mult încă, el aduce în prim-plan sonoritatea culorii capabile să obțină efectele cele mai delicate cu ajutorul unor tonuri de o prospețime și o catifelare pe care nu le poate atinge pictura în ulei.” Datorită unor formule novatoare utilizând un fixativ special (ce a rămas necunoscut după moartea artistului), arta sa, se impune în Europa prin iluzia creată a unei permanente prospețimi, o catifelare a nuanțelor recomandată pentru redarea materia­lității și carnației la nuduri, dar și la flori, stofe, fructe etc. Ne delectează pri­vind tablourile sale, că pictura în pastel este mată și netransparentă ce poate fi privită fără teama reflexelor luminii directe, ce ar denatura supra­fețele de culoare.

Temele sale predilecte sunt compozi­țiile și portretele reprezentând balerine, scene de concert, nuduri, numeroase desene și schițe cu detalii care încearcă să „fixeze mișcarea”, în contururi spontane ale detaliilor, dar totodată, suspendate de materialitățile transparente ale costumelor de balet, ale draperiilor, ale reprezentărilor în oglindă, multiplicând în acest fel imaginea.
M-am întâlnit cu astfel de lucrări când eram student la Muzeul de Artă Ermitaj în St. Petesburg, precum și la Muzeul Național de Artă din Berlin „minunându-mă”, de compozițiile pe pânză rea­lizate în această tehnică pe suprafețe întinse!
Nu-i lipsită de interes anecdota prin care în ultimii ani ai vieții slă­bin­du-i-se ve­derea modela figuri de balerine, înconjurat în permanență de comer­cianți care doreau să achi­ziționeze cu orice preț ul­ti­mele realizări. De cele mai multe ori la fina­lizarea acestor lucrări, artistul le anula, frământând plastelina și apucându-se din nou de lucru, spre oripilarea celor care sperau să pună mâna pe aceste izbânzi. Artistul le spunea cu o undă de resemnare că „nu ați înțeles nimic din ceea ce înseamnă arta pentru mine, ea este doar bucuria de a lucra și nu actul final pecuniar”.

P.S. Astăzi există asociații profesio­nale exclusive pentru pictura în pastel cum ar fi: Asociația Pictorilor Pas­teliști din Polonia (Nowy - Sacz) și Asociația Pictorilor Pasteliști di Spa­nia – Oviedo (al cărui membru sunt și eu).
 

„Putea să dea consis­tență pigmentului acolo unde era nevoie de consistență și mai important, izbutea să suprapună culorile să le facă să se întrepătrundă, fără să ajungă la efectele tulburi ce le primejduiau până atunci, ori de câte ori stratul de pigment era atins.”