Dialoguri virtuale / Ce a fost mai întâi, oul sau banii?

Întrebare: Probabil mai sunt şi alte cauze.

Răspuns: Scumpirea purtătorilor de energie se reflectă şi în preţul de producţie a furajelor şi în cheltuielile de exploatare a marilor complexe avicole. Cea mai „interesantă” cauză a creşterii preţurilor şi a cantităţilor oferite pieţei sunt însăşi cei care acum clamează creşterea preţurilor.

R.: Fiecare la un moment dat este cumpărător, inclusiv cel care vine pe piaţă cu oferta de produse avicole. Aceştia din urmă doresc să crească preţurile. Cei care doresc să cumpere iau cantităţi tot mai mici, din lipsă de bani, deci cei care oferă nu au capacitatea de a se dezvolta. Aşadar, unii sărăcesc, şi alţii „flămânzesc”. Dar şi cei care devin mai săraci sunt cumpărători ai altor produse. Înseamnă că devin” flămânzi” după produsele după care tânjesc. Este un cerc vicios din care este greu de ieşit.

Î.: Care este soluţia?

R.: Intervenţia statului nu este posibilă în cadrul Uniunii Europene. Se zice că piaţa reglează totul. Foarte mulţi încearcă să-şi asigure existenţa prin crearea produselor de unii singuri. Devin crescători individuali (dacă ne referim la hrană), adică intră într-un sistem economic autarhic, de supravieţuire.

Î.: Dar ce să facă cel de la bloc sau cel care nu are capacitatea să muncească sau cel care nu are o gospodărie la ţară sau cel care nu are capitalul de pornire?

R.: Răspunsul la întrebare se găseşte însăşi în întrebare. La noi se mai spune în aceste cazuri ceva legat de „răbdări prăjite”

Î.: Să însemne că vom mânca mai puţine produse avicole?

R.: La această situaţie se vor adăuga legumele, care vor deveni tot mai scumpe, în „logica” similară cu produsele analizate anterior.