Dialoguri virtuale / Punct şi începem de la început

Răspuns: O ştire de ultimă oră afirmă că România a intrat într-o nouă recesiune, începând cu trimestrul al doilea al anului 2012.

Î.: Asta este! Ce să mai spunem?

R.: Criza economico-financiară este o realitate, creată, deci voită şi nicidecum un fenomen întâmplător. Ciclicitatea lor naturală se poate contesta.

Î.: Ce spun „marii zilei în domeniul financiar”?

R.: Câteva citate sunt lămuritoare: Alan Greenspan, fostul preşedinte al FED, (Rezerva Federală a Statelor Unite ale Americii): “ o lăcomie infecţioasă a pus stăpânire pe mare parte din comunitatea noastră de afaceri”. George Soros: „Niciodată nu am mai văzut un dezastru economic de o asemenea amploare la nivel internaţional...,nu credeam că va fi atât de puternică această criză, mi-a depăşit limitele celor mai pesimiste scenarii”

Î.: Criza nu şi-a arătat mai repede faţa? Noi am vorbit de ea doar prin 2009.

R.: În 2007 se vorbea deja de criză. Evenimentele care au urmat au fost doar consecinţele bulgărelui de zăpadă care a fost aruncat pe panta muntelui, şi care ulterior a provocat avalanşa.

Î.: Care sunt semnele crizei?

R.: Haosul financiar se manifestă prin şomaj ridicat (în Spania peste 20%). Þări îndatorate la extrem (unele ar trebui să muncească, fără să consume nimic mai bine de un an pentru ca să-şi plătească datoriile). Falimentul unor bănci (banii depozitaţi să nu mai poată fi recuperaţi). Blocaj economic (fiecare este dator fiecăruia).

Î.: Sunt păreri prin care se menţionează că semnele crizei s-au întrevăzut mai dinainte.

R.: Mulţi specialişti susţin că situaţia actuală se datorează, în mare măsură, FED-ului ( Federal Reserve System ), care încă din 2001, când apar primele semne ale crizei, a continuat să alimenteze artificial creşterea economică, menţinând şi micşorând în mod repetat rata dobânzii şi mărind astfel oferta agregată de bani.

Î.: Atât de simplu să stea lucrurile?

R.: Nu merită să localizăm atât de categoric un oarecare vinovat, fiindcă nu întotdeauna cei care sunt vizibili sunt şi adevăraţii creatori ai situaţiilor. Exemplul cele mai edificator este cazul lui Obama, preşedintele în exerciţiu a Statelor Unite ale Americii, care atunci când a „pus degetul pe rană” a fost pus în situaţii delicate, atât el, cât şi familia sa.

Î.: Să intrăm mai mult în profunzimea lucrurilor.

R.: Este vorba de un sistem prin care vanităţile oamenilor sunt exploatate, în care consumul nesăbuit conduce la autodistrugere.