ECONOMIC, SOCIAL

* Best Motors, concesionar Honda, te indeamna:
Implineste-ti visele!

* Bursa vorbelor

* SC Fast Jurisnicz, furnizor de manele cu probleme
Dejectiile sonore ale ”Evei”

* Closet nu vine de la “close” (inchis)!

* Primarul inculpat

* Strainii au interdictie in Parcul National Muntii Rodnei!
Strainofobia ”VIRUSEAZA” PIETROSU

* INTERVIU
Irene Dänzer-Vanotti, sau profesionalismul in mass-media
“Corectam erorile politicienilor”

* Best Motors, concesionar Honda, te indeamna:
Implineste-ti visele!

Luna iulie a inscris municipiul Baia Mare pe harta Honda. Inter Motorcycle, unic importator al motocicletelor Honda in Romania, a anuntat deschiderea concesionarului autorizat din Baia Mare: Best Motor. Managementul noii concesiuni Honda este asigurat de Ioan Loiszli, sportiv de performanta.

Existau putine semne ale succesului celui mai mare producator de motociclete atunci cand, in urma cu 50 de ani, Soichiro Honda a pornit aceasta afacere intr-o casa din lemn. Prima sa idee a fost sa produca biciclete autopropulsate prin montarea unui motor pe un cadru de bicicleta. In timpul vietii, el a reusit sa transforme Honda in ceea ce este astazi, o firma care se dezvolta pe baza inovatiilor, in timp ce ramane dedicata lumii motocicletelor. Nu este de mirare ca productia de motociclete a depasit 100 de milioane de unitati. Si ca si cum acest lucru nu ar fi indeajuns, Honda a castigat practic toate premiile si titlurile care exista in cursele de motociclete. Cheia succesului? Inovatia continua. De la primele sale biciclete pana la motocicletele zilelor noastre, Honda nu conteneste dovedirea capacitatii sale creatoare, inovatoare.

Honda pentru Maramures

Prezenta de acum si in Baia Mare, gama completa de produse Honda este distribuita de Best Motors. Pe langa activitatea de comercializare se ofera si servicii de asistenta specializata, service, leasing, existand si un stoc de piese de schimb. Service-ul este dedicat marcii si se ridica la nivelul standardelor Honda, clientul beneficiind de o garantie de 2 ani, fara limita de kilometri parcursi. Best Motors are in prezent un show-room situat pe Bd. Bucuresti, nr. 104A, dar se doreste ca in viitorul apropiat sa fie amenajat un complex integrat (show-room si service) care sa se ridice la nivelul celor din Vest, conform cerintelor producatorului. Concesionarul Honda va distribui baimarenilor gama completa de motociclete Honda, compusa din 10 familii de produse: Naked, Super Sport, Touring Sport, Touring, On/Off, Enduro, Cross, Custom, 125cc si Scutere. Impatimitii motocicletelor, care se viseaza pe pistele de Grand Prix, pot incerca senzatiile oferite de goana pe doua roti, achizitionarea produselor Honda fiind acum mai accesibila.

Putere si viteza

Reusita inaugurarii celui de al doilea show-room Honda din tara, i-a scos in prim plan pe organizatori, Best Motors, care ar fi meritat un premiu de excelenta. La succes au contribuit fetele care au prezentat modelele Honda neezitand sa urce in sa, dar si fanii fiarelor pe doua roti, care nu pridideau in a admira motocicletele. “Simfona Honda” si dovezile de maiestrie realizate de Ioan Loiszli au tinut inimile celor prezenti la turatie maxima, transformand manifestarea intr-o adevarata seara de gala Honda. In acest mod, Best Motor Baia Mare a lansat pasionatilor de motoare invitatia de a vizita show-room-ul Honda si de a-si implini visul ca motocicleta admirata in reviste sa fie parcata in fata casei.

Lavinia Cotarcea



* Bursa vorbelor

Pentru prima oara dupa patruzeci de ani, Germania isi deschide portile. De la 1 ianuarie 2005, nemtii ii asteapta cu bratele deschise pe imigrantii cu studii superioare. O data cu intrarea in vigoare a noii legi a imigratiei, cercetatorii, specialistii in informatica sau inginerii vor putea sa-si implineasca visul de a avea in Germania o viata mai buna. De mai bine de patru ani, guvernul german si partidele din opozitie se lupta pentru adoptarea acestei legi care permite specialistilor din tari sarace sa munceasca intr-o tara civilizata (si bogata!). Vedeti, nemtii se gandesc la nevoile tarii lor. La noi, cei cu diplome universitare ajung sa “salahoreasca” pentru doi lei, cel mai mare succes personal ajungand sa fie achitarea facturilor la utilitati si evitarea mortii prin inanitie. Cum sa nu se agate cu disperare de orice sansa de a pleca dincolo? In curand, Romania va fi populata doar de resturi… varfurile pleaca deja, vor pleca si ceilalti specialisti. Vom ajunge ca in bancul cu “ultimul stinge lumina”?

Lavinia COTARCEA



* SC Fast Jurisnicz, furnizor de manele cu probleme
Dejectiile sonore ale ”Evei”

De cativa ani buni, o parte substantiala a romanilor a facut o pasiune inexplicabila pentru un gen de zgomot pe care il ridica la rangul de muzica si caruia i-au dat si nume: manea. Cealalta parte a romanilor (e vorba de partea mai educata, cu toate ca exceptii exista si aici) e obligata sa suporte dejectiile sonore omniprezente.

Principala regula a democratiei este aceea ca minoritatea trebuie sa se supuna majoritatii. Acest principiu nu functioneaza insa atunci cand este vorba de preferinte muzicale, coloristice, vestimentare etc. Nu poti obliga pe cineva sa aprecieze o culoare care i se pare detestabila sau sa indrageasca un anume gen de muzica ce i se pare infect. Din pacate, exista oameni care cred ca gustul lor in materie de muzica trebuie impartasit de toata lumea. Este si cazul celor care se ocupa de buna (noi am zice proasta) functionare a localului ”Club Eva”.

Maneaua de zi cu zi

Avand autorizatia si aprobarea Primariei Baia Mare, cei de la ”Club Eva”, local situat pe B-dul Unirii nr. 7, au inteles ca trebuie sa devina liderul de piata in furnizarea de manele catre vecini, indiferent de preferintele muzicale ale acestora. Si pentru ca impactul sa fie cat mai devastator pentru urechile si nervii celor care locuiesc in zona, oferta muzicala a localului creste in decibeli o data cu lasarea noptii. De cativa ani, locatarii din blocurile situate in vecinatatea barului amintit sunt supusi unui program prelungit de studiere a manelelor. Pana la ore tarzii din noapte sau, dupa situatie, pana dimineata devreme, vecinii localului Eva invata productiile ”artistice” ale acestor corifei ai versului manelist care sunt Guta, Adrian Minune, Adi de la Valcea sau Sorinel Pustiul, niste personaje destul de dubioase, cel putin aparent, din moment ce n-au nici nume de familie. Lucrurile se leaga intre ele, ca si rimele incrucisate, daca tinem seama ca in imediata proximitate a localului se afla libraria care poarta numele ”Mihai Eminescu”. Probabil ca nimeni n-ar fi facut nici o reclamatie daca activitatea barului (trecand peste calitatea mai mult decat indoielnica a muzicii pe care o promoveaza) si a clientilor acestuia ar fi fost una decenta. Din pacate, volumul la care este ascultata muzica in bar este suportabil pentru locatarii din zona doar atunci cand usa barului este inchisa, iar clientii intra si ies destul de des. Exista si clienti care prefera sa bea o bere afara, timp in care canta, urla, injura, vocifereaza, toate acestea constituind un factor suplimentar de stres pentru vecini.

Peste 100 de reclamanti

Rabdarea oamenilor are limite. In urma cu doi ani, cativa locatari din zona s-au adresat Primariei si Politiei, cerand luarea masurilor necesare pentru a se impune respectarea unor norme elementare de convietuire intr-un oras civilizat. Sesizarile si reclamatiile au continuat, ca si activitatea barului de altfel. In urma cu o luna si jumatate, peste 100 de locatari din blocurile situate in zona clubului Eva au inaintat o noua plangere catre Inspectoratul Judetean de Politie Maramures. ”In acest local (”Club Eva” - n. red.) muzica este data la maximum, pana noaptea tarziu (ora 1:00 - 2:00), este imposibil sa ne desfasuram o activitate normala cand geamurile sunt deschise. Muzica se aude si cand geamurile sunt inchise. Chiar daca au autorizatie pana la ora 22:00, nu suntem de acord sa suportam zgomotele, scandalurile si murdaria cauzata de clientii lor in timpul zilei”, arata semnatarii reclamatiei, care continua pe acelasi ton: ”De ani de zile am facut numeroase sesizari, telefonice si in scris, la Politie si Primarie. O scurta perioada a fost inchis, apoi au primit din nou autorizatie. Au fost rugati sa-si adapteze programul la conditii civilizate, dar au raspuns cu amenintari si au sfidat vecinii, atat din blocul nostru, cat si din blocul la parterul caruia este situat localul. Va rugam sa luati masurile legale, necesare pentru ca noi sa putem trai in conditii civilizate”.

Raspunsul autoritatilor

Dupa doua saptamani, reclamantii au primit un raspuns din partea Politiei, semnat de comisar sef Grigore Pampa, seful Politiei Municipiului Baia Mare: ”La sesizarea dvs. referitoare la tulburarea linistii publice de catre clientii localului CLUB EVA si prin nerespectarea programului de functionare a localului, va comunicam urmatoarele: Administratorul firmei in cauza (S.C. FAST JURISNICZ) a fost avertizat in repetate randuri, fiind sanctionat contraventional in data de 17.05.2004. Totodata, este cercetat pentru comiterea infractiunilor prevazute de Legea 61/1991, art. 1, pct. 3 si 4, fiind inaintata adresa cu propunere de suspendare a activitatii localului catre Primaria Baia Mare”. Doar in perioada 2003 - 2004, avand in vedere evenimentele negative de natura contraventionala si penala existente in ”Club Eva”, Politia a aplicat 6 sanctiuni contraventionale pentru tulburarea ordinii si linistii locatarilor si 3 lucrari penale dintre care una pentru vatamare corporala si una pentru distrugere. Intr–o adresa catre Primaria Baia Mare, comisarul Grigore Pampa si Ioan Marchis, seful biroului Ordine Publica, propun ”SUSPENDAREA activitatii localului public SC ”FAST JURISNICZ” SRL - restaurant Club EVA din Baia Mare str. Bd. Unirii nr.7 pe o perioada de 30 de zile”. A trecut o luna si nimeni nu face nimic, cu exceptia manelistilor care isi continua ”cheful de chef” noapte de noapte. Un ofiter de serviciu al Politiei, probabil plictisit dupa atatea reclamatii telefonice, i-a explicat unui reclamant ca n–are ce sa faca, pentru ca barul respectiv are o autorizatie de functionare pana la ora 2. Fals! Primarul Cristian Anghel, care stie mai bine ce scrie pe autorizatie, sustine ca localul poate functiona doar pana la ora 22. Locuitorii din zona (considerata numarul 1 a orasului, in care, cel putin teoretic, un produs subcultural nu-si are locul) asteapta o rezolvare a situatiei, oricare ar fi aceea. Oamenii sunt la capatul rabdarii si, dupa epuizarea tuturor mijloacelor legale, au ajuns la concluzia ca e posibil sa-si procure si singuri linistea nocturna.

Ioan Botis



* Closet nu vine de la “close” (inchis)!

Sighetenii au asteptat intreaga primavara ca alesii sa catadicseasca sa le ofere festivalul traditional. Asta pentru ca micul oras este trist si lipsit de teatru, filarmonica, bazin de inot, cluburi de noapte, parc de distractii, gradina zoologica sau botanica, unii localnici simtindu-se ca intr-o comuna mai rasarita, si nu in municipiul de la kilometrul 0 al Europei. Daca in anii precedenti evenimentul (numit ”Festivalul primaverii”) se tinea pe la inceputul lunii mai, in acest an data s–a modificat. Dar festivalul-serbare campeneasca a fost jalnic. ”Am decis sa amanam serbarea campeneasca, pentru ca manifestarea sa nu ia conotatii electorale”, si-a motivat primarul Eugenia Godja decizia. In sfarsit, intre 25-27 iunie, ruginitul mecanism al aprobarilor date de primaria tarabagiilor cu bere si mici s-a urnit cu greu si circul a putut incepe. Dar, deziluzie, nimic n-a functionat normal.

Closetul e “close”

Organizarea. Comandantul pompierilor militari, capitanul Iuliu Moldovan, a declarat ca nici macar n-au fost anuntati! Politia a asigurat paza (intermitent), dar Serviciul de Ambulanta a lipsit (epilepticii si betivii aflati pe calea spre coma alcoolica fiind ai nimanui). Toaletele au fost aceleasi ca in urma cu 100 de ani, adica tip latrina, cu gropile sapate in malul digului de langa Iza, orificii astupate la sfarsit cu… pamant! Oare era greu ca primaria sa faca o toaleta normala? In fond, Gradina Morii este singurul parculet al orasului, iar toaleta veche de acolo este impracticabila. Referitor la asta, unii au spus chiar ca festivalul berii din Sighet a fost o biata… mictiune. Desi in anii dinainte la festival au prestat macar artisti localnici, acum, organizatorii si-au bagat trompa in pamant, ca tapirul. Austeritatea bugetara ca austeritatea, dar nici chiar asa! Ca dezastrul sa fie complet, in sambata serbarii totul s-a inchis, la ordin, la ora 1,30. Amatorii de veselie trebuie sa multumeasca pentru asta noului viceprimar, Stefan Beres (UDMR), a carui vila (valorand peste 2 miliarde de lei, dar declarata ca pretaluind doar 1,6 miliarde), facuta cu sudoare din economiile fostului sef de Ocol Silvic Sighet si din cei 6.000 de dolari luati imprumut de la banca, se afla “primejdios” de aproape de intrarea in parc. In anii trecuti, nefiind decat un simplu inginer silvic, Beres n-a avut putinta sa puna calus chefului. Acum, ca vice municipal, altfel sta treaba. Asadara, somn usor, Beres baci!

Teofil IVANCIUC




* Primarul inculpat

* Primarul inculpat

In 5 iulie a avut loc o noua dezbatere in procesul Statului contra a patru inculpati (printre care si Stefan Halas, primarul reales in Remeti). Voluminosul dosar cuprinde peste 400 de file. Intre timp, primarul si-a schimbat si avocatul, alegandu-l pe Iacob Balai (prodecanul Baroului Maramures). Reamintim ca primarul Halas este acuzat de fals material si instigare la uz de fals in inscrisuri oficiale. Mai precis, este invinuit ca ar fi smenuit niste hartii de punere in posesie cu terenuri agricole si forestiere, fara cunostinta secretarului Primariei si a restului membrilor Comisiei locale de fond funciar, prejudiciind comuna, Statul si cetatenii cu valori insemnate. Inca in septembrie 2002, ofiterul Viorel Batea i-a luat probe de scris lui Halas, pentru a proba ca semnatura secretarei a fost contrafacuta pe respectivele procese verbale. Intrebat de instanta daca isi mentine declaratiile (in care se pare ca isi recunostea gafele), Halas a ingaimat: ”Declaratiile date in faza de urmarire penala nu le mai mentin. La acea data nu aveam toate datele privitor la ceea ce mi s–a cerut. Ma abtin de la propunerea de noi probe.” Din nefericire pentru el, martorii Valer Macioca (administrator Remeti), Ioan Bobota (forestier Rona de Sus), Iolanda Danilici (secretar primarie), Stefan Durutea (contabil primarie), Tamara Dumnici (functionar primarie, cea care a declarat ca nu stia ca a fost cercetata si apoi a primit NUP pentru neglijenta in serviciu), Stet Vasile (viceprimar), cu totii din Remeti, precum si invinuitii Colopelnic Ioan (pensionar Sapanta), Ioan Pop (inginer la Centru Agricol Remeti), au recunoscut declaratiile initiale. Singur “vicele” Stet a modificat ceva: Consiliul judetean l-a validat cu suprafata de 7,66 hectare, or el a fost pus in posesie doar pe 5,44 hectare. ”Pentru ca in 14 ani nu mi s-a reconstituit dreptul de proprietate am pretentia reconstituirii totale de catre Comisia judeteana.” Procurorul de sedinta a cerut ca Ocolul Silvic Sighet sa comunice datele solicitate si s-a mai hotarat ca la termenul din septembrie, in caz ca martorii nu vin, sa fie amendati si adusi cu mandat. Pe holul judecatoriei, Halas ne-a declarat trist: ”D-apoi si avocatii astia... M-a pacalit, de aceea i-am schimbat (pe Mihaly cu Balai, n. red.). Macar daca m-alegeam cu ceva de pe urma incurcaturilor astea, dar n-am luat nimic.” Urmatoarea dezbatere va avea loc in 13 septembrie. Zi cu ghinion? Sa nu cumva sa ploua!

Teofil IVANCIUC





* Strainii au interdictie in Parcul National Muntii Rodnei!
Strainofobia ”VIRUSEAZA” PIETROSU

Intre anii 1995-2002, oameni certati cu legea si natura au defrisat barbar padurea Rezervatiei Pietrosu Rodnei pe o suprafata de aproape 1.000 de hectare, neiertand nici macar tufisurile de jneapan din golul alpin (protejate de lege!). Avalansele au intregit “opera”. Pe fata nordica, muntele “a chelit”. Dar avem si alte probleme. De civilizatie.

Fata muntelui Pietrosu a inceput sa cheleasca, putinul sol aninat pe cele stanci pornind la vale. Pentru stoparea eroziunii in golul alpin si pe braul superior al padurii s-a luat decizia unor replantari de amploare. In 25 iunie, Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice Bucuresti, Administratia Parcului National Muntii Rodnei (APNMR) si Directia Silvica Baia Mare au demarat proiectul restaurarii habitatelor forestiere din Rezervatia Pietrosu Rodnei. In zona Piciorul Mosului-Zanoaga Mare se vor planta aproape 13.000 de puieti (zambru, molid si lastari de jneapan). Biologul Iosif Beres, cercetator stiintific si membru al Societatii Ecologiste Maramures, a dezvaluit ca intai se vor construi vetrele ce urmeaza a fi plantate, iar apoi se va trece la reimpadurirea propriu-zisa (puietii provenind din plantatiile ICAS Bucuresti).

Interdictia!

Zoltan Szabo este cetatean maghiar originar din Sighetu Marmatiei, si profesor la un liceu din Miskolc (Ungaria). In fiecare an, vine sa-si revada locurile natale si, pentru ca este un impatimit al muntelui, de aceasta data si-a adus si elevii intr-o excursie. Numai ca de aceasta data a avut “ghinion” si a trebuit sa contramandeze vizita in Rezervatia Pietrosu. Era ziua in care au inceput lucrarile si… ”Cand am ajuns in zona Piciorul Mosului, un angajat al parcului (nu a vrut sa se prezinte, spunand doar ca este angajat al APNMR), tipand, in loc sa vorbeasca politicos, ne-a cerut permise de intrare in Parc. Insa de unde sa luam permise, cat timp Ocolul Silvic Borsa nu mai ofera asa ceva? Cand i-am spus ca suntem straini, ne-a replicat ca strainii n-au ce cauta in Rezervatie! Este strigator la cer! In fiecare an mergem si in Parcul National Retezat si acolo nimeni nu ne-a spus vreodata ca, fiind straini, nu avem voie sa intram. Voi comunica si presei maghiare felul in care am fost intampinati in Muntii Rodnei.” Date fiind posibilele repercusiuni ale comportamentului iresponsabil al angajatului APNMR, solicitam celor competenti investigarea cazului si sanctionarea angajatului (in cazul in care se va demonstra vinovatia acestuia). Reamintim ca Parcul National Muntii Rodnei este Rezervatie a Biosferei si se afla pe lista UNESCO! Parca vroiam sa intram in Europa… Si ne mai laudam cu excesul de ospitalitate al maramuresenilor.

Teofil Ivanciuc




* INTERVIU
Irene Dänzer-Vanotti, sau profesionalismul in mass-media
“Corectam erorile politicienilor”

Carte de vizita

S-a nascut in 1957 la Freiburg (Germania). A studiat, in paralel, Literatura germana si Economia la universitati din Freiburg, München si Londra. In 1982 a absolvit Universitatea Master of Arts din München. In acelasi an s-a angajat ca editor la Reuters, cea mai influenta agentie de stiri din lume. Din 1985 este jurnalist ”freelancer” (independent, fara un contract permanent cu un ziar anume). A realizat numeroase articole pentru cele mai importante institutii de mass-media din Germania (radio, TV, presa scrisa). S-a remarcat printr-o prodigioasa activitate ca ”trainer” al seminariilor de jurnalism din intreaga lume. In 1991 a fost premiata pentru articolele referitoare la integrarea in spatiul european. In 1997 a publicat o carte despre Craciun – ”Ach Du Fröliche”.

Irene Dänzer-Vanotti, un freelancer profesionist care a adunat peste 20 de ani de experienta in domeniul mass-media, a fost figura proeminenta a seminarului international de jurnalism de la Sofia, la care am fost prezenti. In ultimii 15 ani a condus numeroase seminarii de specialitate si este recunoscuta pentru capacitatea de a instrui tinerii jurnalisti.

Ii place libertatea si uraste presiunea financiara data de faptul ca nu are un contract de munca permanent. Totusi, spune ca este mandra ca de peste 20 de ani isi face treaba si isi plateste chiria. S-a specializat pe reportaje pe teme sociale, politice, religioase, psihologice. Crede ca viata e fascinanta si descopera zilnic tot mai multe lucruri de care devine interesata.
Reporter: Ce va atrage la jurnalism?
Irene Dänzer-Vanotti: Eu sunt cea care pune intrebarile si cea care ii asculta pe oameni. Toate povestile astea despre viata te ajuta sa o intelegi. In plus, imi place sa scriu si sa imi imbunatatesc modul de a scrie.

Rep.: Care e diferenta intre mass-media din Occident si cea din Europa de est?
I.D.V.: Diferentele se micsoreaza. Jurnalistii din Est sunt tot mai bine pregatiti. Sunt la inceput de drum, pe cand noi avem 50-70 de ani de libertate in spate, ceea ce ne da un sentiment de siguranta, de democratie. Cel mai mare pericol pentru ziarele din Est il reprezinta editiile cu titluri mari, lipsite de continut.
Rep.: Exista independenta mass-media in Vest?
I.D.V.: In general da. Insa, fara sa-ti dai seama, stand mult in preajma lor, te poti apropia de politicieni sau de oameni de afaceri. E greu apoi sa scrii obiectiv despre acel partid.
Rep.: Care e rolul jurnalistului in secolul XXI?
I.D.V.: Acela din totdeauna. Trebuie sa corecteze erorile politicienilor si oamenilor de afaceri si sa informeze corect oamenii. Nu trebuie sa scriem numai de rau, daca exista o initiativa buna trebuie sa o sustinem. Chiar si primul ministru face ceva bun. Sau, cel putin incearca.
Rep.: Vi s-a oferit mita?
I.D.V.: Personal, nu. Insa exista cazuri la limita. De exemplu, ziaristii care scriu despre automobile. Marile companii care doresc publicitate in presa ofera petreceri fastuoase pe vase de croaziera cu mancare, bautura, femei si alte facilitati. E discutabil. Nu as lua parte la asa ceva.

Jurnalistii si complexul nazist

Rep.: Au fost jurnalisti condamnati in Germania?
I.D.V.: Nu cunosc. Imi amintesc un caz al unui jurnalist care a platit pentru ceva ce a scris sub regimul nazist. In anii ‘40, respectivul afirmase ca un om a fost omorat pentru ca s-a impotrivit regimului fascist si ca aceea e soarta celor care fac ca el. In anii ‘80, el a devenit redactorul sef al celei mai influente televiziuni din Germania. Cand a aparut povestea asta, a fost concediat.
Rep.: Ca popor, simtiti complexul nazist?
I.D.V.: Evident, dar sentimentul e in scadere. Ranile se pot vindeca, insa intotdeauna vor ramane cicatricele. Daca nu vedem ranile vindecate, admitem ca suntem slabi. Nazismul a trecut si a fost un fenomen ce nu trebuie sa se mai repete. Cred ca plansul pentru ceea ce a fost nu va inceta o data cu secolul acesta. Cel de-al III-lea Reich afirma ca va dura 1.000 de ani. Cancelarul Gerhard Schroeder a spus ca ceea ce a mai ramas din cei 1.000 de ani este rusinea din inimile noastre. Cateodata, imaginile terifiante ale ororilor iti revin obsedant in minte.
Rep.: Un moment deosebit din cariera?
I.D.V.: Sunt mandra ca sunt primul jurnalist care a stat de vorba cu fostii sclavi ai regimului nazist din perioada ‘44-’45. Ceva in genul in care aveti in GAZETA de Maramures pagina ”Teroarea Rosie”. Chiar in week-end-ul in care a cazut Zidul Berlinului, in noiembrie ‘89, am realizat un interviu de televiziune cu o poloneza ce locuia in Germania. Avea 70 de ani. Cand am vizitat-o, ulterior, mi-a dat din toata saracia ei 50 de marci germane. Nu puteam refuza. Era o problema de demnitate a femeii.

Despre Romania si cariera

Rep.: Cum se vede Romania din Germania?
I.D.V.: Ca o tara saraca. Dupa ‘90 am realizat un program de televiziune despre copiii orfani din Romania. Saracia era cuvantul cheie. In rest, cred ca Romania nu stie sa se faca cunoscuta. Poate, in sport. Ma refer la acel 5-1 administrat Germaniei, la fotbal.
Rep.: Ce stiti despre presa din Romania?
I.D.V.: Nu prea multe. Poate ma ajuta GAZETA. Era intr-o perioada un ziar nemtesc, Deutsche Eige Meine Zeitung. Nu stiu daca mai apare.
Rep.: Va tenteaza politica?
I.D.V.: Cand ma plimbam prin Parlament, ma gandeam ce frumos ar fi sa fiu si eu pe-acolo si sa tin discursuri. Dar mi-am dat seama ca nu as suporta intrigile. In plus, nu sunt o persoana de actiune, ci mai degraba spirituala. Daca ar fi sa aleg, as merge cu ”verzii” (ecologistii).
Rep.: Ce nu v-am intrebat?
I.D.V.: Nu am vorbit despre mine sau despre acest curs.
Rep.: Deci...
I.D.: Nu am familie, asa ca meseria e sfanta pentru mine. Pot calatori mult si fac mii de chestii. Particip la seminariile acestea cu gandul ca sunt martorul tranzitiei prin care trec tarile din Est. Am avut intotdeauna o simpatie pentru voi, mai ales atunci cand erati sub regimul comunist. Acum, vreau sa iau parte la aceste schimbari si sa dau altora o parte din experienta mea.

Optiuni si argumente

l Thomas Mann sau Honore de Balzac?
Thomas Mann. Il ador pentru limbajul fascinant.
l Elvis Priestley sau Carlos Santana?
Elvis. E mai simplu, are ritm si e mai direct.
l Castraveti bulgaresti sau cascaval frantuzesc?
Imi place mancarea frantuzeasca.
l Bayern sau Bremen?
FC Freiburg, ca sunt de acolo. Stiati ca au acelasi antrenor de 13 ani?
l Lalele sau trandafiri?
Cresc ambele pe terasa mea, e greu sa aleg.
l Renault sau Volvo?
Volvo e ultima dorinta in materie de securitate si nu cred ca viata poate fi atat de sigura.

Ciprian Dragos