ECONOMIC. ANCHETE

* Directorul Casei Judetene de Pensii si esalonarile ilegale de la SC DASTER
Menaj neprincipial

* Bursa vorbelor

* In 2003, RAMIRA a platit 20 miliarde de lei la bugetul de stat
Strategul ”renasterii”

* Uraaa, primim
bunastare electorala!

* INTERVIU
Virgil Magureanu, fost director al Serviciului Roman de Informatii
“Batranul” Si sarea

* Directorul Casei Judetene de Pensii si esalonarile ilegale de la SC DASTER
Menaj neprincipial

Masurile de esalonare a datoriilor societatilor catre bugetul de stat ar fi trebuit sa fie o inlesnire pentru cei care au acumulat datorii si un mod de recuperare a sumelor. Numai ca patronii “descurcareti”, profitand uneori de erorile comisiilor, au reusit sa transforme inlesnirile in actiuni contestate de concurenta loiala.

Esalonarile firmei SC DASTER SRL au o parte ce poate fi deslusita doar de organele competente, din cauza numeroaselor contradictii. GAZETA a incercat sa descurce firul, in pofida raspunsurilor oficiale care nu spun nimic, desi legea il obliga pe semnatar (Gavril Miclea, director general al Casei Judetene de Pensii Maramures – CJP) sa faca public raspunsul la dilemele iscate de o esalonare cu cantec. De aici, dificultatea demersului jurnalistic de a demonstra cui apartine vinovatia. Dar, dificil nu inseamna imposibil. Am aflat de “erorile umane” savarsite de Miclea (sau de angajatii institutiei conduse de el) in timpul procesului de esalonare, in pofida “driblingurilor” verbale oficiale. Daca Miclea e un functionar onest, nevinovat, atunci exista o singura explicatie: nu reuseste sa coordoneze fara greseala institutia si aceasta persista in erori.

Competente inlantuite

Legea ofera competente caselor teritoriale de pensii pentru esalonarea datoriilor de pana la un miliard de lei. In Maramures, comisia de esalonare a datoriilor la bugetul asigurarilor sociale de stat, formata din Gavril Miclea (director CJP), Victor Vaum (ex-director Directia Muncii) si Andrei Vlasaci (angajat CJP), a facut o greseala (pe care se pare ca nu a platit-o nimeni, c-asa-i in tenis!) in reesalonarea creantelor bugetare ale firmei SC DASTER. Aceasta a fost creditata cu putin mai multa intelegere decat ar fi fost legal (vreo 200 de milioane!).

Firul intamplarii

In 8 aprilie 2003, SC DASTER incheie cu CJP conventia nr. 74, care stabilea ca societatea beneficiaza de inlesniri la plata obligatiilor datorate bugetului asigurarilor sociale de stat. Cinci luni mai tarziu, in septembrie, conventia este anulata. Aici incepe dandanaua. Miclea a raspuns ca motivul anularii conventiei a fost ca “ulterior incheierii conventiei, s-a constatat ca exista o neconcordanta intre datele din procesul verbal de control, cererea debitoarei si sumele platite de societate intre data depunerii cererii si data solutionarii acesteia…”. Adica, firma ar fi fost vinovata de nerespectarea datelor declarate! Totusi, se pare ca vina nu e in totalitate a firmei. Sumele datorate de DASTER erau de 1,17 miliarde de lei, iar Miclea nu putea aproba reesalonari decat pana la 1 miliard, sumele mai mari intrau in legalitate doar prin acceptul Casei Nationale de Pensii (CNP). Stia Miclea asta? Daca da, ar fi trebuit sa remedieze “eroarea umana” pe plan local. Numai ca din dialogul (inregistrat!) cu persoane din CNP am aflat (oare de ce nu am fost surprinsi?) ca o “stranie coincidenta” face ca in septembrie, luna in care a fost anulata conventia buclucasa, Miclea sa fi fost convocat la CNP! C-o fi fost comisia de disciplina, mustrare pentru depasirea atributiunilor, ca l-or fi chemat de “dor de ochii lui”, doar Petre Ciotlos, Gavril Miclea si, din pacate, noi, stim. Scuza invocata de directorul CJP fiind… eroarea umana. Si “iarta-ne greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri, / si nu ne duce, pe noi, in ispita”…

Reactii colegiale

De ce ar fi putut dori Miclea ca dosarul DASTER sa fie solutionat “loco” si nu de CNP? De exemplu, pentru ca la Bucuresti, firma ar fi putut sa nu indeplineasca normele legale de esalonare (cum, de altfel, s-a si intamplat). E un rationament. La alte ratiuni, financiare, de pilda, nu ne gandim. Razvan Condurateanu, consilierul presedintelui CNP, a incercat, diplomatic (cum probabil a invatat la cursurile de “driblat presa”), sa solutioneze amiabil problema. Dupa o convorbire telefonica, bazandu-se pe spusele directorului (iar ati mintit, domnule Miclea, ca-n povestea cu masina! O sa vi se spuna Pinocchio, zau!), consilierul a ajuns la concluzia ca “am fost invitati la discutii, dar nu am onorat invitatia” (fals 100%, de fiecare data directorul CJP era “ocupat”, de aceea comunicarea este facuta doar prin intermediul adreselor si raspunsurilor scrise – intrebati-l pe Miclea cand a tinut institutia pe care o conduce ultima conferinta de presa. Probabil a uitat). Chiar vineri 6 februarie (dupa ce pana la ora 14 a avut telefonul inchis si nu a fost de gasit la birou), la solicitarea de a lamuri problema ne-a spus: “Nu am de ce sa mai merg la birou, incercati luni”.

Reactia DASTER

Contabila SC DASTER, Maria Trifoi a spus: “Nu vad de ce va intereseaza firma noastra, nu numai noi avem esalonari. Eu, daca vreau, va dau relatii, daca nu, nu. Nu va spun nimic, daca scrieti, o faceti pe raspunderea dumneavoastra. Nu vreau sa spuna ca am zis si am facut.” Cine sa spuna, doamna Trifoi? De cine va e frica? O reactie asemanatoare a avut si Mariana Danciu, director executiv al SC DASTER. “In aprilie 2003 nu eram nici eu, nici doamna Trifoi. Cererile si conventiile au fost semnate de doamna Cojocaru si domnul Damian, contabila si directorul de atunci. Cand ni s-a anulat conventia ni s-a spus de neconcordante, fara alte explicatii. Dosarul nu l-am intocmit eu, dar conventia eu am semnat-o (!), ce a continut dosarul nu stiu. Dar am respectat termenele de plata”. Danciu a spus ca ne va comunica totalul inscris in conventia anulata. Apoi a refuzat, pretextand ca nu mai e in localitate. Multumim, ati dovedit ca nu e nimic putred in Danemarca DASTER-ului. Cine a constatat neregulile? Institutia condusa de Miclea sau CNP? Serva e la Ciotlos. New ball, please.

Legile lui Miclea

Legea 161/2003 se refera la transparenta in mediul de afaceri, inclusiv in privinta obligatiilor la buget restante, lucru cunoscut de Miclea. Insa directorul CJP invoca o lege anterioara, respectiv Ordinul 216/2002, unde este specificat secretul fiscal. Totusi, ministrul Finantelor a specificat obligativitatea publicarii pe Internet inclusiv a informatiilor referitoare la cuantumul obligatiilor restante! Miclea l-a dezinformat si pe consilierul presedintelui Casei Nationale de Pensii, afirmand ca i-am refuzat invitatia la dialog. Crezand c-am tampit si nu l-am inteles bine pe cel care e mereu ocupat, zadarnic am incercat telefonic sa stabilim o intalnire pentru elucidarea problemei. Ni s-a spus ca nu are nimic nou de comentat si nu poate sa ne arate nici un act. Era convins ca nu o sa avem informatii pentru a scrie? Avem.

Contradictii

Mariana Danciu (director executiv SC DASTER) sustine ca atit cererile cat si conventiile au fost semnate de fostii directori, dar peste doar cinci minute a recunoscut ca pe conventie este semnatura sa. Cireasa de pe tort e in declaratia: “eu am semnat conventia, dar nu stiu ce cuprindea acel dosar”. Razvan Condurateanu (consilierul presedintelui CNP) sustine ca raspunsurile primite (prin fax si posta) de la CJP sunt “corecte si pertinente”. Il contrazicem (scuzati, nu ne-am abtinut!) ca exista o contradictie flagranta in document. In prima instanta ni se comunica faptul ca SC Daster beneficiaza de o conventie incheiata in decembrie 2003, specificandu-se sumele pentru care s-au acordat inlesniri (131.213.000 lei debit si 993.298.585 lei penalitati si dobanzi). Doua paragrafe mai jos, CJP sustine ca “informatiile referitoare la contributiile la bugetul asigurarilor sociale de stat ale debitorilor care beneficiaza de prevederile ordonantei constituie secret fiscal potrivit legii”. Poate va hotarati care lege o respectati, ca va contraziceti singuri in efortul de a scoate petele de pe camasa “curata”.

Lavinia COTARCEA, Catalin VISCHI



* Bursa vorbelor

Am auzit o vorba care, in primul moment, mi–a provocat o reactie de antipatie profunda si fara drept de apel fata de cel care a rostit-o. Un strain de aiurea mi-a azvarlit direct in obraz ca ei, civilizatii europeni, nu se supara ca pompeaza miliarde de euro in Romania, ci atunci cand vad ca romanii sunt atat de prosti incat nu stiu ce sa faca cu banii primiti de-a moaca. Uff, primul impuls a fost inspirat de patriotismul obisnuit. Cum adica, ne faci prosti? Dar cum iti permiti mata, musiu? Totusi, politetea ce ma caracterizeaza m-a oprit sa-mi manifest indignarea cu voce tare, fapt ce m-a facut sa meditez doua secunde. Mda, nu vreau sa recunosc, dar individul are dreptate. Culmea prostiei e sa ai in buzunar o multime de bani si sa-i lasi in acelasi buzunar, fara sa le gasesti o utilitate. E ca si cum ai o casa paraginita, ai o avere in cont si nu stii sa o cheltui, astfel incat casa ta sa devina un palat. Sa repari ce e de reparat, sa-ti faci un drum pana la casa, sa cumperi mobila si alte lucruri necesare, cu alte cuvinte sa te gospodaresti cum se cuvine. Mare verb: a te gospodari! Asta trebuie sa invatam, si vom scapa de eticheta “stupid people”. Finally.

Lavinia COTARCEA



* In 2003, RAMIRA a platit 20 miliarde de lei la bugetul de stat
Strategul ”renasterii”

Este deja banal ca mastodontii industriali, glorioase "realizari” ale epocii rosii, sa devina fabrici de tocat bani, adunatura de fiare vechi, gauri negre ale economiei romanesti. Sunt foarte putine uzinele care au reusit sa supravietuiasca dupa ‘89. Iar daca supravietuirea a dus pana la profituri serioase din productie (nu din vanzarile activelor!), avem de-a face cu un tablou rarisim.

Povestea incepe in iunie 1999, cand Ramira SA era in jalnica situatie a majoritatii uzinelor din tara. Plina de datorii, aproximativ 500.000 Euro, balanta societatii arata ca ar avea de incasat de la beneficiari in jur de 200.000 Euro, suma insuficienta pentru a aduce firma pe linia de plutire. In plus, s-a dovedit mai tarziu, acei bani existau doar ”pe hartie”, fiind imposibil de recuperat ceva (pana in 2003 s-a recuperat doar 1% din total). Aflata in reorganizare judiciara, FPS a pus la vanzare pachetul de actiuni al Ramirei, in conditiile in care creditorii stapaneau in realitate fabrica, prin administratorul numit de judecatorul sindic. La prima licitatie organizata de FPS nu s-a prezentat nici un eventual cumparator (orice om ”cu scaun la cap” se fereste sa bage banii intr-un sac fara fund). Cam atat de “roz ” era situatia in momentul in care Dumitru Matei si-a aruncat privirea asupra Ramirei. Lucrurile mergeau bine la Izoterom, de ce sa fi avut nevoie de un cui in talpa, de o uzina de asemenea proportii, intr-o atare situatie ? Ei bine, sunt si oameni care cauta provocarile cu lumanarea. Cu toate ca multa lume, prieteni si neprieteni, l-au sfatuit sa renunte, Dumitru Matei a cumparat pachetul de actiuni si s-a prezentat in fata creditorilor cu o sugestie simpla: . Creditorii au fost de acord si a inceput ”balul”.

Reporter : Ati reusit sa platiti datoriile cu care ati inceput ?

Dumitru Matei: Sa va dau un exemplu. La BCR se adunasera vreo 3,8 miliarde, creditul era de 955 milioane de lei, restul penalitati si dobanzi neplatite de ani de zile. La aceasta ora, am platit tot. Mai avem un singur creditor, pe care ne-am propus sa il platim in aceasta luna. Suntem cu toate taxele si impozitele platite la zi, avem reesalonari pe baza ordonantei care a permis acest lucru. Ca o comparatie, in 1999 am facut plati catre bugetul de stat in valoare de aproximativ 17.000 Euro, iar in 2003 sumele au crescut pana la 502.000 Euro.

Rep.: Descrieti Ramira in cifre.

D.M.: In iunie 1999, Ramira avea 106 angajati. Astazi, avem 340. Cifra de afaceri a anului 1999 se situeaza undeva in jurul sumei de 300.000 Euro, in timp ce in 2003 a crescut la 1.874.000 Euro. O crestere spectaculoasa as zice, care nu putea avea loc fara investitii importante, de peste 870.000 Euro, in acesti cinci ani.

Rep.: Cum ati reusit sa convingeti firmele straine sa devina beneficiarii Ramirei?

D.M.: Am inceput cu pasi mici, contactand diverse firme prin Internet, prezentandu-le oferta noastra. Din 100 de adrese trimise initial, s-a legat o colaborare cu unul singur. In aprilie 2000 am plecat in Franta si le-am spus ca vreau sa fac ceea ce fac ei. Am trimis oameni la specializare in strainatate, am cumparat utilaje de ultima generatie, iar pe cele vechi, care se mai puteau folosi, le-am modernizat. Astazi, exportam 95% din productia fabricii in Franta, Italia si Germania. Producand utilaje care se instaleaza direct pe liniile tehnologice de asamblare a caroseriilor auto, precizia a fost un factor important, pentru obtinerea caruia am investit sume importante. Asa am obtinut contracte cu integratori care lucreaza cu Peugeot, Renault, chiar Mercedes. Ca dovada ca Ramira merge pe drumul bun, am sa va spun ca in acesta saptamana am trimis unui singur beneficiar francez produse in valoare de 100.000 Euro. Ceea ce am facut in 2002 intr-un an pentru un beneficiar, reusim acum sa terminam in doua luni. Deja stim ce vom lucra pana in 2005 si nu mai trebuie sa alergam dupa clienti. Daca respectam normele de calitate si termenele de livrare, beneficiarii sunt multumiti.

Lavinia Cotarcea



* Uraaa, primim
bunastare electorala!

In 2004, statul va pompa sute de miliarde de lei in agricultura. Productiile de carne si lapte de vaca, oaie si capra, de miere de albine sau gogosi de matase vor fi subventionate, conform unei recente hotarari de guvern. Directiile agricole judetene vor intampina dificultati pentru a reusi sa se incadreze in sumele alocate. Persoanele fizice trebuie sa depuna acte care sa ateste calitatea de producator, cu inscrierile in Registrul Agricol si adeverinta sanitar-veterinara. In cazul persoanelor juridice, activitatea de crestere si exploatare a animalelor e atestata prin inscrierea intr-un registru special de evidenta a exploatatiilor la directiile agricole judetene. Subventiile se pot acorda direct persoanelor fizice sau prin intermediul asociatiilor profesionale locale, in timp ce persoanele juridice primesc banii prin trezorerii. Directia Agricola Maramures si-a propus ca popularizarea normelor legii sa se faca prin intalniri cu presedintii de asociatii locale.

Lavinia COTARCEA



* INTERVIU
Virgil Magureanu, fost director al Serviciului Roman de Informatii
“Batranul” Si sarea

A cunoscut puterea dintr-o pozitie privilegiata. A fost sef al Serviciului Roman de Informatii si presedinte al Partidului National Roman. Virgil Magureanu este un personaj controversat al perioadei postdecembriste. Este critic la adresa puterii, dar, cu siguranta, nu spune nici o treime din cat stie. De ce? Poate fiind ca fostul sef al SRI stie ca informatia inseamna putere.

Nu are incredere in masoni si este de parere ca o actiune discreta poate avea mai mult succes decat o actiune la rampa. Virgil Magureanu se considera unul dintre viitorii “batrani ai acestui neam”, dar deocamdata nu se considera suficient de batran pentru a intra in randul celor care poarta aceasta titulatura. A abordat puterea din diferite unghiuri si a ajuns la cel teoretic. Este hotarat sa o studieze in continuare, in cele mai mici amanunte. Chiar daca se considera vaccinat impotriva puterii, pentru Virgil Magureanu puterea este o adevarata pasiune. E ceea ce da gust existentei. Un fel de… sare. Uite ca, involuntar, v-am oferit explicatia titlului acestui interviu.
Reporter: Este adevarat ca in ultima perioada ati adoptat o atitudine mai retrasa?
Virgil Magureanu: Nu as spune ca am o preferinta speciala pentru a ramane in umbra. Prin structura mea, sunt un om expansiv. Dar am simtit cateodata ca este mai bine sa ma retrag si chiar sa tac, sa nu fac multa valva cu diferite declaratii. De la un timp, intalnindu-ma cu diferite personaje, unele chiar cu functii importante, am constatat ca “bat toaca la urechea surdului” si ca de multe ori ma tratau cu o oarecare ironie, cu suficienta celui care considera ca a facut prea multe, cand, in realitate, eu nu facusem cat trebuia sa se faca.
Rep.: Cum ati caracteriza mediul politic romanesc?
V.M.: Suficient de nematurizat. Consider ca in aceasta prima perioada de dupa ‘89 a avut loc o selectie negativa in planul politic romanesc. Un filosof african, de origine egipteana, folosea sintagma “incapacitate dobandita”, care caracterizeaza foarte bine mediului politic din Romania. Un mediu mult prea marcat de diferite mediocritati, care si-au pus amprenta si asupra mediului si asupra perioadei pe care o traversam. Aceasta este principala mea plangere.
Rep.: Avem nevoie de lideri?
V.M.: Avem nevoie de lideri noi si creativi. Noi nu am avut lideri creativi pana acum. De aici si surditatea puterii, atunci cand ii dai semnale acute.

Despre putere

Rep.: Suntem intr-un an preelectoral, credeti ca mai exista speranta pentru romani?
V.M.: Ma uit in jur si vad persoane determinate si dornice sa faca treaba. Eu am contribuit la impingerea in fata a multor persoane in functii mai mult sau mai putin importante. Am facut asta si o voi face intotdeauna. Si cu prisosinta voi face aceasta si in 2004 si voi scoate la iveala figuri noi care trebuie sa contribuie la procesul de regenerare a Romaniei.
Rep.: Adoptati atitudini extreme?
V.M.: Nu am initiat nici un santaj la adresa nimanui, dar vreau si eu sa contribui la curatarea de putregaiuri a mediului politic romanesc.
Rep.: Ce inseamna puterea?
V.M.: Este un obiect de studiu. As putea spune ca sunt vaccinat impotriva puterii si nu mi-o doresc. Dar, stiu ca o am. Am puterea sa influentez anumite lucruri. Puterea reprezinta un adevarat elixir pentru o societate. Bine folosita, ea produce numai rezultate benefice, in timp ce rau folosita, produce abuzuri grave.
Rep.: Ce rol are informatia in obtinerea puterii?
V.M.: Crucial. Un om informat este un om puternic, dar aceasta nu am spus-o eu.

Societate, istorie, trecut

Rep.: Cum ati descrie societatea romaneasca?
V.M.: Drept una paradoxala, o natiune care nu si-a implinit destinul. O societate in care multa lume este amarata in mod inutil, pentru ca cei de la putere nu-si fac bine treaba. Ma uit cu invidie la natiunile de langa noi si vad cum au intrat pe fagasul lor firesc. Acestea merg la tinta cu mult mai multa siguranta decat noi.
Rep.: Avem realizari in acesti ultimi ani de dupa revolutie?
V.M.: Sunt, dar sunt prea lente. Unii constata realizari in timpul mandatului lor, dar uita ca nu au avut nici o contributie in realizarea lor. Cu toate acestea, scot la rampa tot felul de realizari minuscule, cand de fapt ei nu si-au indeplinit mandatul.
Rep.: Cum il considerati pe fostul sef al Securitatii, Mihai Pacepa? Un tradator sau un erou?
V.M.: Daca Pacepa nu ar fi fost amestecat in niste lucruri murdare, pe care eu le stiu, inainte de a o sterge de aici ca sa nu puna mana pe el cine trebuia (pentru lucruri mult mai terne decat se poate banui), atunci l-as fi considerat un erou. Daca s-ar fi dus sa-l tradeze pe Ceausescu, as fi spus: . Dar l-a servit pe Ceausescu, cum l-a servit. Si a servit episoade intunecate din istoria securitatii sub acel stat. Sa-l consider dupa toate astea campion al democratiei si erou... Scuzati-ma, dar mi-e peste puteri. Sa-l considere altii, care nu stiu ce stiu eu despre Pacepa.

Optiuni si argumente

l Sociologie sau politologie?
Si una, si cealalta. Sunt nedespartite. Nu se poate vorbi de politologie fara a tine cont de latura ei profund sociologica, este o sociologie a politicii.
l Ingrid Bergman sau Marilyn Monroe?
Cred ca Ingrid Bergman. Trebuie sa recunosc ca nu am agreat niciodata femeia fatala, care, de fapt, era un tip specific fiecarei epoci. Sunt de acord ca Marilyn Monroe era o diva a perioadei sale, dar nu cred ca am sangele suficient de fierbinte.
l Max Webber sau Thomas Morus?
Cu siguranta, Max Webber. Morus era un utopic, iar eu nu am fost niciodata un visator. Webber era mult mai ancorat in realitate.
l Vivaldi sau Beethoven?
Amandoi. Am acasa discuri cu toate “Anotimpurile”.

Mihaela MIHALEA