ECONOMIC

* In Tautii Magheraus esti “ori cu Toni, ori…”
“Intaiul gospodar al metropolei”

* Junior SRL s-a dezvoltat pe piata de electrocasnice
Secretul: preturi accesibile

* Bursa vorbelor

* Amnistie fiscala in agricultura

* In Tautii Magheraus esti “ori cu Toni, ori…”
“Intaiul gospodar al metropolei”

Batai in Consiliul Local, urlete patologice, legea bunului plac, preocupare pentru “impresia artistica” si absenta aplecarii spre interesul comunitatii… Lista pare interminabila, ba chiar se apropie de sfera patologicului. Tautii Magheraus a fost declarat oras, dar locuitorii au impresia ca au fost teleportati in Vestul Salbatic. Doar pistoalele lipsesc pentru a avea un tablou complet.

In timp ce Anton Ardelean isi umfla pectoralii, batandu-se cu caramida, cum ca a facut si a dres pentru comunitatea al carei edil ar trebui sa fie, orasul Tautii Magheraus nu are nici macar utilitatile unei comune mai bine gospodarite. Daca iesi pe strada si stai de vorba cu oamenii, auzi tot soiul de nemultumiri: ba ca nu e gaz, ba ca nu au apa, de canalizare nici nu se mai pomeneste, drumurile sunt execrabile sau trec pe unde nu ar trebui (de exemplu, peste pasunea comunala), caminele culturale sunt de toata jena si lista poate continua. In schimb, exista o piata agroalimentara, in care nici macar muste nu sunt. E drept, e super-curata, dar e asa pentru ca nu are cine sa o murdareasca. Ce idee! Sa faci piata agroalimentara in fosta comuna, unde tot omul are o ceapa, o rosie si un cartof in gradina. Chiar daca are pretentii de orasean, Anton Ardelean are totusi in administrare niste sate! Ca doar nu au crescut zgarie-norii ca si ciupercile dupa ploaie in Tautii Magheraus. Sau in Merisor. Sau in Busag. Haideti sa fim seriosi, e stupid sa astepti precupetele sa se instaleze intr-o asemenea piata. Daca exista o dezvoltare deosebita a legumiculturii sau agriculturii in zona, mai ca intelegeam. Ce prisoseste, e destinat vanzarii, mai ales ca piata e localizata in imediata apropiere a drumului european. Dar pentru a ajunge acolo, e nevoie de timp, preocupare, incurajarea producatorilor, dezvoltarea culturilor, ehehe, poveste lunga. Stiti cat a costat constructia acestei mirobolante piete? Peste 400 de milioane!

Goana dupa voturi

“In patru ani, pentru satul Busag nu a facut nimic. Asta pana acum o luna. Nu a venit macar o data sa spuna: . Nici vorba, nu-i pasa nimanui de noi. In schimb, acum vreo saptamana s-a apucat sa asfalteze un km de sosea, dar asa, fara nici o noima. A pus un rand piatra, fara sa sape, fara fundatie, a turnat deasupra asfaltul si gata, avem si noi drum asfaltat. Cat o sa tina, asta nu mai conteaza. Tot acum a renovat si caminul cultural. Gazul l-am platit noi cu banii nostri. Si el se lauda ca a introdus gazul in sat. Aiurea! De la sfarsitul anului trecut a inceput sa faca ceva lucrari pentru extinderea instalatiei de alimentare cu gaz pana la cateva case. Ca doar se apropia campania”, a declarat cu naduf Tamas Ioan din Busag. Unul din fericitii sateni ai Busagului care vede cu ochiul liber cum se apropie conducta de gaz de propria-i casa, este Ioan Bozintan: “E drept, s-au pus in iarna sa faca niste santuri si sa puna conducte pana la capatul satului. Numai ca eu zic ca ceva nu e corect aici. Am platit, in rate, din 1997 pana in 2000 suma necesara. Iar gaz am in casa numai din decembrie 2003. Despre apa, ce sa mai vorbim? Avem apa cand ploua, in groapa. Ca de unde altundeva? Si cum sa fie apa in casa, daca nu avem canalizare?” Despre programele guvernamentale, destinate infrastructurii in mediul rural, satenii nu au auzit. “Nu s-au inghesuit nici Ardelean, nici Consiliul Local la asa ceva. Probabil nu era rentabil. Ca aici lucrarile edilitare, atatea cate sunt, se fac doar cu cateva firme. Se stie bine cine sunt si de ce nimeni altcineva nu castiga licitatiile. Si puteti scrie, avem primar destept. Lucreaza cu ciment, cu beton, nu asa cu materiale ieftine. Gandeste ca daca ii da unuia o lucrare de 100 de miliarde, sigur ca o sa-i dea si lui vreo zece miliarde”, subliniaza Tamas.

Epurarea banilor

Baita este cam in aceeasi situatie. In campania electorala de acum patru ani, Ardelean a promis ca va continua lucrarile la alimentarea cu apa inceputa de fostul primar. “A mai lucrat la ceea ce am inceput eu. A mai astupat niste gropi in ultima vreme, dar oamenii nu sunt impresionati. Is un pic mai descuiati la minte, nu-i poti prosti. E mare tam-tam acolo cu statia aia de epurare cu care s-a laudat in tot locul si a trecut-o in fisa tehnica anexata la documentatia pentru obtinerea statutului de oras. Dar nu stiu ce epurare se face acolo, ca apa curge mult mai galbena, mai haroasa. Aia sunt bani dati aiurea. A receptionat un lucru prost facut. El numai vrea sa apara in presa, sa socheze lumea ce lucruri mari face, dar de fapt nu e in stare de nimic”, a afirmat Aurel Sindrestean, fostul primar.

Amenintari preelectorale

“Mie mi-a pus pe cap Garda Financiara, Politia Economica, pana si pe cei de la Protectia Mediului i-a trimis sa ma amendeze. L-am si intrebat pe Voinescu de cand urmeaza ordinele lui Ardelean? Mi-a facut tot felul de reclamati, ca la mine se fac si se desfac tot felul de ilegalitati. Aiurea! Tot nu mi-e frica de el. Ce poate sa-mi faca?” – Ioan Tamas din Busag. “M-a amenintat ca daca nu-l votez, are el grija de mine. Dar ce mi-a face? Mi-a lua caii de la bicicleta! Eu lucrez prelucrari metalice, ca persoana fizica autorizata. Si cu toate amenintarile lui, nu-l votez!” – Ioan Bozantan din Busag.

Replica primarului

Aici ar fi trebuit sa dam cuvantul lui Anton Ardelean, sa-i dam posibilitatea sa se ne prezinte pozitia sa. Dar a ratat ocazia. Toate insistentele telefonice la primarie, acasa si chiar pe telefonul mobil au fost zadarnice. Ardelean nu a fost de gasit. Caz tipic de “primar in campanie electorala”. In schimb, oraselul geme de activitati edilitare. S-au facut borduri ros-albe la soseaua europeana, a daramat garduri si a taiat minunatii de tei, pentru a amenaja cateva ronduri de flori cu bancute. Bine-nteles, toate astea in imediata vecinatate a primariei. Curat gospodar! Mai conteaza ca Tautii Magheraus nu are un plan de sistematizare, un plan de urbanism, dupa cum sustine Aurel Sindrestean? Sursele noastre au dezvaluit si implicarea adanca a primarului in viata economica a orasului. In 2000, la doar cateva zile dupa instalarea in “fotelul de prim gospodar”, a trimis tuturor agentilor economici invitatii la primarie prin care solicita actele firmelor si bilanturile contabile. Hmmm, de ce oare?

Lavinia Cotarcea



* Junior SRL s-a dezvoltat pe piata de electrocasnice
Secretul: preturi accesibile

Fiecare afacere este unica, pentru ca nu poate fi definita o reteta a succesului. Insa tocmai in asta sta frumusetea. In provocare, in eforturile de a razbate. Iar daca povestea are un “fundal” curat, fara zone ilicite sau gratuite, e cu atat mai demna de remarcat.
Mihai Pantaru este inginer electromecanic. Dupa Revolutie, a pornit pe drumul initiativei particulare intr-un domeniu ce parea a fi o traditie de familie, insa diferit de specializarea lui. Tatal sau, fiind vreme de peste douazeci de ani instructor auto, a fost firesc sa infiinteze o scoala de soferi, sub organizarea de asociatie familiala. Apoi, a urmat transportul de marfuri. De aici, a ramas numai un pas pana la a se orienta spre comert, mai ales ca mama sa avea experienta in domeniu. Lucrurile s-au inchegat, iar in 1994 este infiintata firma Junior SRL, care a contribuit la deschiderea pietei baimarene de electrocasnice, magazinul “Casa dumneavoastra” devenind un punct de reper al centrului comercial.
Reporter: De ce “Junior”?
Mihai Pantaru: Din intamplare. Stateam cu sotia mea si puneam tara la cale, adica discutam despre ceea ce vom face cu firma, cand a sosit pustiul meu. Sotia mea a exclamat: “Uite, vine juniorul!” Si am hotarat ca acesta sa fie numele firmei. Aveam nevoie de un nume simplu, usor de retinut, desi renumele nu l-am castigat cu numele firmei, ci cu denumirea magazinului. Dar ma gandesc ca va veni o vreme cand vom schimba numele societatii in “Senior” SRL. Poate… daca voi reusi.
Rep.: Cum au fost anii de inceput?
M.P.: Am infiintat SRL-ul pentru ca afacerea cu transportul de marfuri luase amploare si aveam nevoie de angajati, nu mai faceam fata singuri. Umbland in tara, cunoscand o multime de oameni, ideea de a trece la comert a venit de la sine. In 1995 am achizitionat primul spatiu comercial si am inceput aprovizionarea. Primele calcatoare le-am transportat in portbagajul masinii. Aveam in magazin o singura masina de spalat automata straina si una de productie romaneasca. Pe rafturi aparatul de radio romanesc statea langa un casetofon de marca celebra. Asa arata un magazin din acele vremuri. Dar ceea ce puneam azi pe raft, a doua zi se vindea. In plus, am prins perioada cand politica economica sprijinea initiativele particulare: perioade de gratie cu scutiri de impozite pentru firmele nou-infiintate, puteai sa te pui pe picioare, sa reinvestesti tot banul obtinut. Asa am reusit sa ne dezvoltam. A urmat achizitionarea a noi spatii, mijloace de transport si am avut posibilitatea sa crestem.
Rep.: Cum ati perceput concurenta marilor firme ce comercializeaza electrocasnice in rate?
M.P.: La inceput m-am temut de concurenta lor si de imediata vecinatate a spatiilor noastre. Pana la urma, s–a dovedit chiar a fi un lucru pozitiv. Oamenii mergeau la ei, atrasi de reclame, si intrau si in magazinul nostru. Daca le convenea oferta noastra, cumparau. Noi incercam sa folosim adaosuri cat mai mici, ca preturile sa fie accesibile. Nu e o afacere din care sa te imbogatesti peste noapte, dar nici nu se moare de foame. Ideea e ca ceea ce obtii din afacere sa creeze alta sursa de venit, mai substantiala. Eu am investit in proprietati imobiliare. Asta e ceea ce va ramane dupa mine, nu afacerea in sine.
Rep.: Ce urmeaza?
M.P.: Nu stiu inca. Dar mi-ar fi placut sa creez ceva, sa produc un lucru de care oamenii sa aiba nevoie o perioada mai indelungata. Nu scobitori. Cred ca unii dintre oamenii fericiti sunt constructorii, de exemplu. Atunci cand trec pe langa o cladire zidita de ei, imi inchipui ca au o senzatie unica. Chiar daca nu e trecut nicaieri numele zidarului, el stie ca a facut un lucru util, ce ramane. Asta e senzatia pe care mi-o doresc.

Lavinia Cotarcea



* Bursa vorbelor

Se apropie marele bal mare! Si chiar sper sa se cearna ce e de cernut in primul tur si sa se incheie circul electoral. E vorba de bani cheltuiti aiurea, energii consumate in van, nervi intinsi la maximum si enorm, uluitor, ingrozitor de multa balacareala. In loc sa cumparam cirese si capsuni, dam bataie de cap comerciantilor care s-au pomenit cu rafturile de lamai golite. Pentru a taia greata, fireste. Batalia e mare pentru ca e vorba de un mandat ce va oferi acces la nenumarate posibilitati. Pe de o parte, alegerile locale prefigureaza alegerile generale si aici e rost de castig electoral pentru la toamna. Pe de alta parte, in urmatorii patru ani se vor deschide baierele pungilor de finantare europeana. Vor curge bani garla pentru pre-aderare si apoi pentru post-aderare. Bani ce pot fi directionati spre firmele “potrivite” si care se pot transforma in capital electoral. Si la propriu si la figurat. Va dati seama cate vrabii impuscate cu un singur glont ?

Lavinia COTARCEA



* Amnistie fiscala in agricultura

Tot ce se cheama societate privatizata sau in curs de privatizare si are legatura cu activitatea agricola este “fericita” de Guvern cu o amnistie fiscala. Adica, datoriile acumulate la obligatiile bugetare inainte de privatizare vor fi sterse cu buretele. Inclusiv penalitatile si majorarile de intarziere. Facilitatile sunt stipulate in Legea privind stimularea privatizarii si dezvoltarii societatilor comerciale din domeniul agriculturii, o lege adoptata saptamana trecuta. Obligatiile bugetare (inclusiv catre bugetele locale!) acumulate de catre fostele societati de Stat nu vor mai ingreuna noile firme particulare care au preluat vechile datorii. Un caz aparte il constituie datoriile catre Agentia Domeniilor Statului, unde redeventele sunt esalonate pe o perioada de cinci ani, cu termen de gratie de un an. Penalitatile si majorarile sunt si aici anulate. Beneficiarii acestei legi vor fi doar cei care nu au debite restante fata de ADS dupa momentul privatizarii.

Lavinia COTARCEA