ECONOMIC

* Dezastruosul management ecologic duce catre
Disparitia ariilor protejate

* Molmir SRL, in jungla afacerilor
DA personalitate locului

* Bursa vorbelor

* Privatizarea ANL

* Dezastruosul management ecologic duce catre
Disparitia ariilor protejate

Americanii au Yellowstone. Francezii au Cevennes… noi, maramuresenii, avem Muntii Rodnei. Si ce daca? Culmea este ca am auzit de parcurile nationale din intreaga lume, dar inca nu stim ce bogatii ofera natura aflata chiar sub nasul nostru. Pana sa auda americanii sau francezii de Parcul National Muntii Rodnei, mai este mult.

Fata de alte judete, Maramuresul este rasfatat de natura. Pe teritoriul judetului nostru sunt identificate 33 de arii naturale protejate si un parc national – cel din Muntii Rodnei. Din pacate, omul si-a pus amprenta si in aceste locuri feerice, ceea ce s-a distrus fiind imposibil de inlocuit. In ultimii ani, majoritatea ariilor protejate constituite in fond forestier, au fost in ograda Romsilva, care prin filialele teritoriale asigura managementul forestier. Problema este ca doar in putine cazuri, acest management corespunde viziunii ecologilor. Anumite arii protejate au fost salvate de la distrugere datorita interventiei silvicilor, dar in mod unilateral - forestier. Sunt insa voci care spun ca majoritatea ariilor protejate din Romania s-au autoconservat in conditiile in care interventiile umane asupra acestora a fost, in regimul trecut, minim sau inexistent. Dar exista nenumarate exemple, in care arii protejate au fost pur si simplu distruse, cu toate ca inca mai figureaza ca existente.

Cantitate, nu calitate!

Pentru buna gestionare a obiectivelor de patrimoniu natural a aparut in 2001 Legea 462, o lege care a pus piatra de temelie in vederea intrarii in legalitate a administratiei ariilor protejate, aflate pana la acel moment in “grija” primariilor si a directiilor silvice. Au urmat alte ordonante, care lamureau amanunte cu privire la incredintarea in custodie a zonelor respective. Teoria, ca de obicei, era fara cusur. Practica, insa, a nascut multi monstri. Argumentul bistritenilor sta in suprafata mult mai mare aflata pe teritoriul lor (Maramuresul avand doar 9.800 din totalul celor 47.227 de hectare). De partea Agentiei de Protectia Mediului Maramures (APM-MM), impreuna cu Directia Silvica Baia Mare, s-a aflat si Academia Romana, care a sustinut ca administratia Parcului National Rodna ar trebui sa fie in judetul nostru, la Borsa, mai exact. Ministrul a refuzat incredintarea, motivul invocat fiind suprafata mica din Maramures. Mica-mica, dar… Hartiile ministeriale sunt prea putin interesate de protectia efectiva si de insemnatatea unei rezervatii stiintifice. Conteaza doar cantitatea?

Ceata din primarii

Restul ariilor protejate, care nu necesita structuri de administratii proprii, pot fi luate in custodie de cei interesati: ONG-uri, universitati, agenti de turism sau directii silvice. O comisie de evaluare formata din reprezentanti ai APM, Academia Romana, Directia Silvica si un consilier judetean asteapta documentatiile pentru luare in custodie. “Credeam ca dupa aparitia legii va fi coada la noi. Dar nu s-a intamplat chiar asa” afirma Ioan Pop, inspector APM-MM. In realitate, sunt putini doritori. Clubul Speologic “Montana” a cerut custodia pentru trei pesteri din judet, care necesita ingrijiri urgente: pestera Izei, cea de la Valenii Somcutei si Pestera cu oase de la Poiana Botizei. Un club de turism ar dori incredintarea rezervatiei “Creasta Cocosului”, care sufera distrugeri masive, mai ales din cauza turismului si a pastoritului, iar Directia Silvica Baia Mare a solicitat incredintarea unor arii naturale protejate aflate in fondul forestier. E drept, trebuie investitii in aceste zone, dar cu putin simt gospodaresc, se pot scoate bani frumosi. Activitatile turistice sunt permise, bineinteles fara ca acestea sa afecteze starea naturala a zonei. Ce se intampla daca nu doreste nimeni custodia ariilor protejate? Raman in continuare in administratia primariilor si a ocoalelor silvice. Ei, cu primariile e alta dandana. “Am observat ca ariile protejate se pastreaza mai bine daca nu stie lumea de ele. Iar primarii au alte probleme, cand le vorbesti de mediu, ii bagi in ceata absoluta. Ideal ar fi sa fie luate in custodie de specialisti, sa nu ramana la primarii” a subliniat Ioan Pop, care ne-a oferit doua exemple ilustrative privind “grija” primariilor. Primaria Desesti ar fi una din cele cu probleme, mai ales din cauza deteriorarii rezervatiei “Creasta Cocosului”. “Am atras atentia de nenumarate ori, am dat si amenzi, degeaba. Stanele din zona fac ravagii, distrugerile lasand rani adanci si definitive pe obrazul naturii. Macar daca ar exista interes din partea profesorilor de la scoli. Dar…”, a conchis Ioan Pop.

Pentru Parcul National Muntii Rodnei, spuza e reclamata pe doua turte: Maramuresul si Bistrita Nasaud, pentru ca parcul se intinde pe teritoriile celor doua judete. Argumentul maramuresenilor este amplasarea rezervatiei stiintifice din parc pe teritoriul judetului nostru.

Inamicul naturii nr. 1

La Borsa, e dezastru. Primarul Grec a intrat cu buldozerul pana si in rezervatia stiintifica Pietrosul Mare. Sub pretextul amenajarii drumului ce duce la statia meteo, “aburindu-l” pe Dan Munteanu, presedintele Comisiei Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Romane, a fost construita soseaua care ofera acces nelimitat oricarui borsean doritor de iarba verde… in rezervatie. Iar dezastrul ramane in urma. Ioan Pop, inspector APM-MM explica situatia: “Daca punea bariere in drum, sa nu poata intra oricine care are un jeep si merge sa faca foc in rezervatie, nu ziceam nimic. Intelegem ca e nevoie de drum spre statia meteo. Dar asta nu inseamna acces nelimitat. Despre scandalul de la Taul Stiol, nu mai pomenesc. A scris si GAZETA destule. Dar credeti ca ii pasa?”

Bani vs. Natura

Primarul Grec nu este nici astazi constient ca ceea ce a facut la Izvorul Bistritei Aurii, adica Taul Stiol, se numeste masacru. In toamna lui 2002, Grec a ”buldozerit” zona alpina, monument al naturii ce face parte din Parcul National Muntii Rodnei, ascunzandu-se dupa, vezi Doamne, o mare lucrare edilitara: aductiune de apa pentru partia de schi aflata la zece kilometri distanta. De fapt, motivul porcariei lui Grec este altul. “Marelui constructor” i-a mirosit bine o afacere cu terenuri si casute de vacanta luxoase construite in zona. Ce conteaza ca e rezervatie? Te mai uiti? Bani sa iasa, ca daca sunt bani, restul se rezolva. “Ma, io nu ma tem nici de fuljer. Sa stiti ca la Taul Stiol am facut o treaba minunata. De acolo vom face aductiunea cu apa pentru partia olimpica de schi, vom avea apa pentru tunurile de zapada. Am animat zona. Ca de unde sa aducem apa? Va fi bazinul de care avem nevoie. Ce daca e arie protejata? Vezi de treaba! Economic vorbind, eu am realizat ceva. O sa vina tate avizele, nu va faceti griji. Nu am stricat taul, l-am marit, ca sa avem apa la partie”, se lauda Grec, stand sub umbrela aceluiasi Dan Munteanu, specialistul Academiei.

Lavinia Cotarcea



* Molmir SRL, in jungla afacerilor
DA personalitate locului

De la un depozit en-gros la o unitate de productie pare a fi o cale lunga si greu de strabatut. Dar asa e la inceput, mai ales cand doar tineretea este principalul tau atu. Marius Dobrican a invatat repede ca mediul romanesc de afaceri este departe de cel european si a incercat sa se adapteze conditiilor. Si, mai ales, nu a plecat spre alte zari si nici nu a renuntat.

A avut un start bunicel. Initial, a fost asociat cu Ioan Moldovan (care s-a retras din firma in urma cu vreo sase ani), de aici si numele firmei. In anul 1995, a pornit o afacere de comert en-gros, ce parea de bun augur. La indemnul unui prieten din Austria, a inceput sa testeze piata in ceea ce priveste cererea de dale pentru pavaje. Pentru ca exista cerere, Marius a purces la treaba, cot la cot cu tatal sau. A inchiriat o hala de productie de la Comcereal, a adus tehnologie din Austria si, desi era o afacere de mica anvergura, treburile au inceput sa mearga struna. In 2000, au incep problemele. Peste sacul de greutati, s-a adaugat cea mai mare pierdere suferita de Marius: inima tatalui sau a incetat sa bata, definitiv.
Reporter: De unde au pornit greutatile?
Marius Dobrican: Problemele au inceput in momentul cand lumea s-a prins ca e o afacere rentabila si ca sunt singurul producator din zona. A aparut concurenta, care nu a stat cu mainile incrucisate, dar nici nu a jucat cinstit. Profitand de faptul ca modelele de dale nu erau inregistrate la OSIM, au copiat formele noi si au inceput sa le produca. Ba, mai mult, s-au folosit chiar de renumele firmei noastre pentru a obtine comenzi. Partea proasta e ca produsele unora sunt de calitate proasta si acest lucru se rasfrange asupra noastra, a tuturor celor care lucram in domeniu. Tot in acea perioada au inceput problemele cu spatiul de productie. Fiind in chirie la Comcereal, ne-am pomenit ca adevaratul proprietar este SIF Banat Crisana. Si la aceasta ora inca mai negociem contractul halei, desi nu se poate spune ca indeplineste toate conditiile. Spatiul este neincalzit, iar procesul de productie si depozitarea necesita temperaturi pozitive. Neputand face stocuri pe timp de iarna, desfasuram o munca sezoniera, cu maxim de productivitate in timpul verii.
Rep.: Ce contracte ati onorat in acesti ani?
M.D.: Multe comenzi le-am primit de la particulari care isi faceau tot felul de amenajari: in curte, in gradina, la case, mai ales. Apoi am avut si cateva contracte cu Primaria Baia Mare, Drusal si Ministerul Justitiei, in momentul in care s-a construit Palatul de Justitie din oras. Pavajele noastre sunt intalnite pe Podul Viilor, pe strada Crisan, in fata Palatului de Justitie, in statii de autobuze si parcari.
Rep.: Ce faceti acum?
M.D.: In primul rand, incerc sa relansez afacerea. Vreau sa innoiesc gama de produse si matritele cu care lucram, dar am nevoie si de oameni specializati. Nu pot sa lucrez cu necalificati. In acest scop, fac demersuri ca impreuna cu Camera de Munca Maramures sa initiem un curs de specializare pentru pavatori, cu durata de doua luni. Este o noutate in domeniu, iar locuri de munca pentru somerii recalificati se vor gasi, fiindca nu exista la aceasta ora oameni de specialitate. Cel putin eu am nevoie de 10 oameni in fabrica. Practic, 10 locuri de munca noi pentru someri. Iar daca merge treaba bine, vom mari si numarul de angajati. Eu sunt de parere ca acest domeniu are deschidere mare in viitor, in conditiile in care autoritatile locale sunt obligate sa se ocupe de infrastructura.
Rep.: Care sunt principalele produse ale fabricii?
M.D.: Dale pentru pavaje din beton, garduri, jardiniere, statuete. Intr-un cuvant, prefabricate din beton. Ultima noutate consta in introducerea unei tehnologii inedite, englezesti de calitate superioara.

Lavinia Cotarcea



* Bursa vorbelor

Am intrat pe ultima suta de metri pana la expirarea termenului de depunere a declaratiilor privind venitul global. Harababura e imensa. Noul Cod Fiscal prevede o suma de deduceri si facilitati salutare. Problema e ca a tiganului ce se ineaca la mal, pentru ca nu exista inca norme clare de aplicare a acestor deduceri. La ghiseele administratiilor financiare pluteste o ceata groasa, care se adauga incompetentei si nesimtirii. Daca faci greseala sa bati drumul pana la functionarii cu pricina, risti sa vezi ori ochi dati peste cap cu superioritate ori un ridicat din umeri jenat si jenant, in semn de nestiinta. Ca de obicei, finantele se folosesc de clasica regula “dupa ureche”, cerand un morman de hartogaraie, de care nici macar ei nu stiu daca e nevoie. In timpul acesta, cetatenii sunt pusi pe drumuri, obligati la cheltuieli nejustificate si la un car de nervi purtati in spinare de colo-colo. Si din nou ma intreb: ce folos ca avem legi, daca nu stim sa le aplicam? Ce folos ca mai exista una-doua initiative laudabile, daca nu le punem in practica?

Lavinia COTARCEA



* Privatizarea ANL

Interesanta decizia de vanzare a portofoliului de credite ipotecare a Agentiei Nationale de Locuinte. Intentia declarata a ANL-ului este ca in urmatorii 4-5 ani sa aiba loc un soi de privatizare a creditului ipotecar si a agentiei, concomitent cu controlul asupra preturilor. Un fel de mixtura-potiune originala, prin care statul se spala pe maini de o initiativa mult laudata, dar careia nu-i poate face fata. Si cum incompetenta nu poate fi recunoscuta public, este trambitata o asa numita privatizare, ca suna mai bine. Cu toate atu-urile pe care le are in prezent, ANL n-a reusit sa construiasca decat putin peste 1.000 de locuinte prin credit ipotecar. Preturile foarte mari si spagile si mai mari determina omul de rand sa renunte la ideea achizitionarii unei locuinte prin ANL si sa adune resentimente impotriva statului. In unele municipii nici macar nu exista proiecte pentru constructia de locuinte prin ANL! S-a mai carpit, ici-colo, cate un bloc paraginit si in rest, pauza.

Lavinia COTARCEA