ECONOMIC

* “Dezvoltarea turismului”, un proiect-sugativa de fonduri PHARE
Centrele “inghititoare de bani”

* Primul distribuitor national de produse Marini Autogas
Avantajul GPL

* Bursa vorbelor

* “Dezvoltarea turismului”, un proiect-sugativa de fonduri PHARE
Centrele “inghititoare de bani”

Avem o tara cu potential turistic. Ce facem cu ea? Nu stim. Si nu intotdeauna banii reprezinta problema. Programele de finantare ale UE au oferit posibilitatea promovarii serviciilor turistice locale, in cadrul unor centre de informare. Numai ca in cele mai multe cazuri “viata” acestor centre a tinut... cat perioada de finantare. In urma a ramas mobilier prafuit si spatii parasite.

De cand cu criza din sectorul minier, comunitatile din jurul exploatatiilor au inceput sa-si faca griji pentru ziua de maine si sa caute un nou domeniu de investitii. Cum potential turistic exista, cei mai multi s-au orientat spre furnizarea de servicii turistice. Iar cei care s-au trezit la timp si au avut nitel talent in intocmirea de proiecte, au putut beneficia si de niste fonduri nerambursabile care sa le dea avant in afaceri. Programul PHARE pentru dezvoltarea turismului s-a derulat in doua etape. Prima viza masuri la nivel central, iar cea de-a doua la nivel descentralizat, adica promovarea initiativelor locale. In cadrul acestei etape a putut fi accesat si programul CERT pentru zonele urbane cu potential turistic administrat de Fundatia Internationala de Management (FINAM), cum este si cazul orasului Borsa. In anul 2000, in Borsa existau nu mai putin de 4 (patru!) centre de informare turistica. Astazi a ramas unul singur, celelalte au disparut o data cu finalizarea proiectului si a... fondurilor nerambursabile. Am “radiografiat” starea actuala a centrelor “inghititoare de bani” si nu am ramas incantati.

Rasul curcilor

“Centrul de Promovare a Turismului Borsa” functioneaza pe acelasi palier cu agentia de turism “Borsa-Tour”. Cladirea respectiva mai adaposteste si complexul “Perla Maramuresului”. Hopa, am comis o eroare. Am scris ca acel centru “functioneaza”, corect este “functiona”. Intr-o joi, pe la orele pranzului, am incercat sa aflam detaliile despre activitatea “prospera” a centrului si mai ales despre realizari. Numai ca... era inchis. Prin geamurile prafuite se zarea o “piramida” de cutii de carton, ca si cum cineva era pregatit sa-si mute cuibul. In rest, trofee incarcate cu paianjeni si praf de doua degete, semn ca de multisor n-a mai trecut nimeni pe acolo. Banuiala ne–a fost confirmata de Maria Roman, administratorul “Perlei”. “N-am mai vazut pe nimeni aici. Nu cred ca mai functioneaza. Din cate stiu, responsabil de proiect era Sorin Pop”, a spus Roman. Am incercat in repetate randuri sa luam legatura cu Pop, dar avea telefonul inchis. In cadrul hotelului “Cascada” functiona un alt centru de informare turistica, infiintat de Fundatia Turism in Maramures (prin acelasi program CERT). Din investitia de peste 12.000 de euro, astazi n-a mai ramas nici macar mobilierul prafuit. Alt centru realizat de ochii lumii, se afla in incinta restaurantului “Doi pauni”. Cel putin asa sustine inscriptia de pe geam, fiindca una dintre ospatare ne-a informat ca acolo n-a fost niciodata centru de informare! Si nu se dumirise nici femeia ce–i cu inscriptia de pe geam. La pensiunea “Ioana” am gasit, in sfarsit, un centru deschis si o femeie care... scutura de zor covoare. “Pensiunea e a lui Ioana Danci, dar dansa ii la serviciu. Daca vin turisti le spun de cascada Cailor, cascada Stiol, trambulina de schi, telescaun si le dau informatii despre posibilitatile de cazare”, a spus femeia. Nu tu pliante, nu tu harti. Nici macar o lista cu tarifele practicate de pensiunile si motelurile borsene! Halal informare turistica!

Lipsa de profesionalism

Pe langa faptul ca aceste centre finantate prin fonduri nerambursabile nu servesc scopurilor pentru care au fost infiintate, mai adauga si o pata neagra asupra serviciilor de turism din Maramures. In primul rand, astfel de centre ar trebui sa ofere informatii cat mai corecte si obiective despre serviciile turistice ale zonei. Si nu stiu daca poate fi vorba de obiectivitate in contextul in care sunt situate chiar in incinta unor spatii de cazare. Cat despre profesionalism…. “Lipsa de profesionalism a fost una dintre cauzele desfiintarii. Nu stiu ce pregatire in domeniu aveau acei angajati ai centrului. Iar in perioada in care aceste centre au primit bani, aveau timp sa gaseasca o posibilitate de autofinantare, sa demonstreze comunitatii, autoritatilor locale si agentilor economici ca sunt utile si eventual sa atraga niste bani de la ei. Principala vina le apartine celor care au implementat proiectul. Daca n-au reusit sa faca asta, inseamna ca n-au functionat niciodata”, a spus Livia Sima, presedinte ANTREC Maramures. Dincolo de cheltuirea a mii de euro cu rezultate aiuristice, ramane o certitudine. Imaginea Romaniei e suferinda si din cauza acestor experimente cu fonduri nerambursabile. Poate, odata, oficialii europeni vor veni in Maramures, curiosi sa vada rezultatele proiectelor. Si atunci nu stiu cum o sa scoatem camasa… Cel mult din pantaloni. Oricum, vom reveni asupra subiectului.

Cine a vrut, a putut!

“Noi am infiintat un centru de informare turistica la Vadu Izei prin 1996. La inceput functiona intr-un spatiu inchiriat la cooperativa, apoi in 2000 am primit niste bani de la PHARE si am cumparat o casa din lemn pe care am transformat-o in sediu. Valoarea? N-a fost mare (4.000 de euro), dar ne-a fost suficienta pentru sediu. Stiu ca multe centre nu mai functioneaza. Nu-i usor sa te autofinantezi, dar daca nu duci mai departe investitia, n-are rost sa-o incepi.” - Ioan Borlean.

Solutile specialistilor

Specialistii in domeniu au oferit cateva solutii viabile pentru functionarea acestor centre. Primul criteriu ar fi un spatiu situat intr-o zona neutra, adica nu in incinta unor moteluri sau pensiuni. Astfel ar disparea subiectivitatea, iar turistii ar avea la dispozitie o paleta mai larga de posibilitati. Implicit, ar aparea si criteriul concurentei, care merge mana in mana cu progresul. Cum autofinantarea e o problema generala, cea mai simpla posibilitate ar fi implicarea autoritatilor locale (de altfel, nici nu poti sa derulezi si mai ales “sa tii in viata” un proiect daca nu ai parteneri). Iar Consiliile Locale nu au nici un interes sa sprijine un proiect in care nu sunt implicate. Solutia ideala ar fi un birou de informare intr-un spatiu public finantat de autoritatile locale. Iar cei care lucreaza intr-un astfel de centru de informare ar trebui sa urmeze macar niste cursuri de instruire, prin care sa-si insuseasca minimul de cunostinte din domeniu. Altfel, vom ramane la stadiul de amatori.

Ioana Lucacel





* Primul distribuitor national de produse Marini Autogas
Avantajul GPL

Nu putini sunt cei care isi pun la bataie nervii si banii, de dragul inovatiei. Iar sa-ti incerci norocul intr-un domeniu despre care cei mai multi romani nu stiu mare lucru, cum e cel al sistemelor de alimentare cu GPL pentru autoturisme, iti trebuie mult curaj. Valentin Birtas nu s-a dat batut, si dupa patru ani de la derularea investitiei se poate lauda cu o afacere profitabila.

Valentino TN s-a nascut dintr-o intamplare. Valentin Birtas a intrat in contact cu reprezentantul firmei Marini Autogas (care desi avea traditie in domeniul instalatiilor de gaz pentru masini nu era reprezentanta in Romania), cu gandul sa-si incerce sansa. A reusit sa convinga, si in anul 2000 au inceput demersurile pentru infiintarea unei firme care avea ca scop promovarea si distribuirea pe piata a sistemelor GPL (gazul petrolier lichefiant).
Numai ca de la infiintarea “pe hartie” a firmei pana la momentul functionarii a trecut aproape un an, an in care Birtas a facut drumuri peste drumuri in capitala pentru a obtine toate autorizatiile si aprobarile necesare omologarii RAR si ISCIR a componentelor instalatiei. Chiar daca legislatia din Romania nu acorda pentru acest gen de afacere nici o facilitate fiscala (de exemplu reducerea impozitului pe autovehicul, la fel ca in celelalte state civilizate cu traditie in GPL), Birtas a reusit sa-i convinga pe oameni de economiile care se realizeza prin folosirea unui combustibil ieftin. Asa ca, prin multa publicitate, promotii si chiar “experimente” gratuite oferite clientilor, Valentino a reusit sa atraga un numar destul de mare de adepti ai sistemelor GPL.
Reporter: A fost greu sa schimbati mentalitatea maramuresenilor?
Dina Birtas: Perioada de inceput a fost destul de dificila. Eram nevoiti sa mergem cu catalogul la fiecare atelier auto si sa le explicam despre ce e vorba. Cei mai multi nu stiau nimic despre asta. Am facut nenumarate reduceri de preturi si chiar am dat in proba instalatiile pe o perioada de doua-trei luni. Le-am spus ca daca nu le convine, nu le luam nici un ban. N-am avut insa astfel de cazuri. Lumea s-a convins ca e o investitie foarte avantajoasa. Multi ne intrebau daca e posibil sa sara in aer, ceea ce e imposibil. Contrar celor stiute de multi, GPL este diferit de gazul din butelia de aragaz, prin faptul ca este compus din butan si propan in diferite concentratii, in functie de anotimp. Aceasta formula este agreata si de catre RAR si ISCIR care supun instalatiile la teste de 3 ori mai severe decat presiunea de lucru. Iar sistemul este prevazut cu trei sigurante. Se poate spune chiar ca autoturismele cu GPL sunt mai sigure decat cele pe benzina.
Rep.: Ce investitii planuiti in viitor?
D.B.: Am vrea sa extindem montarea de sisteme cu GPL in fiecare judet din tara. Deja am acoperit cateva si mergem mai departe. Acum e mai usor, fiindca lumea incepe sa afle care sunt avantajele. Am vrea sa extindem si atelierul. Cautam un spatiu cu vad bun in Baia Mare, pentru ca soferii sa nu mai fie nevoiti sa vina pana in Sasar.

Rep.: In cat timp se amortizeaza investitia intr-un sistem GPL?
D.B.: Pentru o Dacie simpla, montarea si instalatia propriu-zisa costa circa 12 milioane de lei. Pentru un autoturism cu carburator, costul instalatiei se amortizeaza dupa nici 7-8.000 de km, iar pentru un autoturism cu injectie si catalizator, dupa 11-12.000 de km. Si asta numai din diferenta de pret dintre carburanti. Pretul gazului va fi intotdeauna mai mic decat cel al benzinei, asa ca nu e o investitie riscanta. Pe langa economie, sistemul este si ecologic. In aceasta perioada montam in medie 3 instalatii zilnic. In Buzau, de exemplu, unde facem distributie, se monteaza si 10 sisteme. Oricum, lumea incepe sa agreeze ideea.

Ioana Lucacel





* Bursa vorbelor

Cu toata vorbaria din ultima vreme despre coruptie, cu toti ambasadorii, liderii europeni si “revolutionarii in sutana” care cer stoparea acesteia, in Romania continua sa se dea spaga pana si la tanti Leana, liftiera. Si situatia nu are cum sa se schimbe, ca, vorba aceea, corb la corb nu scoate ochii! Doar n-o sa se ia masuri impotriva vreunei “pupile” care a luat o “atentie dezinteresata” pentru un favor “dezinteresat” sau n-o sa se autodenunte procurorul X-ulescu ca a luat un plic cu cateva mii de verzisori pentru solutionarea “favorabila” a unui caz. Degeaba se umfla in pene guvernul-curcan ca va da legi mai bune si va cere PNA-ului sa taie in carne vie, ca nu asta-i problema. Avem legi, dar ne putem spala pe cap cu ele, pentru ca nu sunt bagate in seama de nimeni si sunt aplicate in doru’ lelii. Mai degraba o sa putrezeasca dupa gratii farmacista din Cucuieni care a fost spaguita cu o gaina pentru o cutie de compensate, decat vreun baron care papa banii statului. Pare-se ca onestitatea nu-i compatibila cu trandafirii. Mai ales daca sunt trei. Asa ca, traiasca coruptia, in care am crescut in patru ani, cat altii in zece! Financiar.

Ioana LUCACEL