ECONOMIC

* Legea transforma profesorii-meditatori in patroni
Meditatii SRL

* Calitatea nu e conditionata de amplasament!
Incaltamintea bate tranzitia

* Bursa vorbelor

* In Sighet a avut loc tranzactia hoteliera a anului
“Tisa” s-a vandut!

* Legea transforma profesorii-meditatori in patroni
Meditatii SRL

Guvernul ataca “piata neagra” a meditatiilor. Fugind de impozite, profesorii-meditatori fug si de intrarea in legalitate. Conform noilor prevederi, incepand cu acest an profesorii care desfasoara meditatii in particular trebuie sa-si infiinteze firme. Ramane de vazut cati profesori se vor metamorfoza in profesori-patroni.

Modificarile economice intervin si in domeniul didactic. Incepand cu anul acesta, se incearca scoaterea meditatiile din zona subterana a economiei. Cu toate acestea, este greu de crezut ca profesorii vor renunta brusc sa mai lucreze “la negru”. In ultimii ani, meditatiile particulare au devenit o adevarata moda a sistemului educational romanesc. Tot mai des, parintii sunt tentati sa-si trimita copiii la meditatori atunci cand examene, importante sau mai putin importante, intra in sfera de preocupari a tinerilor. Numarul profesorilor care recurg la meditatii pentru a-si rotunji veniturile a crescut constant in anii post-decembristi.

Istoricul meditatorilor

Meditatiile sunt prezente in istoria sistemului educational romanesc inca de la inceput. Pentru prima data s-a inregistrat o crestere a cererilor pentru meditatii la inceputul anilor ’60, cand accesul la invatamantul liceal nu mai era conditionat de starea sociala. Cresterea numarului de elevi a determinat cresterea numarului de profesori si, implicit, a meditatiilor. In anii ’70, regimul comunist a inteles ca nu se poate lupta impotriva acestei practici si a decis trecerea in legalitate a meditatiilor. Aceasta masura a determinat aparitia meseriei de meditator. Meditatorul avea dreptul sa-si faca publicitate prin intermediul presei, dar si obligatia sa plateasca Statului un impozit de 20% din veniturile obtinute. Masura nu s-a dovedit foarte atractiva pentru profesori, majoritatea continuand sa lucreze “la negru” si sa nu declare venitul realizat din meditatii. Din pacate, dorinta de castig i-a determinat pe unii dintre profesori sa recurga la practici mai putin ortodoxe, neintelegand ca meditatiile nu pot avea caracter obligatoriu. Deoarece s-au inregistrat numeroase situatii in care elevii erau constransi sa participe la meditatii, in anii ’80 s-a interzis ca profesorii sa mediteze elevii din scoala la care sunt angajati. In 2002, profesorii meditatori au beneficiat din nou de atentia legii, fiind obligati sa obtina autorizatie de la Primarie pentru a putea realiza meditatii. Taxele pentru autorizatie ii costau pe profesori aproximativ 1,5 milioane de lei. Incepand cu anul acesta, regulile jocului se schimba. Legea 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice si asociatiilor familiale care desfasoara activitati economice in mod independent abroga prevederile legale din 2002 in ce priveste anumite activitati economice realizate de persoanele fizice. Conform noilor reglementari, profesorii sunt constransi sa ofere meditatii doar prin intermediul unei firme.

Tarife pentru patronii didactici

Autorizatia va fi inlocuita de un SRL. Profesorii sunt obligati sa-si infiinteze firme, al caror obiect de activitate sa fie meditatiile particulare. Daca vechea autorizatie ii costa pe profesori aproximativ 1,5 milioane lei, cu SRL-ul este deja alta problema. Pentru a beneficia de statutul de patron, profesorii sunt obligati sa scoata din buzunar cateva milioane bune. Iata costurile pe care le va suporta noul patron: 2 milioane de lei capitalul social, 3 milioane taxa de registru, 450.000 lei rezervarea denumirii, 50.000 lei cazierul fiscal (sau 200.000 lei in regim de urgenta), 350.000 lei taxa judiciara. La toate acestea se mai adauga taxe notariale si diverse alte cheltuieli. Pe langa efortul financiar, profesorii-patroni trebuie sa dea dovada si de multa rabdare, fiind deja un lucru stiut ca infiintarea unei societati solicita si mult timp. Teoretic, unde-i lege nu-i tocmeala. Este greu de crezut, insa, ca profesorii care nu au solicitat o simpla autorizatie de la primarie isi vor infiinta firme pentru a da meditatii. Avand in vedere ca tarifele meditatiilor sunt cuprinse intre 200.000 lei (pentru cei din ciclu gimnazial) si 400.000 lei pe sedinta (pentru cei de la liceu), profesorii vor putea sa-si recupere investitia. Astfel, cadrele didactice au ajuns din nou intre ciocan si nicovala. Fiindca salariile din invatamant nu au reusit sa ajunga la nivelul de decenta profesorii fie vor fi nevoiti sa lucreze “la negru”, fie isi vor infiinta firme si vor lucra cateva luni doar pentru a-si recupera investitia.

Inregistrarea autorizatiilor

“Nu avem inregistrata o evidenta separata pentru profesori. Am inregistrat toate cererile pentru autorizatii, indiferent de categoriile care le-au solicitat intr-un singur loc. Intr-adevar, din partea profesorilor nu am avut foarte multe solicitari. In aceasta perioada, cei care aveau autorizatii si le-au retras, deoarece incepand cu anul acesta sunt nevoiti sa-si infiinteze SRL-uri.” - Stela Sereghi, inspector principal al Serviciului Comercial din cadrul Primariei Baia Mare.

Parerea sindicatului

“Eu nu am vazut inca un astfel de proiect de lege si nu pot sa discut concret. Dar daca singura problema a invatamantului sunt meditatiile efectuate de profesori, atunci inseamna ca lucrurile stau foarte bine in Romania. Este bine ca se incearca trecerea in legalitate si a acestor activitati, doar pana la urma trebuiau rezolvate si aceste probleme, dar nu cred ca reforma in invatamant trebuie inceputa cu asa ceva. Cu cate probleme are invatamantul acum, meditatiile profesorilor chiar nu sunt relevante. In fapt, la nivelul Maramuresului nu cred ca este mai mare de 15% procentul profesorilor care dau meditatii. Sunt convins ca o sa fie foarte surprinsi cand o sa constate ca numarul profesorilor care dau meditatii este mult mai mic decat cel la care se asteptau ei. Ce urmaresc cu adevarat aceste schimbari, vom vedea abia cand va fi elaborat un nou proiect de lege.” - Liviu Pop, presedintele Sindicatelor Libere din Invatamant Maramures.

Mihaela MIHALEA











* Calitatea nu e conditionata de amplasament!
Incaltamintea bate tranzitia

De aproape 20 de ani, un magazin de cartier reuseste sa supravietuiasca din comercializarea incaltamintei din piele. Secretul “durabilitatii” magazinului de la intersectia strazilor Matei Basarab si Bulevardul Traian este calitatea marfii.

Pare greu de crezut, dar sunt si comercianti baimareni pentru care calitatea primeaza. Aurica Ciocotisan lucreaza in domeniul comertului cu incaltaminte din 1988. Are contracte numai cu furnizori romani si se poate mandri ca gestioneaza unul dintre magazinele de incaltaminte din Baia Mare unde peste 95% dintre incaltamintea vanduta este din piele. Se poate sa cumperi incaltaminte de calitate la preturi rezonabile? Aurica Ciocotisan este argumentul raspunsului afirmativ.
Reporter: Cum ati ajuns sa lucrati in acest domeniu?
Aurica Ciocotisan: Toata viata am lucrat in comert. Am inceput intr-un raion mai simplu, cel de lenjerie, iar in 1988 am venit ca gestionara la acest magazin care, inca de la deschidere, a fost destinat incaltamintei. Cand s-a trecut la privatizare am luat in locatie de gestiune magazinul.
Rep.: Ce impact a avut revolutia pentru aceasta afacere?
A.C.: Dupa ’90 a trebuit sa lucram mai mult si sa demonstram seriozitate. Acum, cerintele clientilor sunt mult mai mari. Daca vrei sa supravietuiesti, trebuie sa ai marfa de calitate. Dar si libertatile sunt altele. Acum poti sa lucrezi cu cine vrei si poti sa-ti alegi ce fel de modele vrei. Inainte, incaltamintea era repartizata si trebuia sa vinzi ce primesti.
Rep.: Cum achizitionati marfa?
A.C.: Depinde de caz. Cateodata mai mergem noi la producatori, alteori vin ei. Sunt producatori care vin cu marfa si au mostre, poti sa alegi ce modele doresti... Noi avem numai marfa romaneasca.
Rep.: Ce fel de incaltaminte comercializati?
A.C.: Peste 95% din marfa pe care o comercializam este din piele (exceptie fac tenisii, adidasii si papucii de casa – insa pentru barbati avem chiar si papuci de casa din piele).
Rep.: Caror categorii de clienti va adresati?
A.C.: Incercam ca marfa pe care o comercializam sa se adreseze tuturor categoriilor. Intr-adevar, fiind un magazin de cartier nu putem avea foarte mari pretenti...
Rep.: Care sunt diferentele dintre un magazin central si magazinul dumneavoastra?
A.C.: De obicei, preturile. In centru, deoarece chiriile sunt mari si adaosurile sunt pe masura. Dar acolo merg clientii cu mai multi bani. In ce priveste marfa, nu exista diferente prea mari, doar furnizorii sunt aceiasi!
Rep.: Cand aveti cele mai mari vanzari?
A.C.: In perioada sarbatorilor, atat inainte de Craciun, cat si inainte de Pasti. Dar si la schimbarile de sezon vanzarile sunt mai bune.
Rep.: Cum reusiti sa va atrageti clientii?
A.C.: Avem multi clienti fideli. Au cumparat de la noi, sunt multumiti de marfa pe care o oferim si au revenit. Singura reclama care ne-am facut-o a fost prin intermediul clientilor.
Rep.: Cum vedeti campaniile de reduceri?
A.C.: Reduceriile sunt posibile acolo unde sunt adaosuri comerciale de 50-60%, poate chiar de 100% (cum se intampla la unele magazine), doar nimeni nu lucreaza in pierdere. In mod cert, reducerea este acoperita din adaosul initial.
Rep.: Care este deviza acestui magazin?
A.C.: Pentru noi conteaza, in primul rand, calitatea si seriozitatea. Incercam sa ne multumim clientii astfel incat sa ne mai treaca pragul.

Mihaela MIHALEA





* Bursa vorbelor

O scurta analiza a saptamanii economice care tocmai s-a incheiat releva aceeasi stare de tranzitie, atat de specifica societatii si economiei romanesti. Totul este in schimbare. Mai putin nivelul salarial. Salariul minim pe economie pare a fi singurul care nu reuseste sa tina pasul cu celelalte majorari. In plina perioada a nebuloaselor financiare, una dintre cele mai drastice afirmatii a venit din domeniul economic. Ministrul Finantelor a declarat ca este hotarat sa treaca la executari silite acolo unde societatile sunt incapabile sa-si plateasca datoriile catre Stat. Potrivit celor declarate de Ionut Popescu, cuvantul “esalonare” si derivatele lui (“reesalonare”, respectiv “rereesalonare”), vor fi scoase din uz. Greu de crezut, avand in vedere ca pe spatele acestor vesnice “rereesalonari” s-au creat averi consistente. Noul ministru pare hotarat sa le aminteasca unora ca plata taxelor si impozitelor nu este facultativa. “Uitucii” sunt amenintati cu executarea silita. Cum multe dintre companii traiesc din esalonari, daca Popescu trece la fapte, multi vor ramane fara “obiectul muncii”. In acest caz, vor fi nevoiti sa se reprofileze, sa incerce sa fie buni platnici si sa faca economii.

Mihaela MIHALEA





* In Sighet a avut loc tranzactia hoteliera a anului
“Tisa” s-a vandut!

Desi locatie turistica de renume, Sighetu Marmatiei are carente la capitolul hoteluri. Daca inainte de Revolutie, in municipiu existau trei hoteluri si un motel, acum a mai ramas unul singur (”Tisa”) si cateva moteluri private, aparute in ultimii ani.

Cu 10 ani in urma, fostul OJT Maramures a privatizat prin metoda MEBO reteaua hoteliera din Sighetu Marmatiei. Atunci, printr-o hotarare de Guvern, hotelurile Marmatia, Tisa, Ardealul si motelul Teplita, au trecut in proprietate privata, ajungand (mai putin Ardealul) in proprietatea SC Marmatia SA. Anii au trecut, iar Adorel Gabor, administratorul SC Marmatia, a instrainat una cate una, toate locatiile. Marmatia, hotelul etalon al orasului, a trecut in urma cu cativa ani in proprietatea SC MIMO SRL, societate specializata in tamplarie termopan, patronata de Mircea Motrea. Firma s-a apucat sa renoveze din temelii hotelul (cu trei niveluri, restaurant etc.), operatiune ce a necesitat investitii uriase. Dar concurenta tot mai puternica pe piata termopanelor i-a creat un blocaj financiar lui Motrea, care a renuntat la continuarea lucrarilor. Aceasta e explicatia pentru care, de doi ani, pitorescul hotel zace in ruina, inconjurat de schele. Scos la vanzare (se pare ca pretul de cedare ar fi orientat spre 1,2 milioane de euro), nimeni nu s-a aratat dispus sa investeasca in hotelul Marmatia. Hotelul Ardealul, situat in apropierea garii, a devenit, de asemenea, o ruina, achizitionata de la o banca, anul trecut, de catre un investitor belgian stabilit in Sighet. Motelul Teplita, situat pe DN 18 la iesirea dinspre Borsa a Sighetului, face inca parte din falimentara societate Marmatia SA, dar cladirea este revendicata de fostul proprietar, stabilit in Germania. In acest moment procesul se judeca la Strassbourg, asa ca nimeni nu se incumeta sa investeasca acolo.

Cumparatorul

Hotelul Tisa, situat in chiar centrul Sighetului, este o unitate cu o veche traditie hoteliera, depasind deja varsta de 100 de ani (pe vremea imperiului austroungar se numea Korona). Cu o capacitate de 98 de locuri de cazare (dispuse in 43 de camere si doua apartamente), la care se adauga un restaurant de 300 de locuri, bar, braserie, plus cateva spatii comerciale si o gradina de vara abandonata, Tisa reprezinta o investitie de prim rang pentru Sighet, fiind cel mai mare complex hotelier aflat in functiune in Maramuresul istoric. Cu cativa ani in urma, societatea Marmatia a girat complexul unei banci, in schimbul unui imprumut. Creditul nefiind rambursat, banca a scos la vanzare gajul. Dar cum intre timp Marmatia SA se mai imprumutase in cateva locuri, situatia s-a complicat foarte tare. In urma cu cateva zile creditorii si-au grupat interesele, si astfel s-a putut in sfarsit negocia vanzarea. Judecatorul sindic din Baia Mare a scos la vanzare hotelul, trei cumparatori oferindu-se sa-l achizitioneze. Cel care a oferit cel mai mult si a castigat este Nicolae Mutiu, om de afaceri din Sighetu Marmatiei. Acesta a achizitionat hotelul Tisa, liber de sarcini, pentru suma de 487.000 de euro. Mutiu este actionar majoritar la SC Gazmar SA Sighet (singura firma de imbuteliat gaz din nord-vestul Romaniei), dar mai detine si alte afaceri. A fost activ si in politica (consilier local in legislatura 2000-2004), candidand chiar la primaria municipiului, din partea PD. In urma esecului din alegeri, acesta si-a dat demisia din fruntea filialei PD Sighet, precum si din pozitia de consilier local, ramanand doar pe taramul afacerilor. ”Intentionez sa investesc inca 150.000 de euro in hotel. Voi aranja gradina de vara si doresc sa punem in functiune si crama de sub hotel. Subsolul foarte mare si vechi de 100 de ani, cu arcade din caramida, s-ar preta foarte bine pentru o vinoteca”, ne-a spus proaspatul proprietar. Si uite asa, pentru prima data dupa 1948, vechiul hotel Korona din Sighet, a ajuns din nou in mana unui unic intreprinzator.

Teofil IVANCIUC