ECONOMIC

* Clienti fierti

* “Generalii” asigurarilor

* Bursa vorbelor

* Apatie-n buzunare

* INTERVIU - Mircea Toma, director al Agentiei de Monitorizare a Presei “Academia Catavencu”
Sef de “catavenci”

* Clienti fierti

Cei mai multi dintre comerciatii de usi metalice transforma certificatul de garantie dintr-un act obligatoriu, intr-unul facultativ. In dispretul legii, obtinerea certificatului de garantie este conditionata de folosirea serviciilor pentru montare si transport oferite de ei, si, desigur, la pretul impus de ei, care in majoritatea cazurilor este mai mare decat cel practicat pe piata.

Profitul firmelor care vand usi metalice este marit si prin specula… legislativa. Mizand pe un articol de lege care ii scuteste de obligatiile prevazute in certificatul de garantie in cazul in care defectiunile sunt cauzate in timpul transportului sau montarii, comerciantii de usi metalice impun clientilor montarea acestor produse prin angajatii lor. Asta, desigur, in cazul in care cumparatorul vrea sa beneficieze de un certificat de garantie, de altfel obligatoriu prin lege pentru produsele de folosinta indelungata. Asa ca, daca vrei un certificat de garantie pentru o astfel de usa (care costa un puhoi de bani), esti obligat sa o montezi cu oamenii firmei de la care ai cumparat-o, desi pretul practicat de simplii meseriasi pentru astfel de servicii e mai mic, iar legea e destul de clara.

Fara chitanta!

Conform Hotararii de Guvern 394 din 1995, printre obligatiile ce le revin agentilor economici care comercializeaza produse de folosinta indelungata (categorie in care se incadreaza si usile metalice, n. red.) se numara si stabilirea unui termen de garantie de minim 10% din durata de folosinta a produsului. Scutirea de aceste obligatii se face in cazul in care defectiunile au fost provocate in timpul transportului sau montarii. Numai ca interpretand legea dupa bunul plac, agentii economici “se scutesc preventiv” de obligatiile impuse prin garantie. Mai bine zis, n-o acorda deloc. “Iti impun sa lucrezi cu oamenii lor. Eu am primit garantie 1 an pentru usa si montaj, dar am lucrat cu ei. Daca faceam eu montarea, pierdeam garantia! N-am avut de ales, am platit 1,5 milioane de lei si nici macar nu mi s-a eliberat chitanta. Pe certificatul de garantie scrie ca in cazul neefectuarii trasportului si montajului cu echipele lor pot aparea diferite defectiuni. Eu am lucrat cu ei, dar tot mi s-a blocat sistemul de inchidere-deschidere. Abia dupa montare am aflat ca, daca inchizi usa de trei ori se blocheaza. Daca stiam, n-o cumparam”, a spus R.P, un cumparator nemultumit.

Nereguli

Pentru a verifica fenomenul de “conditionare a garantiei”, am dat o raita prin cateva magazine de specialitate din Baia Mare, “deghizata” in client. La magazinul “Beyler” de pe Bd. Bucuresti tocmai se primea marfa. M-am strecurat printre muncitorii care descarcau usi si am inceput sa “contemplu” produse, pana a binevoit vanzatoarea sa ma bage in seama. Dupa cateva intrebari, am aflat ca primesc garantie doar in cazul in care montarea se face de catre firma lor. Altfel, certficatul de garantie va viza doar cadrul usii, nu si rama. Despre riscuri, gen blocarea sistemului de inchidere-deschidere, nimic. Aceleasi conditii pentru obtinerea certificatului de garantie sunt impuse si de magazinul “Aisha”. Daca vrei garantie, esti obligat sa faci montajul cu ei. Iar pentru contravaloarea acestui serviciu am aflat ca, la cerere (?), se elibereaza si chitanta (“amanunt” obligatoriu prin lege)! Magazinul “Salomeea” de pe Bd. Decebal nu ridica astfel de pretentii. Adica, ofera garantie indiferent de firma care realizeaza montajul, dar… nu asigura transport decat la cerere. Desi legea prevede faptul ca agentii economici sunt obligati sa asigure transport pentru produsele cu greutate de peste 10 kg. Iar o usa metalica, cu siguranta, cantareste mult mai mult. Oficiul Judetean pentru Protectia Consumatorului (OPC) confirma existenta unor astfel de nereguli. “Una dintre probleme este legata de blocarea sistemului de inchidere-deschidere in cazul in care usa este inchisa de trei ori. Stiu ca exista si o nemultumire legata de faptul ca firmele asigura garantie doar in cazul in care montajul se face cu oamenii lor”, a spus Vasile Starica Vraja, sef serviciu OPC.

Legea ignorata

“Producatorii bunurilor de folosinta indelungata sunt obligati sa stabileasca termene de garantie, a caror durata nu poate fi mai mica de 10% din durata medie de utilizare a produsului respectiv. (…) Producatorul si vanzatorul sunt exonerati de obligatiile lor privind garantia, daca defectarea s-a produs din cauza nerespectarii de catre consumator a instructiunilor de instalare, punere in functiune, utilizare, intretinere, manipulare, transport si depozitare, cuprinse in documentatia care insoteste produsul”- HG 394/1995.

Garantia obligatorie!

“In ultimul trimestru am avut cam 6-7 plangeri legate de usi metalice. Avand in vedere ca aceste produse intra in categoria celor de lunga folosinta, garantia este obligatorie si, conform HG 394 din 1995, trebuie sa fie mentionata intr-un certificat separat. Una din plangeri a fost legata de faptul ca golul de usa era mai mic decat usa cumparata. Tot asa, a fost o usa care se zicea ca are si termoizolatie inauntru si nu avea. La prima reclamatie a fost restituita contravaloarea montajului, iar la cea de-a doua a fost schimbata usa. Doar ca, o doamna nu era multumita, fiindca usa nu izola fonic, iar firma i-a restituit contravaloarea. Stiu ca exista o nemultumire legata de faptul ca firmele asigura garantie doar in cazul in care montajul se face cu oamenii lor. Dar oarecum e normal, deoarece omul care face montarea poate sa o defecteze. In acelasi timp, trebuie sa ofere garantie macar pe placa, daca nu si pe rama.” - Vasile Starica Vraja, sef serviciu Oficiul Judetean pentru Protectia Consumatorului Maramures

Ioana LUCACEL





* “Generalii” asigurarilor

De 10 ani prezenti pe piata baimareana de asigurari, cei de la “Generali Asigurari” au primit mesajul de felicitare al directorului general Guglielmo Frinzi. Mesagerul a fost Calin Dragos, seful Serviciului Comercial din Generali Asigurari Bucuresti. In Baia Mare, istoria acestei firme a inceput in 1994, cand Ovidiu Vacla, tatal actualului responsabil de agentie, Lucian Vacla, a pus bazele primei agentiei. “Activitatea de la inceput a fost mult mai dificila, nici nu se compara cu cea de acum. Am fost numit agent pentru judetele Suceava, Cluj, Salaj, Satu Mare si Maramures. Nu prea aveam conditii si era o munca grea. La inceput, mi-a parut rau ca am renuntat la o slujba pe care o aveam de 33 de ani. Dar efortul a fost de bun augur”, a spus Ovidiu Vacla, intemeietorul agentiei Generali Asigurari SA Baia Mare. In 2004, in cadrul agentiei din Baia Mare activeaza peste 50 de agenti, iar in cei 10 de ani de activitate s-au inregistrat rezultate notabile. Pe plan national, societatea a inregistrat venituri din prime brute in valoare de 745,6 miliarde lei si un profit net de 10,5 miliarde de lei. Iar in primele luni ale anului 2004, compania a inregistrat o crestere a volumului de prime subscrise la asigurarile de viata cu 73%.

Istoria “Generali”

Generali Asigurari face parte din Generali Group si este una dintre cele mai vechi companii din domeniu asigurarilor. S-a infiintat la Trieste in 1831 (pe atunci avea ca obiect de activitate asigurarea marfurilor transportate pe cale maritima si fluviala). Dupa doar cateva luni de activitate, societatea isi extinde aria de actiune in orase precum Viena, Budapesta si Praga. Politica practicata de mai-marii institutiei a urmarit o extindere rapida, iar in scurt timp au aparut agentii in principalele tari europene (Franta, Germania si Elevetia). In 2004, dupa 173 de ani de activitate, “Generali” are participari in peste 630 de societati, din care 181 sunt societati consolidate (este prezenta in 50 de tari de pe cinci continente). In Romania istoria Grupului “Generali” incepe in 1935, cand se infiinteaza prima sucursala la Braila (cu obiect de activitate asigurarea marfurilor). In anul 1948, din cauza conditiilor politice, societatea este obligata sa se retraga de pe piata din Europa de Est, dar revine pe piata romaneasca in 1993, cand se infiinteaza Societatea Generala Asigurari SA. La inceputul anilor ’90, societatea avea un capital mixt romano-italian, inregistrand ca actionari pe Assicurazzioni Generali (51%) si patru companii romanesti. In anul 1999, Generali Holding Viena a preluat pachetul majoritar de actiuni al companiei. Peste 60.000 de romani lucreaza in structurile acestei firme. Din primavara anului 2000, pe langa asigurarile generale, firma ofera clientilor si asigurari de viata adaptate tuturor categoriilor. Incepand cu 2004 au fost lansate pe piata produse noi din categoria asigurarilor de viata si accidente: Focus Plus (asigurarea de deces si accident), Bonus (asigurarea de viata si accidente cu rambursarea primelor), asigurari agricole (segment care va fi dezvoltat in urmatorii ani) etc. Mai multe amanunte va ofera, oricand, reprezentantii baimareni ai “Generali”.

Mihaela MIHALEA











* Bursa vorbelor

Mi-e rusine. Ce are economia cu rusinea nu stiu, dar stiu ca mi-e rusine. Mi-e rusine ca in acest an de gratie 2004, am fost bombardati de guvernanti cu pomeni electorale, sub forma de subventii, si noi le acceptam zambind satisfacuti. Fie ca esti pensionar, somer, student, pisica sau catel, s-a gasit pentru fiecare cateun ajutor. O mica subventie, care sa-ti aminteasca unde trebuie sa pui stampila. Doar ca toate aceste “acadele preelectorale” au creat adevarate gauri in buget si nu ne asigura un trai mai bun. Cel mult, ne umilesc. Guvernul a devenit un adevarat magician, care scoate din maneca ba cate-o subventie pentru calculatoare, ba cate-un ajutor pentru caldura, iar mai nou si acces la telefonie fixa. Deh, trebuie sa traiasca si Romtelecom-ul, iar niste bani guvernamentali nu strica. Daca aducem in discutie si miliardele investite in reclama pentru aceste programe, umilinta ajunge la apogeu. Pentru anul viitor ne pregatesc un salariu minim pe economie de 3,1 milioane de lei, o suma care celor din Ministerul Finantelor li se pare mai mult decat rezonabila. La salariile lor... Ia sa incerce ei sa traiasca cu banii astia. Dar, fata de “cel de pe strada”, oamenii astia nu au rusine

Mihaela MIHALEA









* Apatie-n buzunare

Agentii economici din Romania nu se inghesuie sa obtina finantari. Conform unui studiu efectuat de Consiliul National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania, peste jumatate din firmele din acest sector se descurca numai cu resurse proprii. Agentii economici admit ca exista finantare, dar prefera sa evite atragerea de credite pentru a reduce bataia de cap. Sondajul efectuat in randul a peste 1.000 de firme releva ca accesul la finantare nu se afla in topul problemelor agentilor economici. Conform sondajului, companiile mici din zona de nord a tarii si in special nord-est, chiar daca este una dintre cele mai sarace regiuni din tara, apeleaza in cea mai mare proportie la credite. Aproximativ 58 % din structura surselor de finantarea ale IMM-urilor, o reprezinta numai resursele proprii. La asa un “dinamism”, nu putem spera la cresteri economice deosebite. Iar de revolutionarea economiei romanesti, nici nu poate fi vorba.

Mihaela MIHALEA










* INTERVIU - Mircea Toma, director al Agentiei de Monitorizare a Presei “Academia Catavencu”
Sef de “catavenci”

Mircea Toma are barba. Asta e singura sa asemanare cu Mos Craciun. In rest, “catavencul” e un nonconformist cu un spirit mereu tanar. Implicat pana peste cap cam in tot ce inseamna presa in Romania, interlocutorul din aceasta saptamana al GAZETEI a ramas in continuare un fan al ceea ce numeste “redactii de lupta”: “cu tigari, cu dezmat...”

Carte de vizita

S-a nascut in anul 1952 in Cluj, oras de care nu s-a desprins pana dupa terminarea doctoratului. Astazi, este redactorul sef al revistei Academia Catavencu, director al Agentiei de Monitorizare a Presei (un ONG menit sa protejeze democratia) si presedintele Asociatiei pentru Protejarea si Promovarea Libertatii de Exprimare. Remarcat in mediul didactic drept cercetator-psiholog la Institutul de Psihologie al Academiei Romane, lector la Facultatea de Jurnalism (unde a predat psihologie sociala aplicata in mass media), autor al catorva carti despre psihologie, Mircea Toma ramane pentru multi un simbol al luptei pentru mentinerea libertatii de exprimare

Doar privirea “cameleonica” ii tradeaza spiritul de luptator, privire care se transforma brusc in scrutare necrutatoare, atunci cand ceva i se pare in neregula. In rest, poti vorbi cu Mircea Toma despre orice inseamna presa in Romania.
Reporter: De unde a pornit ideea infiintarii Agentiei de Monitorizare a Presei?
Mircea Toma: A existat Asezamantul cultural al Academiei Catavencu, fiindca trebuia sa existe o dimensiune de exprimare a colegilor din redactie si din spatii alternative. Sa putem organiza evenimente culturale, sub o identitate. Asa a fost infiintata aceasta organizatie neguvernamentala, nonprofit, cu numele de Asezamantul cultural Academia Catavencu. Dupa ce a existat aceasta “coaja”, sub care s-au intamplat foarte multe lucruri, in 1993, colegul meu Ioan T. Morar a avut o idee care insemna monitorizarea presei pentru a diagnostica echilibrul fata de actorii politici. Totul a plecat de la un proiect la care am candidat pentru finantare.
Si, pornind de la acest proiect, replica sa a fost una naturala si am prelungit activitatea in directia asta si in timp s-a diversificat, pentru ca ceea ce incepusem era sa ajutam colegii din presa sa concretizeze felul in care scriu pentru a separa opinia de informatie. Textele din presa scrisa erau in anii ’90 foarte bataioase, cum sunt inca de multe ori.
Rep.: De ce este nevoie de o astfel de agentie de monitorizare a presei?
M.T.: N-am plecat de la ideea ca e nevoie de asa ceva, ci am crezut ca e nevoie ca atitudinea ziaristului in ansamblul ei sa se profesionalizeze. O recomandare generala este separarea opiniei de informatie.
Rep.: Care este relatia dintre Agentia Catavencu si politicieni?
M.T.: Relativ indirecta. Politicienii sunt, practic, beneficiari ai informatiei pe care o producem noi. Pe de alta parte, Agentia Catavencu si-a diversificat activitatile, nu mai este un actor pasiv, care inregistreaza si face publica starea din momentul amprentei, ci a iesit pro-activ la interventie, adica la modificarile conceptului legislativ.

Despre GAZETA si chefuri

Rep.: Ce parere aveti despre GAZETA de Maramures?
M.T.: Mi-am exprimat opinia despre publicatia dumneavoastra atunci cand Academia de Monitorizare a Presei Academia Catavencu a facut o cercetare avand ca subiect presa din provincie, referitoare la incisivitatea luptei impotriva coruptiei. Cu acelasi prilej, am monitorizat si efectul care vine din partea administratiei, respectiv publicitatea din banii publici. GAZETA de Maramures a primit calificativul “harnic si sarac”, adica in perioada monitorizata, avea mai multe anchete ce vizau functionari publici, in timp ce publicitatea din banii publici atingea valoarea... zero! Sper, cu ajutorul publicului, ca functionarul public, odata maturizat, va invata ca publicitatea nu trebuie folosita ca mita.
Rep.: Exista vreun partid politic cinstit?
M.T.: Nu cred ca putem pune problema chiar asa. Cred, totusi, ca putem vorbim despre politicieni care sunt mai consistenti si mai consecventi in comportament.
Rep.: Care a fost cel mai de pomina chef la Academia Catavencu?
M.T.: Dupa parerea mea, cheful care cu certitudine a iesit din comun a fost un revelion pe care l-am petrecut cu colegii de la “Catavencu”. Asta pentru ca atunci cand spui “Catavencu” spui oameni care au simtul umorului, macar. Ei bine, a fost cel mai sumbru revelion. Pentru ca fiecare dintre noi se astepta sa fie distrat de unul dintre colegi si a fost o plictiseala de moarte! Asta este cel mai de pomina, in sensul ca s-a intamplat ceva ce nu se poate uita niciodata.

Independenta presei, o utopie

Rep.: In opinia dumneavoastra, ce inseamna sa fii ziarist?
M.T.: Ziaristul ar trebui sa fie un comunicator. Sa furnizeze informatii utile publicului. El este, la randul sau, cetatean si are dreptul la opinie. Din pacate, la noi ziaristul este un luptator.
Rep.: Raportat la presa din Occident, unde se situeaza presa din Romania?
M.T.: Pot sa invoc un exemplu pe care l-am preluat: presa din SUA a fost senzationalista la inceput (in urma cu peste 100 de ani) si a evoluat in sensul unei prese de informare, care pune accent pe utilitatea informatiei si pe aspectul emotional al informatiei. Presa evolueaza o data cu publicul.
Rep.: Credeti ca exista presa independenta in Romania?
M.T.: Pai... exista presa cu grad de independenta mai mic sau mai mare. Cuvintele “presa independenta” sunt asemenea cu democratia. Democratia nu exista, este o relatie intre segmente sociale si politice, care se afla intr-o negociere permanenta pentru echilibrul fortelor. La fel, presa trebuie sa se lupte pentru a-si pastra un grad de independenta editoriala, dar, din pacate, independenta editoriala depinde de cea economica, iar la acest capitol presa sta prost in Romania. Fragilitatea economica a institutiilor media le face vulnerabile si sub componenta editoriala.

Adrian LASLAU