ECONOMIC

* Friesland Coberco Diary Foods isi consolideaza pozitia pe piata laptelui din Romania
Laptele romanesc a intalnit traditia olandeza

* Petrom Maramures a finalizat

* Bursa vorbelor

* O noua premiera teatrala la Municipalul baimarean
Barbosu a vazut Steaua fara nume

* Natiune, naratiune, fictiune

* CETATEA CARTII ISI DESCHIDE PORTILE

* Insuficienta abilitate didactica si disparitia “artei” cititului
Radiografia lecturii

* Friesland Coberco Diary Foods isi consolideaza pozitia pe piata laptelui din Romania
Laptele romanesc a intalnit traditia olandeza

Una dintre companiile straine de top care deruleaza in prezent investitii in Romania este FRIESLAND COBERCO DAIRY FOODS (FCDF), companie multinationala care dezvolta, produce si vinde o gama larga de produse lactate si bauturi pe baza de fructe, destinatia acestor produse fiind atat piata de larg consum, cat si cea a utilizatorilor profesionisti.

Desi FCDF este o companie tanara, se bazeaza pe renumita traditie olandeza in domeniul prelucrarii laptelui. La originea gigantului industrial de astazi sta o cooperativa a fermierilor din partea de nord a Olandei, ale carei baze au fost puse in anul 1894. Actuala structura si dimensiune a companiei este rezultatul unor serii de fuziuni si de preluari de firme. Compania este in topul mondial al primelor 10 firme de profil, avand centre operationale in peste 70 de localitati din lume. Distributia acopera, practic, intreg mapamondul. Grupul Friesland a intrat pe piata romaneasca in 2002, in urma preluarii operatiunilor Nutricia Dairy & Drinks (NDD), companie care din ratiuni strategice a renuntat la activitatea in sectorul produselor lactate in Europa Centrala si de Est. In Romania, Grupul este format din societatile Friesland Romania si SCIL Mures. Friesland Romania a rezultat ca fuziune intre fostele societati romanesti Somesana Satu Mare si Belcar Timisoara. Unitatile de productie operative sunt situate in Satu Mare, Carei, Deta (jud. Timis) si Targu-Mures. Reteaua proprie de distributie acopera intreg teritoriul national. Productia este destinata preponderent pietei interne, exporturile semnificative fiind doar de unt si lapte praf. Aprovizionarea cu lapte se face din 12 judete, in prezent fiind prelucrate aproximativ 80 milioane de litri de lapte/an, lucru care situeaza Grupul pe unul din primele locuri in tara. Oferta pentru piata autohtona include toata gama de produse: de la laptele proaspat de consum la produse lactate acide (iaurt, sana, lapte batut, chefir), smantana, unt si creme de unt, lapte praf, cascavaluri, branza topita si inghetata. Cele mai cunoscute marci sunt ”Milli” si ”Oke!”. Grupul Friesland dispune de o retea proprie de distributie extinsa in intreaga tara, avand 14 depozite proprii in orase precum Bucuresti, Oradea, Brasov, Sibiu, Craiova, Bacau, Constanta, Deva etc. Compania detine in Romania o cota de piata de 16% pentru laptele proaspat, 8,6% pentru branzeturi, 13,2% la unt si 15,3% pentru lapte praf. Friesland este principalul actionar al Napolact Cluj Napoca, cu o participatie de 40,69%.

Managementul - garantul viitorului

Operatiunile din Romania sunt conduse de un olandez, Gerbrant de Boer (country manager). Acesta are in Romania o sarcina dificila, dar si provocatoare, aceea de a impaca ”varza” autohtona cu ”capra” pe care o reprezinta cerintele unei companii cu standarde foarte inalte, pe de o parte, si emergenta pietei unice europene. Fara a uita scopul oricarui business: profitul. Principala realizare este integrarea sub aspect operational a celor 3 companii achizitionate. In planul productiei, compania a introdus pe piata noi marci de produse. Sa nu uitam ca in momentul achizitiei societatilor amintite mai sus, nu existau marci de produse in sensul propriu. Marcile ”Milli” si ”Oke!” au fost dezvoltate ulterior. A fost creat un sistem de distributie coerent la nivel national si au fost modernizate unitatile de productie. Procesul este in desfasurare, fiind inca departe de a fi incheiat. Un segment important al strategiei il constituie imbunatatirea cooperarii cu fermierii si producatorii de lapte. Efectul masurilor puse in practica este deja cuantificat in cresterea calitatii materiei prime colectate. In plan managerial a fost implementata si consolidata o noua echipa manageriala si a fost adoptat un sistem intern de raportare si control. A fost folosit potentialul existent in unitatile achizitionate, personalul recrutat din exterior intarind echipa deja existenta. Aceasta noua echipa este creditata de country-managerul Friesland cu succesul de pana in prezent. Referitor la politica de personal, managerul de Boer tine sa precizeze ca prin politica de crestere continua a productiei si vanzarilor, s-a reusit evitarea reducerilor de personal, compania lucrand cu aproximativ acelasi numar de personal ca si cel initial. Cu toate ca anumite activitati - de exemplu transporturile - au fost externalizate, acestea se desfasoara cu personal provenind de la unitatile companiei.

Investitii de 1,5 milioane Euro

Nivelul investitional se cifreaza la circa 1,5 milioane Euro anual, investitiile vizand in principal imbunatatirea calitatii materiei prime si a colectarii, precum si modernizarea capacitatilor de productie. Rezultatele tuturor masurilor luate si a banilor investiti au dat deja roade, fiind observata o crestere a vanzarilor la produsele strategice. Toate acestea au contribuit la succesul afacerii din Romania. Potrivit managerului Gerbrant de Boer, ”aceasta demonstreaza si angajamentul nostru cu privire la viitorul acestor achizitii. Am avut, de asemenea, numeroase initiative de a apara si dezvolta sectorul lactatelor in Romania. Facem toate acestea pentru ca ne identificam cu problemele sectorului nostru.” Intr-un top al celor bune si rele, Gerbrandt de Boer plaseaza la categoria ”Puncte forte” ale Friesland in Romania: aria de colectare a laptelui si volumul; starea fabricilor; calitatea si prezentarea produselor; pozitia de piata in Vestul tarii; portofoliul larg de produse; distributia nationala; pozitia puternica in cadrul lanturilor de magazine. Ca ”Puncte slabe” sunt identificate perceptia mai slaba asupra unor marci in afara pietei proprii si, cel mai important, dificultatea de a ajunge la economie la scara in transport si productie. Acest din urma impediment este valabil pentru toti producatorii romani. Colectarea laptelui, la fel ca distributia altor produse finite, este mai scumpa in Romania decat in alte tari, cauza fiind numarul foarte mare de puncte de colectare. Exista o mare dispersie a furnizorilor, acestia oferind volume relativ mici, intr-un spatiu mare. Colectarea devine, prin urmare, o munca dificila si mai ales scumpa.

Consum mic de lapte

Compania a incheiat anul 2003 cu vanzari de cca. 35 milioane euro, cu 11% mai mult decat anul precedent. Cu toate acestea, nivelul vanzarilor este inca sub potentialul prezumat. Desi Romania are o cultura in consumarea produselor lactate, totusi consumul este scazut, in parte din cauza puterii reduse de cumparare. Astfel, conform unor studii recente initiate de APEL, consumul de lapte in Romania este de sapte ori mai mic decat media din tarile europene. In ceea ce priveste concurenta, la noi in tara sunt aproape 300 de procesatori de lapte, existand o reala competitie, indeosebi pe piata materiei prime. In schimb, pe piata produselor finite, concurenta se resimte mai mult pe categorii de produse (de exemplu Danone pentru produsele proaspete, Hochland in cazul branzeturilor etc.). ”In ceea ce ne priveste, am promovat si dezvoltat produsele traditionale romanesti si alte produse reprezentative pentru cresterea cotei de piata”, spune dl. de Boer. In ultimii 3 ani, grupul s-a concentrat pe productie si extindere, urmand ca in 2004 sa acorde importanta si partii de promovare a brandurilor existente.

Sprijin pentru micii fermieri

Un aspect al strategiei Friesland il constituie sprijinirea fermierilor pentru a putea indeplini conditiile de calitate necesare materiei prime. ”Am adus la punctele de colectare si in fermele din reteaua noastra sute de tancuri de racire, pentru ca nu putem vorbi de calitate daca nu asiguram racirea corespunzatoare a laptelui” spune dl. de Boer. ”Mai concret, strategia noastra cuprinde 3 faze: pentru inceput am gasit solutii pentru a rezolva problema racirii laptelui; faza a doua consta in analiza corecta a parametrilor laptelui-materie prima; cea de-a treia este plata laptelui functie de calitate, pe baza unor indicatori eliminatorii sau parametri minimali (principalul parametru fiind concentratia de germeni). Totodata, oferim consultanta crescatorilor de animale, negociem pentru ei cu furnizorii achizitionarea de tancuri de racire si instalatii de muls. La fel, in domeniul productiei am fost si suntem preocupati de stabilirea unor parametri de calitate si implementarea acestora.”

Ioan Pop



* Petrom Maramures a finalizat

In ultimii 3 ani, sapte statii de distributie a carburantilor din reteaua Petrom-Sucursala Maramures au fost modernizate si reamenajate, uneori acest proiect insemnand reconstructia din temelii. Joi, 29 ianuarie, statia Petrom de pe strada Minerilor a fost deschisa clientilor. Aflata in probe tehnologice, cocheta benzinarie va fi inaugurata oficial la 1 martie. In conditiile competitiei dure din ultimii ani, extinderea si modernizarea retelei de benzinarii a devenit pentru SNP Petrom o necesitate si o urgenta in acelasi timp. Pentru a tine pasul cu concurenta, compania a investit masiv in reteaua de distributie a carburantilor. In Maramures, programul de modernizare a benzinariilor a inclus sapte statii, valoarea de investitie fiind de peste 150 de miliarde de lei si s-a derulat pe parcursul ultimilor patru ani. Baia Mare beneficiaza astazi de 4 statii de distributie a carburantilor complet modernizate, ultima deschisa fiind cea de pe strada Minerilor, care a incheiat acest proiect. Statia Petrom de pe strada Minerilor se inscrie in circuitul elegant al benzinariilor cu care ne-a obisnuit compania in ultimii ani. Constructia se ridica la nivelul standardelor europene si satisface cerintele automobilistilor. Statia comercializeaza trei tipuri de benzina (Premium, Premium fara plumb si Euro Premium) si trei de motorina (Euro Diesel, Super Euro Diesel si Arctic – produs nou). Capacitatea de depozitare este de 180 mc, iar alimentarea se face la trei pompe multiprodus cu cate patru furtunuri pe ambele parti. Pentru autovehiculele de mare tonaj, s-a amplasat spre exterior o pompa cu debit marit, astfel incat circulatia in perimetrul benzinariei sa nu fie blocata. Bine-nteles ca exista si un magazin, unde se gasesc produse complementare, uleiuri, piese si accesorii auto, dar si produse alimentare. Experimental, orarul de functionare va fi intre orele 7-20, de luni pana vineri. Incepand cu 1 martie, statia va fi deschisa non-stop, urmand ca, in functie de rezultate, sa fie stabilit programul de functionare. “Sa nu uitam ca este o statie de cartier, nu una de tranzit. Si aceasta benzinarie este dotata cu un sistem modern de supraveghere video si alarma pentru a preveni eventualele necazuri”, a specificat Andrei Ardelean, directorul Petrom Maramures. Lucrarile de modernizare au inceput in septembrie si se puteau incheia in luna decembrie, insa din cauza conditiilor atmosferice s-a hotarat amanarea pentru sfarsitul lunii ianuarie. “Suntem multumiti de constructor, si-a facut treaba bine. A mai ramas de finisat exteriorul statiei, zona spatiului verde care va fi amenajata la primavara si mici retusuri care vor fi puse la punct cand va disparea zapada” afirma Ardelean. Petrom Maramures asteapta aprobarea planului de investitii care cuprinde constructia unor statii noi de distributie.

Lavinia Cotarcea



* Bursa vorbelor

Mare zarva s-a pornit in targ. Leul greu, aflat in stadiul de fat cu buricul netaiat, a fost izvorul multor (s)curgeri de analize economice si para-economice, facute de toti cei care s-au simtit datori cu un comentariu. Dupa umila mea parere, situatia e albastra. Taierea catorva nimicuri din coada de paun a leului (teribila zoologie financiara!) are un singur motiv: aderarea la UE. Restul e vorba la fel de goala ca zerourile cu pricina. Capitolul urmari e mai dificil de prevazut, ca doar nu purtam in cartile de identitate vreun prenume de Mafalda. Logic, daca e sa privim peste gardul vecinilor, denominalizarea leului mioritic nu va face sa creasca vreun covrig in coada cateilor nostri. Leul va fi mai greu, dar buzunarele noastre vor fi la fel de goale. Problema cea mai mare o va avea badea Ghio atunci cand va veni la oras sa vanda morcovi. Sa fie legatura 1 leu sau 10.000? Si tanti Marioara de la non-stopul din vecini va rotunji pretul zaharului, ca nu conteaza un leu-doi acolo. Si uite asa, aritmetica isi recapata locul de onoare, iar zicala “se vinde pe bani grei” isi regaseste sensul. Ce nu se schimba? Zilnica si agonizanta batalie cu supravietuirea, care ne face sa ne trecem inaintea vremii. Inlesniri pre-electorale Mirosul trandafirilor pre-electorali bantuie mai ales pe coridoarele Ministerului de Finante, care brusc a devenit foarte inspirat. O serie de inlesniri care, logic, vor fi aplicate doar peste vreo doi anisori, pare a fi menita sa castige pe ultima suta de metri increderea celor care s-au incumetat in afaceri. Recent, ministrul Finantelor a anuntat, acompaniat de surle si trambite, ca impozitul pe profit va fi redus pana in 2006, de la 25%, cat e in prezent, la 20%, cu posibilitatea ca operatiunea sa aiba loc in doua etape. In schimb, impozitul pe dividendele obtinute de firme va creste de la 10% la 20%, in aceeasi perioada. O alta propunere a Finantelor se refera la reducerea contributiilor pentru asigurarile sociale la 43%-45% cumulat pentru angajat si angajator, fata de 49,5% cat este acum, bine-nteles dupa ce se va face o analiza cost-beneficiu. Se discuta si posibilitatea introducerii unei cote reduse de TVA de 9%, fata de 19%, pentru mai multe produse si servicii decat cele din prezent, desi pana acum nu s-a inregistrat imbunatatirea serviciilor sau scaderea preturilor in domeniile in care cota redusa de TVA este aplicabila.

de Lavinia COTARCEA



* O noua premiera teatrala la Municipalul baimarean
Barbosu a vazut Steaua fara nume

Teatrul Municipal Baia Mare a gazduit o noua premiera: ”Steaua fara nume”, in regia lui Marius Oltean. Regizorul si actorul Romeo Barbosu (barbos si la propriu, din cauza de rol principal in Hagi Tudose) a lipsit din aceasta piesa, dar a trait-o ca spectator. Actorii apar in presa destul de rar si acorda interviuri cu destula retinere, motiv pentru care am fost mirat sa-l aud pe Romeo exprimandu-si dorinta de a vorbi despre ”Steaua fara nume”. Dar pentru ca un actor cu talentul sau intelege mult mai multe decat “un prost de asfalt”, prezenta cronica ii apartine aproape in intregime.

”Dupa o oarecare perioada de timp, am fost, in sfarsit, spectator si la propriu, si la figurat. Am putut sa ma detasez de subiectivismul actorului, regizorului sau colegului de actori. M-am simtit foarte bine ca spectator si nu oriunde, ci in sala teatrului nostru, ceea ce e greu de realizat cand esti implicat. M-am bucurat de tot intregul: de reactia publicului, de realizarea artistica din punct de vedere regizoral, de jocul actorilor.”

O piesa deloc clorotica

Inainte de a vedea piesa, am discutat cu un om de cultura, un scriitor si in acelasi timp profesor universitar, care preda analiza dramei la o institutie de invatamant superior. Respectabilul profesor avea indoieli in ceea ce priveste actualitatea lui Mihail Sebastian, despre care a folosit chiar expresia “un autor cam clorotic”. Samanta indoielii – odata semanata – tinde sa incolteasca; trebuie sa fii foarte puternic ca sa te poti feri de capcana asta. Exista si riscul de a cadea intr-o alta capcana, la fel de periculoasa, aceea de a avea mereu doar certitudini. Spectacolul a reusit sa ma faca sa uit de parerile mele si de cele ale altora. Am reusit sa-mi formulez o opinie clara abia la discutiile de dupa spectacol, respectiv am gasit raspunsul la indoielile mele si ale distinsului domn profesor. Am redescoperit un adevar indubitabil, care face ca Teatrul sa existe in continuare. Intre textul dramatic si cititor se creeaza un anumit gen de raport, care poate fi rasturnat de faptul ca in relatia dintre textul dramatic si spectator intervin cei doi protagonisti creatori de spectacol, respectiv regizorul si actorul. Din acest punct de vedere, spectacolul “Steaua fara nume” este o reusita. Este un spectacol care creeaza si transmite emotie.

Bucuria de-a trai

Regizorul Marius Oltean a reusit sa realizeze, prin distributia spectacolului, o echipa. Chiar daca exista diferente de stil sau de valoare in jocul actoricesc, nici unul dintre actori nu poate fi nominalizat ca nefacand parte din intreg. Dana Ilie (domnisoara Cucu) nu este o surpriza decat in masura in care reuseste sa surprinda de fiecare data. Are o calitate rar intalnita la actori, aceea de a fi intotdeauna la nivelul asteptarilor, intotdeauna noua, fara sa fie mereu schimbata. Barbu Radesiu a interpretat rolul lui Grig, realizand cu finete si mult farmec un personaj deosebit. Claudiu Maier si Anca Ardusatan (profesorul Miroiu si Mona) s-au intalnit cu doua roluri grele, dar au reusit sa transforme stangacia varstei in inocenta si frumusete interioara, care le-au innobilat personajele, imprumutandu-le prospetimea varstei lor. Valeriu Doran si Ioan Costin, “oamenii garii” au conturat perfect lumea provinciala, “o lume departe de lume”, in care isi face aparitia Mona. Au descretit fruntile spectatorilor, reusind sa creeze buna dispozitie si facand loc poeziei care urmeaza si lirismului atat de specific lui Mihail Sebastian. Claudiu Pintican (profesorul de muzica Udrea) aduce o nota de poezie amara in rolul unui personaj tragi-comic, talentul sau actoricesc intalnindu-se cu intentia regizorului de a puncta locul deloc de invidiat, care se rezerva artei in societate, lucru valabil si atunci, si acum. Ioanei ii aduc felicitari pentru sinceritatea si daruirea cu care a evoluat intr-un rol episodic. Decorul este de apreciat prin faptul ca este deosebit de simplu, fara sa fie simplist, dovedind ca acolo unde exista suflet, bucuria de a trai, emotia si poezia isi gasesc locul chiar si intr-un spatiu populat de o cada, doua scaune si multe carti. Trebuie subliniat faptul ca perenitatea oricarei culturi trebuie mentinuta cu orice pret. Datoria artistului de pretutindeni este sa nu conteste si sa nu ascunda valorile trecutului, pentru ca distrugerea continuitatii produce aberatii. Tin sa multumesc publicului ca exista, ca traieste si simte firesc. Numai datorita lui si a puterii lui de selectie, Teatrul n-a murit de 2500 de ani.

Ioan Botis



* Natiune, naratiune, fictiune

Frigurile Mainile se lipesc dureros de orice metal. Mercurul termometrelor se strange friguros in cuibare de sticla. Prezentatoarele buletinelor meteo zambesc fortat. Gerul iernilor din batrani patrunde in carnea si oasele romanilor. Ca o razbunare la romantica intrebare “Unde sunt zapezile de altadata?”, spiritele unor divinitati meteorologice, mana in mana cu duhurile rele ale bolilor, s-au intins peste spatiul mioritic. In mitologia populara romaneasca, Frigurile reprezinta boala care provoaca frisoane si temperaturi mari, dar si duhurile feminine ce produc aceasta boala cuibarindu-se in corpul omului. Profilul mitic al Frigurilor nu e prea bine conturat, dar medicina populara dispune de un numar impresionant de procedee magice impotriva lor. Se constata ca aceasta boala este legata de un principiu umid si acvatic si, ca atare, pentru vindecarea bolii se recurge la un leac intruchipand un principiu ignic. Acesta poate fi camasa unui sarpe: “Cine bea zeaba trecuta prin camasa de sarpe scapa de friguri”. Eficiente sunt si partile din corpul sau din cuibul pasarilor legate de foc, precum barza, randunica: “Pentru friguri sa se afume cu gainat de barza”; “Se crede ca frigurile se lecuiesc daca respectivul ce le are se afuma cu cuibul unei randunele”. Si in cazul Frigurilor functioneaza pe larg principiul mult indragit de romani “cui pe cui se scoate”. Cum boala ar proveni dintr-un exces de umiditate, se recomanda bolnavilor imbaierea sau stropitul cu apa rece: “Se crede ca daca are cineva friguri este bine ca, pe cand incep a-l scutura, a turna pe respectivul pe neasteptate o cofa de apa, sau sa se scalde in apa rece, si frigurile il vor lasa”. Nu se exclude nici actiunea unei magii imitative de un mare “rafinament” psihologic: “Daca cineva e prins de friguri, sa cheme o femeie, care a fugit cu cineva; sa toarne apa pe bolnav, cand doarme, si sa fuga acasa, ca sa fuga frigurile de el, cum a fugit ea de la parinti” (I. Evseev). Cum medicamentele au ajuns marfa de lux, ne mai raman doar leacurile batranesti pentru a alunga Frigurile din oase. Si asta, doar atata vreme cat mai credem ca bolile vin de la duhurile rele si nu de la puii gripati din indepartata Asie. De bunaseama ca si asupra neajutoratelor oratanii salasluieste un spirit neimpacat, hotarat sa razbune aprig pacatele de web si chat ale micutilor asiatici.

Emanuel Luca



* CETATEA CARTII ISI DESCHIDE PORTILE

Condeierii au fost invitati sa paseasca in Biblioteca Judeteana “Petre Dulfu” pe intrarea principala, semn de bun augur pentru viata culturala a acestui colt de tara. Trecand pragul impunatoarei cetati a cartii, pasesti in alt ritm, stergandu-ti talpile de toata mizeria zilnica, abia acum reusind sa pricepi fascinatia lecturii si sa descoperi in spatele zidurilor comorile descrise de Papini sau Eliade. Biblioteca pare a fi in topul bibliotecilor departamentale din Europa si, in acelasi timp, cea mai valoroasa din Romania. De la cele 1.200 de volume care erau inregistrate in 1669 in cataloagele bibliotecii vestitei Schola Rivulina si pana la 433.828 carti, reviste, ziare, manuscrise, CD, harti, ilustrate, fotografii din prezent n-a fost un drum simplu. Departe de a fi doar o simpla arhiva de carti, “umbra” acestei institutii se intinde peste intrega viata culturala a judetului. Aici s-au editat anul trecut jumatate din cartile premiate la “Cartile anului 2003”, tot aici a inceput un important program de monografiere a localitatilor maramuresene. Pana la apropiata inaugurare a Bibliotecii Judetene, nu putem decat sa dorim si celorlalte institutii culturale sa stranga randurile in jurul acestei cetati a cartii.

Emanuel LUCA



* Insuficienta abilitate didactica si disparitia “artei” cititului
Radiografia lecturii

Elevii nu mai citesc. In ultimii ani se ridica tot mai des problema lipsei de interes a elevilor pentru lectura. Inamicii nr. 1 ai cartilor sunt considerati calculatorul si televizorul. Pretul ridicat al cartilor ofera elevilor o singura alternativa, biblioteca. GAZETA a radiografiat bibliotecile scolare.

Pentru elevi, cele mai accesibile sunt bibilotecile din cadrul scolilor. Cei din clasele primare ajung la biblioteca prin intermediul invatatoarei, de care depinde si cultivarea gustului pentru lectura. Lucru care nu se intampla intotdeauna, deoarece multe dintre invatatoare uita sa verifice daca elevul a citit cartea imprumutata.

Bibiloteci gimnaziale

La Scoala Generala “Nicolae Iorga” se organizeaza actiuni de prezentare a bibliotecii. “Cand sunt mici, ei nu primesc carti decat prin intermediul invatatoarelor. Nu sunt suficienti de responsabili pentru a le da carti pe fisa. Ca o regula generala, cei din clasele terminale (VII si VIII) sunt mai interesati de lecturile recomandate, iar cei mai mici se indreapta spre lecturile particulare”, a spus Ileana Gobel, bibliotecara Scolii Generale “Nicolae Iorga”. Lipsa de fonduri afecteaza in mod diferit bibliotecile. Cu toate ca bibliotecile din cadrul scolilor generale beneficiaza de fonduri mai reduse decat cele din licee, nu toate liceele se pot mandri cu o biblioteca! In aceasta categorie sunt elevii liceului “Emil Racovita”, care nu au o biblioteca proprie. In urma unui parteneriat intre scoli, ei sunt inscrisi la biblioteca de la Colegiul National “Mihai Eminescu”. La liceu nu se mai pune problema responsabilitatii, cel putin teoretic. “Fisa nu este obligatorie, ea se intocmeste in momentul in care se imprumuta prima carte. Cu toate acestea, toti elevii colegiului au fisa”, a spus Maria Visovan, bibliotecara colegiului “Mihai Eminescu”.

Elevii si cartea

Faptul ca toti elevii au fisa la biblioteca nu inseamna ca toti sunt impatimiti ai lecturii, ci, mai degraba, e demonstratia faptului ca lecturile sunt… obligatorii. Certifica si elevii. “Este o diferenta mare intre liceu si generala. La liceu trebuie sa ai o cultura mult mai bogata si ti se cere sa citesti mai mult. In generala, se pune accentul mai mult pe gramatica”, a spus Alin Donca (clasa a-IX a). Uneori si programul liceenilor, mult mai incarcat, poate fi o piedica. “Noi avem ore dupa-masa. Din cauza programului avem mai putin timp liber. Cine vrea sa citeasca poate sa o faca doar seara, dupa cursuri, sau in weekend”, a spus Mihaela Sabadis, eleva la Colegiul “Mihai Eminescu”. Este deja o regula ca in apropierea vacantelor, elevii frecventeaza mai des bibliotecile. “Vina” o poarta lecturile de vacanta. Privind situatia in ansamblu si cantarind argumentele lor, principala cauza a reducerii calitative si cantitative a lecturii cartilor ar fi tentatiile (mai multe decat in trecut).

“Numarul elevilor care imprumuta carti este mai mare in randul celor care au o situatie mai modesta. Toti ar vrea sa citeasca sau , dar acestea sunt carti scumpe si nu le avem.” - Ileana Gobel, bibliotecara Scolii Generale “Nicolae Iorga” “La noi la scoala acum este la moda lui Coehlo.” -Maria Visovan, bibliotecara Colegiului “Mihai Eminescu”

Mihaela Mihalea