Dupa 62 de ani

* Mai putini, mai in varsta, mai bolnavi, primii detinuti politici ai Maramuresului s-au intors, dupa 62 de ani, la locul in care a inceput totul: Inchisoarea Sighet. 29 august 1948. La poarta inchisorii din Sighetu Marmatiei a fost adus primul lot de detinuti politici ai Maramuresului. „Dusmanii poporului”, care aveau sa deschida lunga si celebra lista de incarcerati ai odioasei inchisori, erau un grup de 18 tineri, elevi ai liceului Dragos Voda din Sighetu Marmatiei. Cei mai multi aveau 16-17 ani. Iar cei mai „in varsta” putin peste 20. Nu intelegeau multe despre politica, dar stiau ca trebuie sa se opuna comunismului pentru credinta, pentru neam si pentru libertate. Din cei 18, multi s-au prapadit in inchisori. Altora, anii grei de detentie in inchisori ca si Gherla sau Pitesti le-au adus suferinte fizice si psihice grele, care i-au marcat pe viata. Dupa multi ani de temnita, cei care au supravietuit au fosat eliberati, dar au continuat sa fie urmariti, terorizati. Dupa Revolutie, in fiecare 29 august, la poarta inchisorii din Sighet se aduna un grup de batranei. Tot mai putini si tot mai bolnavi. Supravietuitorii din primul lot de detinuti politici ai Maramuresului, lotul Visovan. Din cei 18, au mai ramas sase: Gheorghe Andreica, Nistor Man, Ioan Ilban, Grigore Hotico, Petru Codrea si Ioan Dunca. In ultimii doi ani, intalnirea lor a coincis si cu sosirea pelerinilor din satul lui Iuliu Maniu. O mana de copii, manati de aceleasi idealuri ca si ei, dar mai ales de credinta si putere de sacrificiu au parcurs, pe jos, zeci de kilometri, pentru a ajunge la Memorialul din Sighet si a participa la o slujba religioasa. Dupa liturghie, cei sase supravietuitori, familiile lor si putinii invitati, printre care presedintele AFDPR, Octav Bjoza, si GAZETA de Maramures s-au intors in celula 74, acolo unde, in urma cu 62 de ani, spre toamna, au fost mutati toti membrii lotului, ca sa nu inghete de frig. Si de aceasta data, GAZETA a fost singura institutie prezenta la intalnire. Deh, autoritatile n-au timp pentru eroii care au jertfit totul pentru Romania de azi. Peste sacrificiul celor 18 s-au asternut uitarea si nepasarea. Doar cantecul care mai razbate o data pe an dintre gratii mai aminteste ca in urma cu 62 de ani, un grup de tineri, de copii, ne-au spalat, cu pretul vietii si tineretii, onoarea: „in cantecul tulnicului/ Muntii Maramuresului gem/ Slugile rele se tem/ Frunza se scutura/ Paraiele murmura/ E semn de furtuna/ Cu turtura/ Muntii Maramuresului gem/ Blestem / de potop si de para/ De toate naparcile/ ce-au navalit in tara / Pe toate domniile / cu sufletul de fiara”. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro