După 25 de ani de activitate HHC România este o poveste care merge mai departe

Zilele trecute, a avut loc la sediul HHC România, în Baia Mare, o întâlnire de suflet.  Au fost marcați 25 de ani de activitate neîntreruptă.  Ștefan Dărăbuș, cel  care a pornit aventura HHC în anii 90, și-a prezentat colegii, mulți dintre ei fiind alături de el de chiar 25 de ani. Neprotocolar, simplu, direct, dar cu emoție, Dărăbuș a prezentat în cifre și date ce a însemnat cei 25 de ani de activitate.

El a arătat că sunt 25 de ani de la închiderea primului orfelinat din Maramureș, cel din Cavnic. Și de acolo a început totul.

„Prima dată am închis leagănul de copii de la Cavnic, apoi cel de la Sighet. Se știe că 100.000 de copii erau în orfelinate în 1998, iar acum, în 2023, sunt 1.777 de copii rămași în orfelinate de tip vechi în România. În următorii probabil trei sau patru ani, toate orfelinatele din ţară o să devină istorie. Pentru cei 1.777 de copii, noi vom fi aici ca echipă, o să lucrăm cu cei din autoritățile publice pentru a-i duce în servicii de tip familiar. În Maramureș am terminat, prin anul 2012, cu închiderea orfelinatelor. Aşa că sunt deja 11 ani de când Maramureșul nu are orfelinate. Au urmat alte județe în care am închis vechile orfelinate. Acum am ajuns la 125 de case de tip familial în cei 25 de ani. Prin noile proiecte, bursele DAR, încercăm să sprijinim copii şi tinerii care au niște talente excepționale în diverse domenii. Suntem deja în al treilea an în care facem acest proiect. Proiect pe care îl vom consolida. Am reușit să închidem la nivel național 67 de orfelinate şi să construim cele 125 de case de tip familial, iar în mod indirect am sprijinit multe instituții de tip vechi, am dezvoltat centre de zi, centre maternale, centre de primire în regim de urgență, centre de consiliere, apartamente de tip familial. Ce a fost nevoie pentru copiii dintr-un judeţ sau regiune am făcut. Proiectele nu au fost în funcție de ce am vrut noi să facem, ci în funcție de nevoile copiilor. În toți acești 25 de ani am încercat ca tot ce am făcut să fie mulat în jurul nevoilor copilului şi nu a unor chestiuni administrative”, a spus Ştefan Dărăbuş.

În cei 25 de ani de activitate ai Fundației, prin proiectele derulate de aceasta, peste 7.000 de copii au părăsit orfelinatele, iar alții au fost reuniți cu familia.
„Peste 7.000 de copii au ieșit din instituțiile pe care le-am închis noi în mod direct, aproape 1.000 de copii au fost reuniți împreună cu familiile lor. Aproape 2.400 au fost sprijiniți în vederea reintegrării sau i-am ajutat să aibă o viață independentă. Şi aproape 42.000 de copii au fost în programele noastre de prevenire familială în toată țara. Încet, încet, ne-am întins în toată țara şi am reușit să fim activi undeva la aproape 70% din România cu proiecte care sunt cât se poate de reale. Proiectele noastre nu-s pe hârtie, nu-s proiecte de conferințe, proiectele noastre sunt cât se poate de reale, cu oameni care se duc şi lucrează pentru oameni, cu familii, cu copii care se află în situații dintre cele mai dificile”, a spus Ştefan Dărăbuş.

Chiar dacă situația copiilor instituționalizați pare că s-a îmbunătățit foarte mult în cei 25 de ani de  activitate, Ștefan Dărăbuș trage un semnal de alarmă.

El a vorbit despre copiii și familiile lor care trăiesc la marginea orașelor în toată țara. Dărăbuș a vorbit de așa-zisele pungi de sărăcie în care, potrivit ultimelor date statistice, trăiesc peste un milion de oameni cu copiilor. Tot statistica rece a realității spune că sunt câteva sute de mii de copii care trăiesc fără apă curentă, fără încălzire, fără mâncare și fără educație. Ștefan Dărăbuș a vorbit de criza demografică prin care trece România și a spus că rezolvarea situației este lângă noi, doar că nimeni nu face nimic.

„E catastrofal pentru România! Noi trăim într-o catastrofă demografică. Noi nu știm cine o să ne plătească pensiile în zece ani de zile. Noi suntem din perioada generației decrețeilor și, încet, încet, vom ieşi la pensie, în aproximativ zece ani. Problema e că, atunci când balanța aceasta se dezechilibrează atât de puternic, ce faci şi cum reușești să aduci sânge nou? Dacă ne batem joc de sute de mii de copii şi îi lăsăm să moară sau să trăiască vai de mama lor, cum poate să fie situaţia asta? Catastrofală! Nici nu mă refer la ce ar însemna asta din perspectiva drepturilor omului. Să zicem că asta e deja o fiţă, dar cred că prea ușor uităm perspectiva şi prea ușor ne facem că nu vedem dramele din jurul nostru, când ele ar putea să reprezinte salvarea noastră de mâine”, a spus Dărăbuș.

Liderul HHC a vorbit și despre faptul că activitatea intensă în cei 25 de ani l-au îndepărtat într-o oarecare măsură de familie și acest lucru și-l reproșează acum. Dar Ștefan Dărăbuș are mulțumirea că a reușit cu o echipă, cu o mână de oameni, să  ridice o Fundație care este model și care a rezolvat atât de multe drame ale copiilor instituționalizați din România. Iar asta poate fi o alinare.