Potcovarul de ouă din Unguraş

Felician Dumitru Fărcaş, din Unguraş, este maramureşeanul care a reuşit să impresioneze prin calităţile sale, atât în ţară, cât şi în străinătate. El potcoveşte ouă, îşi face un sistem ca acoperişul porţii să se ridice precum Podul Londrei şi lansează o provocare pentru Serbările Comunei tuturor meseriaşilor din Dumbrăviţa.

Oamenii din zonă îi spun „coaci de ouă”, pentru că potcoavele sunt puse la cai de coaci, de fierar. Înainte să intrăm în povestea lui Fărcaş, vă mai spunem despre el şi că este un om de cultură, implicat în mai multe proiecte. Interesat foarte mult de istoria locului, lucrurile autentice, promovarea şi conservarea lucrurilor de valoare, spunând hotărât: „mă doare inima când văd că se renunţă cu foarte mare uşurinţă la nişte lucruri autentice vechi”.

Cum a ajuns să potcovească ouă? „Eram la Mină şi de acolo un coleg se ocupa de aşa ceva. A învăţat pe undeva pe Valea Jiului să potcovească ouă. Am devenit curios, dar colegul acela era foarte zgârcit în explicaţii.

După mai multe insistenţe, am reuşit   să-l trag de limbă şi mi-a dat câteva detalii. Iar toate astea m-au ambiţionat să încerc şi eu să potcovesc ouă. Era o provocare. Pentru că el se ocupa de această chestie migăloasă şi m-am gândit că şi eu pot să fac asta. Şi am reuşit”.

L-am întrebat câte ouă a spart până a potcovit primul ou. Mi-a replicat: „Să ştiţi că la început am spart mai puţine ouă decât ulterior, după ce am intrat într-o anumită rutină. Că după ce mi-am zis „merge treaba”, am spart mai multe ouă pentru că n-am mai fost probabil atât de atent ca la început”.

Teoretic, lucrurile sunt simple: fixezi potcoava pe ou, baţi cuiele şi le îndoi în aşa fel încât potcoava să nu se mişte: „totul este făcut de mine. Potcoava o fac din plumb, pentru că este maleabil, iar coaja de ou, fiind foarte sensibilă, normal că trebuie un material mai moale. Cuiele se fac tot din plumb. E multă migală pentru că trebuie să se potrivească cât mai bine.

Fac potcoava, o mulez cât mai aproape de forma oului, şi apoi se însemnează locurile unde vin date găurile. Aproape ca şi la cal. Diferenţa este că acolo bagi cuiul direct prin potcoavă, iar aici trebuie să găureşti coaja. Prin găurile date în ou, se scoate conţinutul (poţi să sufli sau să aspiri cu ceva).

Tensiunea vine la final. Pentru că după ce ai lucrat atâta, ai toate şansele să spargi oul în momentul în care se îndoaie cuiele. Dar nu e simplu nici atunci când faci potcoava după forma oului. Este foarte mult de lucru până aduci potcoava într-o asemenea formă încât să se muleze pe ou”, spune Fărcaş.

Fiecare lucrare este unicat şi am aflat că dacă se întâmplă să spargi oul, potcoava trebuie ajustată după forma altui ou.

Ce simbolizează oul potcovit? „Nu are nicio legătură cu Paştele. Practic, potcovitul ouălor vine de la fierării. Că pe vremuri, calfele, după ce-şi făceau ucenicia în atelierele fierarilor, aveau de dat un test prin care să-şi dovedească măiestria. Şi cel mai bine se vedea dacă şi-au format mâna de meseriaş în momentul în care li se dădea un ou în mână şi li se cerea să-l potcovească. Iar pentru asta aveau o singură încercare”.

Felician Dumitru Fărcaş potcoveşte ouă de prin anii 1980 şi nu mai ştie câte ouă a potcovit, dar se mândreşte că lucrările sale au ajuns la mulţi prieteni şi nu numai. A participat la numeroase expoziţii de artizanat. Nu ştie dacă mai sunt în Maramureş şi alţi potcovari de ouă, dar l-a învăţat această tehnică pe un nepot, care însă nu se mai ocupă de aşa ceva.

Spune că a mai avut de învăţat şi după ce a ştiut să potcovească ouă: „de obicei se dau 6 sau 8 găuri într-un ou. Cuiele se îndoaie cu grijă, să nu crape coaja. Trebuie să simţi cât poate rezista coaja, şi să îndoi cuiul cât mai apoape, să nu se mişte. Aveam în sat un meseriaş desăvârşit, un fierar foarte bun, care a fost impresionat, dar nu s-a legat să încerce. Primele ouă le-am făcut cu 11 găuri. Erau 5 cuie într-o parte şi 5 pe cealaltă a potcoavei şi am pus un cui şi sus. Şi mi-a atras atenţia fierarul care potcovea cai, spunându-mi că nu se bate cui în vârful potcoavei”.

Trebuie ştiut şi că nu se aplică niciun tratament pentru întărit coaja oului. Oul rămâne aşa cum este. După ce se goleşte conţinutul, trebuie spălat şi apoi lăsat să se usuce. Iar la final cuiele trebuie îndoite în aşa fel încât să nu se mişte potcoava pe ou. Lucrarea este cu adevărat un cadou inedit, iar solicitări au venit de la numeroase persoane care au avut de dus amintiri sau cadouri în străinătate. Dar au venit şi solicitări de la instituţii, precum Muzeul Satului din Bucureşti, care pregătea o expoziţie în Italia.

Fărcaş spune că s-ar cumpăra toate ouăle pe care le-ar potcovi, numai că timpul nu-i permite să facă numai asta. A avut propuneri de la mai multe magazine de suveniruri să-i primească creaţiile, dar răspunsul a fost: „nu se pot face acestea în serie, pentru că este o chestie de migală”. Artistul are chiar şi ambalaje speciale pentru ouăle potcovite, nişte cutiuţe etichetate, cu capac transparent.

Am mai aflat şi că realizarea unui asemenea ou durează mai bine de două ore. „Cu cât sunt găurile mai îndepărtate una de alta, şansele să nu se spargă cresc. Au venit şi străini, dar şi copii de la şcoală, să le fac demonstraţii. Ba mai mult, un francez, care a venit pentru o demonstraţie pe care am făcut-o la Şurdeşti, nu va uita niciodată acea vizită în România, pentru că acolo şi-a întâlnit viitoarea nevastă.

Dacă ar putea exista ouă încondeiate potcovite? N-ar avea farmec, s-ar potrivi ca nuca-n perdea. Pentru că fiecare are alt mesaj. Aici e vorba de măiestrie, de îndemânare, iar încondeierea este altă poveste”, spune artistul din Unguraş.

Poarta ca Podul Londrei

„Pe viitor, îmi doresc tare mult să termin un sistem de mecanizare la poarta de la intrare în curte. Stâlpii la poartă sunt de 3 metri înălţime şi am făcut un acoperiş. Dar fiind numai de 3 metri, o maşină mai mare nu încape în curte. Şi atunci am studiat problema şi am gândit două grinzi prinse între ele, pe cei doi stâlpi. Iar acele grinzi se vor tăia la mijloc şi se va ridica acoperişul aşa ca şi Podul Londrei. Mecanismul este pregătit, numai că trebuie să montez totul. Dacă aş înălţa stâlpii, ar fi inestetic, aşa că voi avea acest sistem care va ridica acoperişul porţii cu un sistem de roţi dinţate, la manivelă” - Felician Dumitru Fărcaş.