Duminica Floriilor - Iubeste-L mai mult!

Aceasta zi este o sarbatoare inaltatoare dar, in acelasi timp, este si tragica. Isus vede anticipat cum iudeii trec de la Osanna la Rastigneste-l!, cum aceasta zi de bucurie se transforma in tristetea din Vinerea Mare. Si totusi, in ciuda evenimentelor tragice, aceasta zi ne vorbeste despre iubirea lui Dumnezeu fata de oamenii pacatosi. In aceasta zi, daca Isus ar fi fost doar un om, un profet, spunea ceea ce si noi am fi spus daca am fi fost in locul lui: pentru astfel de oameni nu merita sa mori pe cruce. Dar Isus nu spune asa ceva fiindca el a venit in lume pentru a suferi pentru noi. El vede indaratul evenimentelor tragice nu numai crucea Golgotei, dar si lumina Sfantului Mormant, lumina Invierii. Se naste aceasta intrebare: ce trebuie sa facem noi in aceste zile sfinte de comemorare? Se povesteste ca Maica Tereza, in timp ce ridica un muribund de pe un trotuar din Calcutta, a fost chemata pentru o alta problema mai urgenta si dramatica. A privit in jur si a oprit un trecator ca sa o inlocuiasca in ajutorul pe care il dadea. - Sora, dar eu nu stiu ce sa fac, nu am mai facut asa ceva niciodata. Nu stiu nici macar de unde sa incep! Si Maica Tereza, care alerga deja spre celalalt nevoias, a strigat, intorcandu-se: - Iubeste-l! Iubirea lui Isus In aceste zile sfinte care urmeaza si noi trecem pe langa Isus care, asa cum zice Isaia, a purtat bolile noastre, a cazut pe strazile Ierusalimului, trage la moarte… Ce avem noi de facut? Mama noastra, Biserica, ne spune: Iubeste-L! Poate ca, pentru unii, acest lucru pare imposibil… poate ca nu am facut acest lucru niciodata… Totusi, trebuie sa incercam, trebuie sa-L iubim. Trebuie sa ne dam seama ca tristetea nu este suficienta… lacrimile la fel… compatimirea e prea putin…Trebuie sa-L iubim: astazi, maine si intotdeauna!!! Desigur ca cea mai buna predica astazi este Passio Domini nostri Iesu Cristi, adica Patimile Domnului. Aceasta tragedie ne spune: - Atentie la iubirea cea mare cu care ne-a iubit Isus! - Atentie la iubirea noastra fata de el. Aceasta iubire trebuie sa atinga cota maxima in cele trei zile sfinte: Joia Mare, Vinerea Mare, Sambata Mare. Profanarea sacrului Din pacate, in aceste zile sfinte vin foarte putini oameni la ceremoniile sfinte. Motivele sunt mai multe: - Nu am reusit sa patrundem in importanta misterului Rascumpararii. Nu putem spune: rau a patit acest om, putea sa aiba o alta soarta. Isus nu era un „acest om” si din cauza noastra „a patit ceea ce a patit”. - In al doilea rand, multi crestini si-au pierdut simtul fata de lucrurile sacre. Mircea Eliade spune ca sacrul este profanat prin abandonarea sarbatorilor… - Preocuparile cum sunt: facutul curateniei in casa, preparatul mancarurilor, munca chiar si in ajunul sarbatorii… il fac pe om sa nu mai aiba nici timp, nici energie pentru cele sufletesti… Se implineste perfect ceea ce a prevestit Isaia: Noi, fiecare mergem pe drumurile noastre… Si in aceste zile restaurantele sunt pline… locurile de distractie sunt pline… Poate si in aceste zile televizoarele merg la fel, non stop, in casele crestinilor… cei parasiti sunt singuri… cei bolnavi fara samaritean milostiv… In ciuda comportamentului lumii secularizate, lectia zilelor sfinte este prezentata in puncte foarte clare: - Isus se roaga pentru dusmanii sai… - Il iubeste pe raufacator… - Cere iertare pentru cei rai… - Ne-o da pe Maria, mama sa, ca mama… Din aceste lectii predate de Isus pe culmea Golgotei, intr-o zi si noi va trebui sa dam socoteala, examen. Fiindca El, nu numai ca a lasat sa fie rastignit, dar a si prezis: Intr-o zi isi vor bate pieptul toate popoarele! Lectia ramurilor verzi Ar fi bine sa facem pocainta astazi: - sa ne impacam cu totii, pentru ca si Dumnezeu s-a impacat cu noi, iertandu-ne… - sa participam la celebrarea misterelor pascale toata Saptamana Sfanta… - sa ne pregatim pentru o spovedanie buna, mai ales daca nu am facut de mult acest lucru… - nu mai vorbesc despre ore de adoratie, pe care le tin multi, foarte multi crestini constienti din lumea intreaga… - dar, nu in ultimul rand, trebuie sa-i ajutam pe cei din jurul nostru, pe cei care poarta crucea suferintei trupesti si sufletesti, a ignorantei, a bolii, a batranetii… - dar trebuie sa-i ajutam si pe cei mai nenorociti dintre toti nenorocitii: trebuie sa-i ajutam pe cei care au abandonat credinta, biserica, sacramentele, rugaciunea… Trebuie sa ne rugam pentru ei impreuna cu Cristos: Doamne, iarta-i, ca nu stiu ce fac! Evanghelia ne aminteste ca, langa crucea lui Isus stateau multi trecatori… curiosi, care nu au sesizat ce se petrece in fata lor. Nu putem fi crestini din curiozitate…Trebuie sa fim ca centurionul roman care, vazand ce se intampla, isi marturiseste credinta: Acest om intr-adevar era fiul lui Dumnezeu! Iata lectia pe care ne-o dau aceste ramuri verzi pe care le ducem acasa si le punem langa crucea din locuintele noastre. Sa punem acolo si iubirea noastra. Heinrich Francisc