Duminica a XVII-a de peste an Rugaciunea Domneasca - Tatal nostru

Liturghia a asteptat aceasta fericita duminica de peste an spre a ne arata una dintre cele mai pretioase perle ale Evangheliei: Tatal nostru. Daca vrei sa caracterizezi un prost, atunci spui: „atat de prost este, incat nici nu stie Tatal nostru!”. Iar daca vrei sa spui ca stii ceva foarte bine, spui asa: „il stiu ca pe Tatal nostru...!” Gluma proasta devine un adevar trist atunci cand te inchide cineva in camera si te pune sa scrii textul acestei rugaciuni. Cate greseli vor fi? Incercati numai si veti afla cate greseli si cate alte cuvinte scriem, daca vom face comparatie cu textul oficial la Bisericii. Sa facem aceasta incercare si vom fi dezamagiti sau speriati. Din pacate, asa este si cu celelalte rugaciuni des folosite cum ar fi: Bucura-te Maria, Crezul, Rozarul. Adaugam cuvinte, scoatem cuvinte, modificam cuvintele. Il falsificam pe Cristos! Dar nu a fost intotdeauna asa! La inceput, in viata primilor crestini, rugaciunea Tatal nostru facea parte din lucrurile secrete ale credintei crestine, protejate de Legea Misterului, si era incredintata catehumenilor, adica celor convertiti la credinta, numai la sfarsitul pregatirii, catehizarii lor, in ajunul botezului, impreuna cu explicarea Euharistiei. Sunt cuvintele Sfantului Ciril din Ierusalim. Pe vremea aceea, cei care nu cunosteau credinta, nu aveau o pregatire necesara, nu aveau voie sa stie nimic despre aceasta rugaciune si despre Euharistie. Nu aveau voie sa participe la ceremoniile sfinte, erau separati de crestinii constienti, asteptau cu nerabdare acea zi cand puteau afla textul rugaciunii Domnului si sa participe la Jertfa Euharistiei. Un alt scriitor din timpul primilor crestini, Tertulian, noteaza ca, cine primea acest secret, ii pazea cuvintele cu sfintenie si astepta cu nerabdare momentul in care, iesind de la botez, „inconjurat de frati si incredintat Bisericii Mama, ridica bratele la cer si spunea pentru prima data Tatal nostru, recunoscut fiind de toti fratii ca pe un nou fiu al lui Dumnezeu...” Unde am ajuns noi in aceasta privinta? Trebuiesc amintite toate acestea pentru ca noi am banalizat Rugaciunea Domneasca spunand-o, deseori, din obisnuinta, fara a reflecta la cuvintele pe care le rostim, ca si cum nu de buna voie am rosti-o, ci siliti de cineva, din trebuinta sau din teama. Noi, crestinii mileniului trei, preoti si credinciosi, am pierdut sensul misterului zguduitor care se ascunde in acele cuvinte iesite din gura lui Cristos – Dumnezeu intrupat. Tatal nostru trebuie rascumparat din banalitatea, obisnuinta care-l copleseste, asemenea unui strat izolant, ce-l opreste de a straluci inauntrul nostru, care ne impiedica de a tresari chiar de la pronuntarea sau de la ascultarea primelor cuvinte. De multe ori, Tatal nostru nu ne mai face nicio impresie – si totusi, ar trebui sa ne zguduie. Noi trebuie sa primim aceasta rugaciune de pe buzele lui Isus, asa cum au primit-o apostolii in ziua aceea cand l-au vazut pe Isus rugandu-se si i-au spus: „Doamne, invata-ne sa ne rugam...”, iar El a zis: „Cand va rugati, spuneti asa...!” Apostolii l-au vazut pe Isus rugandu-se; au primit o mare pofta. Iar Isus le-a satisfacut aceasta dorinta, daruindu-le insasi rugaciunea sa. Tatal nostru este valul rugaciunii lui Isus care se propaga de veacuri, si care se mareste din ce in ce mai mult, adunand glas cu glas toata cererea. strigarea si suspinarea pe care oamenii o indreapta spre cer. Primii crestini au ajuns in acelasi timp in posesia Euharistiei si rugaciunii Tatal nostru. Exista o mare asemanare intre Tatal nostru si Euharistie. In Euharistie se perpetueaza Isus care slujeste si se jertfeste Tatalui, pentru oameni: „Eu ma aflu in mijlocul vostru, ca unul care slujeste”. (Lc. 22,27) Iar in rugaciunea Tatal nostru se continua prezenta lui Isus care se roaga: „Eu sunt in mijlocul vostru ca cel care se roaga” (Evr. 7,25) In Euharistie este o COMUNIUNE in Trupul lui Cristos, in Tatal nostru este o COMUNIUNE in rugaciunea lui Cristos. Tatal nostru este o Evanghelie prescurtata, Evanghelie prin rugaciune care se desprinde de pe buzele Aceluia care este Evanghelia intrupata. In rugaciunea Tatal nostru este inclusa imaginea tatalui bun care avea doi fii, a Tatalui care imbraca toate campiile cu flori multicolore, a Tatalui care atat de mult a iubit lumea, a Tatalui care are lacasuri multe pentru noi. Aici sunt incluse toate cunostintele care au fost ascunse de la inceputul veacurilor. Tatal nostru este izvorul oricarei rugaciuni crestine. Intreaga rugaciune crestina, din acel strigat iesit din Inima lui Isus isi trage lumina pentru ca este glasul Fiului, care stie cu cine vorbeste! Sfantul Francisc, in momentul convertirii sale, nu intamplator, striga: „De azi inainte vreau sa spun numai atat: Tatal nostru care esti in ceruri...!” Dar iata, a trecut timpul si am zis numai cateva fraze despre primele doua cuvinte ale Rugaciunii Domnesti. Acum poate intelegem mai bine cum un Sfant care, dupa ce a meditat ceasuri intregi la Tatal nostru, intrebat fiind in care anume punct al meditatiei se afla, a raspuns: Sunt numai la primele doua cuvinte! Ce mai putem spune noi? Nimic altceva decat ceea ce au zis apostolii: Doamne, invata-ne sa ne rugam...asa cum trebuie, asa cum se cuvine...asa cum te-ai rugat Tu atunci cand ne-ai dat aceasta rugaciune, singura rugaciune din lume tradusa in toate limbile pamantului. Heinrich Francisc