Duminica a XIX-a de peste an Isus ne elibereaza de teama

Invatatura duminicii de astazi este foarte bogata in idei cum ar fi: credinta, vegherea, pomana, saracia... Pe mine m-au marcat mai mult acele cuvinte spuse de Isus: „Nu te teme turma mica!” Teama! Pe buna dreptate a zis cineva: „distractia omului de azi este teama, frica...” Dupa caderea comunismului in Rusia, vazand haosul care insoteste intotdeauna caderea unui monstru, Eltin, fostul presedinte al Rusiei, a dat aceasta marturie ziaristilor straini: mi-e frica, ma tem, mi-e groaza!!! Teama este zestrea noastra comuna, primita ca mostenire de la cei dintai oameni. Adam, dupa ce a pacatuit, se ascunde si ii spune lui Dumnezeu: „Am auzit pasii Tai prin gradina si mi-a fost teama” (Gen. 3, 10) Despre aceasta teama, frica este vorba si in fragmentul evangheliei de astazi. In opozitie cu lumina, intunericul despre care vorbeste Isus, este un simbol negativ: este semnul nimicului, al raului, al fricii, al incercarii. Dar noaptea poate fi si cuibul din care iau nastere lumina si dimineata... Dar iata ca, intr-o zi, in persoana lui Cristos, Dumnezeu a intrat in istorie si a zis un lucru minunat: Nu va temeti...Nu te teme turma mica! Cred ca e vorba despre cea mai mare surpriza facuta vreodata omului atunci cand i s-a spus: Nu te teme! Din cele spuse de Isus rezulta clar ca exista doua feluri de temeri: Prima este frica de Dumnezeu sau frica religioasa, care nu este altceva decat urmarea faptului ca Dumnezeu este Dumnezeu, iar noi suntem oameni. Frica de Dumnezeu este legata intotdeauna de pacat si aceasta este frica de a pacatui sau de a fi comis pacatul. Din acest punct de vedere, frica de Dumnezeu este un dar, este cadoul Spiritului Sfant. Aceasta frica de Dumnezeu este numita in Biblie: inceputul intelepciunii. Numai ca, dupa venirea lui Isus, in Evanghelie frica nu este ultima etapa. In invatatura lui Cristos ultima etapa in Evanghelie este iubirea. Cristos lasa sa intelegem ca dragostea de Dumnezeu imprastie orice frica. De aceea Sfantul Paul scrie: „Voi nu ati primit un duh de robie, ca sa mai aveti frica, ati primit un duh de infiere, care ne face sa strigam ABBA, adica TATA”. (Rom. 8, 15) In al doilea rand, Isus mai vorbeste si despre o alta frica, despre frica de oameni. Despre aceasta teama, Papa Ioan Paul al II-lea scrie urmatoarele: „De ce anume se teme omul contemporan? Raspunsul este simplu. Omul zilelor noastre pare a fi tot mai amenintat de ceea ce el insusi produce...Roadele acestei produceri se intorc impotriva omului insusi ca niste instrumente ale unei autodistrugeri totale...” Cu doua mii de ani in urma, Isus a dat un nume principalelor noastre temeri: - frica de ziua de maine – Ce vom manca? E o frica actuala si la noi, nu numai in lumea a treia... - frica de lumea si oamenii rai – cei care ucid trupul. Temnitele comunistilor, lagarele de exterminare. purificare etnica din Iugoslavia, ura impotriva minoritatilor la noi si peste tot in tarile inapoiate... - frica de o catastrofa mondiala, inundatii, cutremure, boli... Toate aceste temeri sunt actuale si reale. Cine vine in ajutorul nostru? Politicienii? ONU? NATO? Europa Unita? Nu! Peste aceste temeri numai Isus poate fi stapan. El a indraznit sa spuna: Nolite timere – Nu va temeti! Acestea nu sunt simple incurajari ale noastre, pe care ni le adresam unii altora. Aceste cuvinte au iesit din gura lui Cristos care nu s-a temut de oameni, de farisei, de Pilat, de Irod, de calai...El s-a temut de Dumnezeu! Dupa Cristos, numai aceasta singura frica este justificata: Sa va temeti de Dumnezeu, care, dupa ce v-a omorat are puterea de a va arunca in focul Gheenei. Aceasta este frica crestinului...Dar aceasta teama nu este servila pentru ca se bazeaza pe iubire. Prin urmare, libertatea nu sta intr-o idee, intr-o tehnica, intr-o forma sociala, ci in cineva: in Isus care a zis: Eu am invins lumea! Acest Isus ne-a iubit pe toti. Frica este lipsa sau pierderea libertatii interioare, iar Isus a venit ca sa ne cheme la libertate. „Nu va fie teama, eu am iubit lumea...Am invins si moartea de care totusi oamenii se ingrozesc...” Dupa toate acestea se naste o intrebare: Cand va dispare frica, teama? De ce ne este si noua frica? Raspunsul este simplu. Frica va exista atata timp cat ne temem de oameni, de noi insine si nu de Dumnezeu! Frica se va termina cand vom avea incredere in iubirea lui Dumnezeu, in providenta divina. Trebuie sa-i oferim lui Isus toate temerile, dorintele noastre, toata tristetea si amaraciunea noastra sufleteasca, toata starea noastra psihologica...Fiecare crestin constient trebuie sa-si arunce din spate balastul, sarcina inutila asa cum aruncau unii oameni din Coreea de Sud bratarile si lantisoarele de aur atunci cand tara a fost in faliment economic. Si criza a fost depasita! Ca incurajare sa ne fie la indemana cuvintele Sfantului Paul, care vazand teama crestinilor cauzata de persecutii, scrie aceste cuvinte din inchisoare: „Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Cristos? Necazul sau stramtorarea, prigonia sau foametea, sabia...In toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decat biruitori, prin Acel Isus care ne-a iubit...” (Rom. 8,35-37) Heinrich Francisc