Duminica a XIII-a de peste an Crestinul este cel care L-a ales si-L urmeaza pe Isus

In Evanghelie, Sfantul Luca incepe relatarea evenimentelor care preced patimirea lui Isus. Chiar de la inceput, Mantuitorul pune accent pe caracterul misiunii de apostol. Daca Domnul cheama, trebuie urmat fara ezitare, fara a privi inapoi. In aceeasi situatie il vedem si pe Elizeu care, chemat de profetul Ilie, trebuie sa paraseasca tot. Sfantul Paul afirma in Scrisoarea catre galateni ca nu suntem obligati sa respectam legea mozaica, dar aceasta libertate pe care ne-o aduce credinta trebuie inchinata cu iubire si generozitate slujirii altora. De altfel, Duhul Sfant ne calauzeste, noi nu avem decat sa nu-i punem piedici prin egoismul nostru. Tot timpul vietii sale Isus se prezinta ca un Rabbi, un Invatator, si este inconjurat de discipoli. Alesul, pentru a colabora cu misiunea divina a lui Cristos, trebuie sa fie gata de a impartasi viata si destinul lui, recunoscandu-l si primindu-l ca un exemplu pentru viata personala. Nu este vorba de a adera la o doctrina, ci de a-L urma, de a se lega de persoana lui pentru totdeauna. E o adeziune absoluta, neconditionata, definitiva a lui Cristos. Nicio valoare, nicio lege, niciun raport uman, pe cat de strans sa fie, nu poate fi pus inaintea lui. Cristos se pune ca sensul total al vietii. Viata de comuniune cu „Maestrul” transforma „discipolul” intr-un colaborator al lui, il pregateste pentru sarcina viitoare si-l pune in starea de a raspandi Vestea cea Buna. Prima lectura. „Ilie a trecut pe langa el si i-a aruncat mantia”. In toate religiile, Maestrii mari au avut discipoli, asidui la invatatura lor si preocupati de a retine cuvintele lor. Tot asa si in Biblie, desi se configureaza cu totul diferit, fiindca poporul lui Israel traia intr-un regim de alianta si de credinta. Desigur poporul are nevoie de ghizi care sa-l orienteze in citirea istoriei cu ochiul credintei. Elizeu, lasandu-le pe toate, il urmeaza pe Ilie si devine ghidul poporului. A doua lectura. „Cristos ne-a eliberat ca sa ramanem cu adevarat liberi”. Libertatea primita in Cristos da capacitatea de a duce la desavarsire legea si de a ne pune in slujirea fratilor. Libertatea, astfel conceputa, permite crestinului sa traiasca dupa Duh, impotrivindu-se dorintelor „carnii”. Cine il urmeaza pe Cristos este cu adevarat un om liber, fara stapani: liber din sclavia lucrurilor, a banului, a sexului, liber mai ales de sine insusi. Evanghelia. „A spus catre un altul: Urmeaza-ma”. Luca ii lasa anonimi pe cei chemati pentru ca orice persoana care se simte chemata trebuie sa raspunda. Fiecare crestin are sa-l urmeze pe Cristos, lepadandu-se de orice bun material, pentru a fi liber si disponibil. Adeziunea neconditionata a lui Cristos, ascultarea lui, este un act eliberator, o ruptura de orice rau si de orice atasare din trecut. Amin. Heinrich Francisc