Duminica a VII-a dupa Pasti Rugaciunea Sacerdotala a lui Cristos

Tot omul are momente de reculegere si rugaciune cand, simtind insuficienta de sine, recurge la ajutorul altuia mai puternic si mai darnic. Iar in momentul de criza, rugaciunea de cerere e mai staruitoare, mai patrunzatoare, mai fierbinte caci tasneste din adancul unei inimi mai framantate. Cristos, ca om, a fost omul rugaciunii; iar cand era pe punctul de a fi tradat, arestat, judecat, condamnat, executat, iarasi s-a rugat, s-a rugat insistent! Si stiti ce a cerut in rugaciunea sa? Nu sa nu se inece in sudori de sange, nu ca sulita sa nu nimereasca exact inima sa! Nu! Pe punctul de a muri, de a face din jertfa de sine fapt implinit, Cristos nu se gandeste la sine, ci la noi, la cei ce vom fi crezut intr-insul si cere pentru noi, urmasii lui, darul unirii. „Toti sa fie una...” Pana acum n-am avut ocazia sa meditam, in liturghia cuvantului, la finalul rugaciunii sacerdotale rostite de Cristos la Cina cea de Taina. Rugaciunea ascunde comori unice. Atentie marita, ca sa le observam si sa ni le insusim! Dupa ce s-a rugat pentru ucenicii sai, Cristos simte ca-n interiorul sau orizontul se largeste; vede multimea pe care predicatiunea apostolilor avea s-o atraga la credinta. „Nu ma rog numai pentru ucenicii mei, dar si pentru cei care vor crede in mine datorita cuvantului lor”. Privirile Mantuitorului sunt ale aceluia care e gata sa moara si care nu mai apartine timpului si acestei lumi, ci vesniciei; in aceasta situatie Cristos cuprinde totul intr-o singura privire; ceea ce vede si cere de la Tatal sau este unitatea Bisericii sale: „Ca toti sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, esti in mine si eu in tine, la fel si ei una sa fie in noi”. Deci modelul unirii dintre noi, crestinii, este unirea substantiala dintre Tatal si Fiul (si Duhul Sfant). In sanul Sfintei Treimi e cea mai mare unitate (a naturii) si cea mai mare diversitate (a persoanelor). Nu ne putem imagina o armonie, o comuniune mai perfecta. Efectul unirii este forta aceea care se naste din unitatea crestinilor. In rugaciunea Sa, Isus se roaga astfel: „Pentru ca lumea sa creada ca tu m-ai trimis pe mine”. Unitatea credinciosilor dovedeste lumii externe ca Isus a venit in lume si ne-a mantuit, a format Biserica sa si noi suntem membrii acestei Biserici. Religia crestina este lasata pe seama Bisericii Universale care are datoria de a-i conduce pe oameni la mantuire. Biserica este un semn care dovedeste ca noi suntem discipolii lui Isus. Candva Dumnezeu i-a aparut lui Moise in mijlocul unui rug care ardea si nu se mistuia, nu se consuma si nu se stingea. Tot asa, in timpul istoriei, Dumnezeu ni se manifesta prin Biserica, a carei existenta este de 2000 de ani si, cum garanteaza Isus, va dura pana la sfarsitul veacurilor. Aceasta Biserica lumineaza fiindca in ea arde focul Duhului Sfant. Dezbinarea Cauza unirii este invatatura si credinta adusa de Isus Cristos. Isus avea o singura invatatura, a intemeiat o singura Biserica pentru toate natiunile si pentru toate popoarele. Isus stia ce se va intampla de-a lungul istoriei: vedea anticipat dezbinarea. Dupa Isus, aceasta dezbinare vine de la diavol, pe care il numeste tatal minciunii si dezbinarii. Din cauza lipsei de iubire, din cauza orgoliului, s-a nascut dezbinarea; si din cauza dezbinarii s-au nascut religiile crestine. La Cina cea de Taina, in rugaciunea sa sacerdotala, Isus se roaga pentru unitatea crestinilor. Aceasta este si datoria noastra. Trebuie sa pastram unitatea. Cine raneste unitatea credintei, sapa credinta din temelie, iar dezbinarea ataca linistea familiei, linistea societatii si comunitatii crestine. Din pacate, lumea crestina si oamenii isi risipesc forta unii impotriva altora. Si se adevereste proverbul latin: Duo litigantibis, tertium gaudet! – Cand doi se cearta, al treilea castiga! Din pacate, la fel se intampla si in viata crestina: al treilea, cel care castiga, este diavolul. Noi ar trebui sa ne unim impotriva dusmanilor comuni. Ar trebui sa luptam impotriva ateilor, impotriva materialistilor din toate timpurile, fiindca ei profita de dezbinarea crestinilor. Rugaciunea lui Cristos a fost ascultata de Tatal Ceresc pentru ca, in momentul rugaciunii lui Isus, cladirea unde se aflau ei a fost zguduita din temelie. Implinirea dorintei lui Isus nu s-a intamplat inca, pentru ca unirea in credinta nu va avea loc fara ajutorul nostru. De aceea sa mergem acasa cu cateva ganduri binevenite: • Martirul Thomas Morus, executat pentru credinta sa catolica, scrie urmatoarele: „oamenii cred ca, daca li se intampla ceva rau, trebuie sa scrie in marmura, dar daca li se intampla ceva bine, ajunge daca scriu doar in praf.” • Galileo Galilei scrie: „binefacerile trebuie scrise in bronz, nedreptatile in aer.” Din aceste doua fraze constatam ca, daca Bisericile crestine si-ar scrie pe marmura sau in bronz binefacerile comune, care stau la baza credintei fericite, si le-ar fixa la aceeasi data calendaristica, ar avea motive sa se bucure impreuna... si daca ar scrie cele rele in praf, in aer sau in apa, ar fi uitate cu multa usurinta. Heinrich Francisc