DSJ, pamantul si ardelenii

Daca este ceva ce caracterizeaza Romania acestor ultimi ani este felul in care majoritatea populatiei spera sa se imbogateasca dintr-o afacere imobiliara. Cred ca nu exista persoana majora care sa nu viseze gasirea unei parcele pe care sa o cumpere la un pret derizoriu si sa o vanda unor investitori straini, de preferinta, pe o suma care sa ii garanteze traiul in prosperitate pentru restul vietii. Va atrageam atentia intr-un scurt material, saptamana trecuta, asupra faptului ca, in prezent, niciuna dintre proprietatile Directiei pentru Sport a judetului Maramures (DSJ) nu este intabulata. Toate eforturile directorului Cornel Savoiu pentru stabilirea dreptului de proprietate al DSJ asupra suprafetelor de teren din Baia Mare si Tautii de Sus, pe care in prezent le administreaza, au fost, pana in prezent, sortite esecului. In anii ’70, statul roman a acordat Consiliului National pentru Educa-tie Fizica si Sport o suprafata de teren pe care urma sa se construiasca o baza sportiva demna pentru orasul care, la momentul respectiv, era considerat unul dintre cele mai puternice orase din Romania, pe plan sportiv. O parte din terenul acordat a fost obtinut prin desproprietarirea familiei Hotea, care de-tinea in zona doua hectare. Din cele doua hectare, familia Hotea a putut dovedi proprietatea doar asu-pra a 11.000 de metri. In schimb, familia Hotea a primit 1 hectar pe strada Nucului si o diferenta de 4.500 de lei. Dupa 1990, Hotenii pornesc o cruciada juridica pentru redobandirea proprietatii asupra te-renului de care au fost pagubiti. In paralel, DSJ incearca sa intabuleze intreaga suprafata, inclusiv pamantul revendicat de familia Hotea. Din cauza faptului ca situatia juridica a hectarului revendicat de Hoteni era neclara, fiind disputat in justitie, la un moment dat, DSJ se hotaraste sa ceara intabularea suprafetelor care nu erau incluse in nicio disputa juridica. Aceasta actiune era importanta pentru structura sportiva judeteana, pentru ca avea o bataie mai lunga in obti-nerea de fonduri europene, intrarea in parteneriate sau pentru ob-tinerea de autorizatii de constructie pentru investitii in zonele respective. Pana in prezent, toate incercarile s-au lovit de un sir de sicane birocratice care le pot face si pe persoanele cele mai binevoitoare sa creada ca esecurile ascund mai mult decat se vede sau se spune. In prezent, dupa ce ultima incercare de intabulare a fost respinsa de Oficiul pentru Cadastru si Publi-citate Imobiliara (OCPI), DSJ se afla intr-un proces cu Oficiul, privind incheierea de respingere pe care acesta a acordat-o documentatiei inaintate de DSJ. La ora actuala, procesul este suspendat, la cererea DSJ. Situatia e cu atat mai tulbure, cu cat, peste tot in Europa, bazele sportive se afla in administrarea autoritatilor locale. Evident ca si noi va trebui sa ne aliniem cat mai repede la aceasta tendinta. In mai multe judete din tara, unde directiile judetene pentru sport au predat autoritatilor locale bazele sportive, acestea au devenit subiectul unor speculatii imobiliare care, practic, au lasat orasele respective fara locuri unde sa se poata practica sportul. Pe de alta parte, exista si localitati, cum ar fi Constanta si Oradea, in care acest transfer al bazelor sportive catre autoritatile locale a generat investitii masive, care au dus la crearea unor baze sportive de nivel european. O situatie tulbure, in care toata lumea cu care vorbesti pare ca are dreptate, dar, in care, pana acum, nimeni nu a iesit castigator. Familia Hotea intentioneaza sa vanda cat mai repede pamantul retrocedat, pentru ca nu e sigura ca nu se va intampla din nou „ceva” si va ramane si fara proprietatea castigata in instanta. Conform unor juristi consultati de GAZETA, nu mai exista nicio modalitate prin care Hotenii sa piarda pamantul din nou, cu exceptia cazului in care Primaria decide ca suprafata de teren este de interes public, dar aceasta actiune ar putea fi facuta doar in urma unei juste despagubiri. Sportul maramuresean pierde, pentru ca nu se pot face noi inves-titii in zona atata vreme cat tere-nurile nu sunt intabulate. Baia Mare pierde de doua ori, pentru ca tinerii din oras nu au unde sa practice sportul, fapt care va afecta pe termen lung starea de sanatate a populatiei si, in plus, zona centrala a orasului arata ingrozitor, deoa-rece nimeni nu investeste, atata vreme cat drepturile de proprietate din zona nu sunt stabilite o data pentru totdeauna. Pozitia Primariei Traian Florea, director tehnic in cadrul Primariei Baia Mare, ne-a declarat ca exista disponibilitate din partea Consiliului Local (CL) si a primarului de a prelua toate bazele sportive din municipiu, care de drept ar trebui sa apartina comunitatii locale. „Asta, si in ideea descentralizarii, pentru ca stim ca, incet-incet, mergem spre descentralizare. Anul trecut, CL a luat mai multe hotarari prin care se aproba efectuarea demersurilor necesare in vederea emiterii unei Hotarari de Guvern pentru transmiterea din domeniul public al statului si administrarea directa a acestor baze sportive. Exista aceasta disponibilitate si porneste de la urmatoarea problema: de la Revolutie, starea precara a acestei baze sportive a fost dovedita in fiecare an, exista disponibilitatea CL de a aduce aceste baze in patrimoniul municipiului si de a le pune la punct. Trebuie facuta o dezmembrare a tuturor acestor terenuri, care au urmat o alta cale juridica prin constructiile care s-au facut acolo si trebuie o expertiza juridica. Ideea este ca toata aceasta avere sa treaca in patrimoniul municipiului. Noi avem in lucru un Plan Urbanistic Zonal, care sa ne dea niste coordonate urbanistice, pentru ca nu e normal ca centrul municipiului sa arate cum arata. Dar trebuie consultati toti proprietarii din zona. Este o zona insalubra, dar este loc de reglementari urbanistice. Aceste reglementari le putem face pentru ca ne permite legea, dar este important ca proprietatea asupra acestor terenuri sa treaca in patrimoniul nostru”, ne-a declarat Florea. George GINGUTA