Drumul spre victorie

Acum 16 ani, adică pe 7 martie 2009, în GAZETA de Maramureș apărea interviul ce îl puteți citi mai jos, luat unui tânăr efervescent, extrem de articulat în gândire și de pasional când venea vorba de istoria acestui Neam, de anticomunism și drepturile cetățenilor români. Numele lui: George Simion. Uluitor de actual chiar și după atâția ani, interviul a fost primul dintr-un întreg șir de materiale publicate de GAZETA despre el și lupta sa. Un lung drum până azi, de la tânărul subțirel cu privire curioasă și strălucitoare urmat de o mână de oameni, la politicianul care a creat și conduce, conform sondajelor, cel mai important partid din România. Dar, mai mult decât fascinantul parcurs politic, cel mai important mi se pare - mie, cititorului - omul George Simion: evoluând mereu, niciodată abandonând, niciun pas în spate. Peste mai puțin de o lună, George Simion va fi președintele României. Acest drum de 16 ani împreună, al GAZETEI, al nostru, al meu, a fost și este un privilegiu. (Dan Pârcălab)

Aflarea adevărului este o crimă în ochii lor

Săptămâna trecută, Grupul de Acțiune „Noii Golani” l-a „sărbătorit” pe Ion Iliescu cu o lumânare și cu lozinca „Criminalul”. Membrii au fost ridicați de Jandarmerie, duși la poliție, amprentați, amendați. Unuia dintre ei i s-a întocmit dosar penal, pentru că purta un lanț la pantaloni! Liderul grupului, George Simion, vorbește despre acest incident și România „democrată și liberă”.

Carte de vizită

George Simion are 22 de ani și este absolvent al Facultății de Administrare și Afaceri, Universitatea București. În prezent, este masterand în Istoria comunismului în România, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din București. Este fondator al Grupului de Acțiune Noii Golani (2006), grup apolitic de tineri care desfășoară diferite acțiuni ce au la bază patriotismul și implicarea civică. Au fost implicați în campanii ca: „Basarabia, pământ românesc”, „Eroii nu mor niciodată”, „Salvați Roșia Montană”, „Solidaritate și demnitate națională”, „Poveste din Transnistria”, „Aflarea adevărului despre Revoluție și Mineriade” – proteste. Numele Grupului de Acțiune este inspirat de mișcarea anticomunistă din România din 1989-1990, ale cărei idealuri încearcă să le păstreze încă vii.

Reporter: Incidentul de săptămâna trecută a demonstrat (dacă mai era nevoie) că, în România, nu există libertate de exprimare, nici libertatea exercitării unor drepturi democratice. Cum ați numi regimul instalat după 1989? „Neocomunism”, „democrație bolnavă”?

George Simion: L-am putea numi comunism de cumetrie: odată ce partidul unic de inspirație sovietică s-a desființat, oamenii „de bine” s-au împărțit aleator în diferite tabere și încearcă să creeze impresia unei societăți democratice. Ghinionul lor e că unii se mai prind că se trag toți din aceeași mamă și îi vedem în politică, în serviciile de informații și de „menținere a ordinii”, în presă, în sindicate, ONG-uri și peste tot, în societate. Niște versuri ce descriu foarte bine această situație sunt ale lui Raku (cântăreț de hip-hop): „Să-ncep din spate: un tiran avea câini/ care, când aveai idei, îți luau sângele-n mâini;/ Într-o zi, ei s-au gândit să se facă lupi/ Și de Crăciun, l-au linșat, trecutu' să-l astupi./ Că dețineau pe stupi controlu', bondarii/ Colaborau cu interese de peste delfinarii;/ Tu nu vedeai cine erau teroriștii/ Că trebuia să fii speriat, să nu miști și să nu știi/ C-acești securiști făceau neoactivism/ Și-și pregăteau firmele procapitalism”. Dacă aș privi doar felul în care își bat joc politicienii de noi azi, aș spune foarte clar: regimul prin care România trece în prezent este unul fanariot.

Rep.: Cei mai mulți dintre foștii detinuți politici, revoluționari, oameni care au luptat împotriva comunismului se declară nemulțumiți de „România democratică și liberă” pe care am „câștigat-o” în stradă, cu sânge, în 1989. Ce putem pune în loc?

George Simion: Oare nu mai avem oameni de bun-simț în țară? Oare nu mai avem oameni valoroși care ar fi în stare să conducă România noastră? Problema mare este că nu știm să fim uniți. Unitatea în fața dușmanilor ar trebui să ne fie țel, precum străbunilor. Mai greu e când dușmanii nu poartă turban și nu vin pe cai, ci sunt îmbrăcați la costum și sunt școliti în tehnica manipulării.

Rep.: Având în vedere incidentul de săptămâna aceasta, credeți că în ochii autorităților e un păcat sau un soi de infracțiune să nu uiți ce s-a întâmplat acum 20 de ani și să susții aflarea adevărului?

George Simion: Aflarea adevărului este o crimă în ochii lor. În majoritatea funcțiilor de conducere au ajuns oameni fără Dumnezeu, ușor de controlat și de șantajat. Ei bine, dacă ceri adevărul, asta nu face decât să te pună în contradicție cu ei: autoritățile care îți iau banii te mint la televizor și te bagă în dubă când vor.

Rep.: Cum a decurs episodul reținerii și amprentării?

George Simion: Cadre aparținând Unității Militare 575 din Fortul Măgurele ne-au reținut, fără bază legală, încălcând cele mai elementare drepturi garantate de Constituție: articolul 23 privind libertatea individuală și articolul 25 privind libertatea de circulație. Ulterior, împotriva voinței noastre, am fost reținuți și transportați la Secția de Poliție nr. 1 din București, unde am fost tratați ca și cum noi am fi criminalii: am fost amprentați și fotografiați. Cei care au refuzat au fost amenințați cu arestarea pentru 24 de ore. Cinci persoane au fost amendate cu 200 lei pentru „expresii jignitoare adresate unui grup de persoane de vârsta a treia, fapt ce a dus la indignarea acestora”. O a șasea persoană a fost reținută, fiindcă avea un articol vestimentar punk-rock ce a fost considerat armă albă! Este vorba de un lanț prins la pantaloni, pe care îl poartă toți tinerii pe stradă. Apoi, a fost eliberat, fără proces-verbal. Tânărul a aflat din presă că i s-ar fi făcut dosar penal... fiindcă este rocker. În afara agramatismelor forțelor de ordine, precizăm că nu am jignit pe absolut nimeni; de asemenea, nu am făcut niciun gest agresiv. Din contră, am fost permanent atacați verbal și fizic de persoane din anturajul lui Ion Iliescu. ROMÂNIA – STAT POLIȚIENESC!

Rep.: Ați depus o plângere împotriva Jandarmeriei?

George Simion: Intenționăm ca, zilele acestea, să depunem o plângere împotriva Jandarmeriei... Jandarmeria Română, prin modul în care reprezentanții săi înțeleg să-și îndeplinească atribuțiunile, a dezonorat în mod repetat uniforma militară a Statului Român. Șefii acestei instituții au lucrat în cadrul Securității înainte de 1990 (pentru cei care nu știu, pe vremea comunismului, Jandarmeria nu a existat și corespondența ei era una din diviziile Securității) și aplica metodele învățate odinioară. Degeaba se încearcă crearea impresiei unei instituții europene, când mentalitatea este cea a lui Ghiță Pristanda.

Rep.: De unde poveștile cu drapelul verde și rebeliunea legionară?

George Simion: În 13 iunie 1990, pentru „motivarea” unor acțiuni armate ilegale împotriva bucureștenilor, Ion Iliescu i-a telefonat prim-adjunctului ministrului Apărării Naționale, dispunând reprimarea sângeroasă a populației, mințindu-l astfel: „Pe sediul Poliției capitalei s-a ridicat drapelul verde, legionar, deci mișcarea este o rebeliune legionară și se tratează ca atare!”. Nimeni nu a văzut pe sediul Poliției capitalei vreun „drapel verde, legionar”. În schimb, ca urmare directă a unei asemenea minciuni care justifică solicitarea de reprimare sângeroasă, au fost ucise prin împușcare 4 persoane și au fost rănite prin împușcare numeroase persoane. În 3 martie 2009, la împlinirea a 79 de ani, Ion Iliescu declară că are informații că noi (Grupul de Acțiune Noii Golani) am fi, de fapt, Noua Dreaptă (organizație extremistă de care ne-am delimitat de nenumarate ori). Iată cum istoria se repetă și cum tovarășul Iliescu, care are facultăți (la Moscova), după cum a dorit să ne menționeze un colindător venit la ziua lui, se folosește de mitul legionarilor pentru a ne discredita. De parcă nu ar fi de ajuns, în aceeași zi, unele ziare „motivate” au anunțat că noi am avea legătură cu UDMR-ul. Cu legionarii n-a mers, deci hai s-o băgăm pe aia cu ungurii...

Rep.: Credeți că România de azi se află într-o „criză de valori”? Și, dacă da, care sunt cauzele principale, în opinia dumneavoastră, care au dus la această situație?

George Simion: Nimic nu se poate construi pe minciună! De la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, România orbecăiește în întuneric, iar calea spre lumină nu poate veni până ce fiecare dintre noi nu e conștient că trebuie să dăm totul pentru a redeveni oameni. Cum am zis mai sus, avem nevoie mai întâi de unitate, apoi de spirit civic real și de multă, foarte multă consecvență.

(GAZETA de Maramureș, 7 martie 2009)