Drumul spre UNIUNEA FEDERALĂ EUROPEANĂ

Săptămână de foc pentru Uniunea Europeană din toate punctele de vedere.

În Germania s-a dat undă verde pentru ca statul-motor al UE să participe la efortul financiar al Băncii Centrale Europene cu până la 190 de miliarde de euro, în efortul de a salva construcţia europeană de criza datoriilor suverane. În paralel, la Bruxelles, a avut loc discursul despre starea UE, al preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. Un discurs mai mult decât interesant, în care preşedintele CE a lansat câteva teme majore pentru viitorul UE.

Jose Manuel Barroso a propus înfiinţarea unui mecanism de supraveghere bancară, o autoritate care să supravegheze activitatea băncilor din zona euro. Această supraveghere ar urma să fie făcută de Banca Centrală Europeană, pe de altă parte unele atribuţiuni de supraveghere ar putea fi delegate la nivel local. Mecanismul este deschis şi statelor care nu sunt membre ale UE. Barroso a spus că globalizarea cere mai multă uniune, mai multă integrare şi mai multă democraţie. Dar cea mai interesantă declaraţie a oficialului european a fost în legătură cu starea UE. El a pledat pentru transformarea Uniunii Europene într-o federaţie de state-naţiune.

Altfel spus, a cerut ca procesul de cedare a suveranităţii naţionale către instituţiile de la Bruxelles să fie accelerat. Nu este un subiect nou, dar acum pare ceva diferit. Criza economică, financiară şi socială prin care trece Europa are nevoie de măsuri urgente pentru ca UE să iasă din zona „nisipurilor mişcătoare”. O Europă federală nu poate decât să stârnească discuţiile pe tema suveranităţi naţionale. Statele mai bogate au o anumită părere, ba chiar şi între ele sunt disensiuni, iar cele mai sărace au păreri diferite, dar nu prea au ce face.

Este sigur că în Europa au loc schimbări majore, care vor afecta pozitiv, sperăm, situaţia fiecărui stat în parte. Pentru România ar trebui să fie oameni de stat care să joace cartea europeană cu înţelepciune şi pentru interesul naţional, atât cât mai poate însemna acesta într-o Europă unită, federală. Politicienii devin oameni foarte importanţi pentru că de ei va depinde binele sau nebinele românilor.

Ideea de Europă federală dă frisoane, iar tema pierderii suveranităţii, chiar şi într-o anumită construcţie federală, este pentru noi, românii, destul de sensibilă. Sigur, discursul lui Barroso va produce discuţii peste discuţii şi în România, ca şi în Europa. Deja au apărut voci care contestă această construcţie europeană. Preşedintele Cehiei, Vaclav Klaus, a respins cu fermitate o federaţie a statelor-naţiune. Preşedintele ceh a spus, printre altele, că Cehia a aderat în 2004 în UE şi nu la o Federaţie, iar acum să devină o provincie fără importanţă.

GAZETA de Maramureş consideră că această temă este foarte importantă, deoarece Maramureşul, un judeţ izolat din multe puncte de vedere, de mai bine de 20 de ani, ştie ce înseamnă să fii „la margine de drum”. De aceea, am vorbit cu mai mulţi politicieni despre discursul lui Barroso şi implicaţiile pentru România. Unii nu au dorit să dea declaraţii oficiale, alţii au răspuns. Am vorbit şi cu conferenţiarul universitar Ştefan Gonczi, un excelent analist economic şi politic.

Preşedintele PSD Maramureş, Mircea Ursache, a spus că destinul nostru în UE este ireversibil.

„Opţiunea României spre integrarea în UE, inclusiv din punct de vedere al monedei unice, este ireversibilă. Primii paşi s-au făcut, urmează şi partea de integrare a monedei, undeva după 2015. Din acest punct de vedere, România cred că rămâne fidelă UE, nu numai prin închiderea capitolelor de aderare, dar şi prin comportamentul economic şi financiar ulterior.

Discursul lui Jose Manuel Barroso este un pas important spre consolidarea UE ca pol economic, în contra-balansare cu polul economic american, respectiv chinez şi cel rus. Uniunea europeană are nevoie în momentul de faţă să fie pe piaţa mondială un jucător puternic, nefărâmiţat. Şi referindu-mă strict la probleme economice, UE trebuie să ţină pasul într-o piaţă concurenţială tot mai acerbă.

Pe de altă parte, consolidarea economică înseamnă şi consolidare militară şi de apărare a statelor membre ale UE. În momentul de faţă se degajă din declaraţia lui Barroso neliniştea faţă de zonele care pot crea şi pericole militare. Mă refer atât la zona Iranului, cât şi la Coreea de Nord. Ca atare, pasul făcut, declaraţia preşedintelui CE, este unul excepţional, şi eu afirm că UE are nevoie, încet, încet, să devină un stat federal european. În acest sens, România mai are de îndeplinit un obiectiv, aderarea la spaţiul Schengen, adică desfiinţarea barierelor vamale, de liberă circulaţie, inclusiv a liberei circulaţie a forţei de muncă pentru o integrare deplină. Cred că actuala politică economică şi strategică a UE este cea pe care România şi-o doreşte. Nu discut şi nu fac nici un fel de referire la dezbaterea din Parlamentul European cu privire la situaţia politică din România, o problemă minoră în raport cu tema majoră a creării unei UE federalizată”, a spus Mircea Ursache.

„Există discuţii în ceea ce priveşte federalizarea Europei de multă vreme. Sunt diferite idei în ceea ce priveşte viitorul UE, discuţii extrem de serioase care până la urmă ne privesc pe fiecare dintre noi. E o decizie care până la urmă va fi foarte greu de implementat, deoarece după acordul financiar şi cedarea de suveranitate care a fost cerută până acum statelor membre, în special cele din zona Euro, o cedare în plus a suveranităţii, pentru că asta înseamnă de fapt federalizare, va fi o chestiune extrem de dificil de implementat în toate ţările membre. Şi repet, la nivelul UE, deciziile se iau în unanimitate, atâta timp cât unul dintre statele membre se opune unei idei, ea nu poate fi implementată. Este până la urmă o sarcină ingrată care va cădea în spatele politicienilor şi, având în vedere creşterea euroscepticismului în ultima vreme, cred că vor fi probleme” - Gabriel Zetea, secretar PSD Maramureş.

„E o idee nouă care schimbă toată construcţia europeană de până acum, nu cred că se poate aplica un astfel de scenariu în Europa. SUA are cu totul alt specific” - Eugenia Godja, consilier judeţean PSD.

„E o idee veche, de la începutul secolului XX, însă nu s-a putut trece niciodată peste bariera naţionalismului. Teoretic din punct de vedere a fundamentelor economice, chestiunea se poate pune în operă într-o construcţie similară SUA, dar nu se va ajunge niciodată la o civilizaţie omogenă pe continentul european, datorită istoriei zbuciumate şi culturii diferite. Cultura Nordului este totuşi diferită de cea a Sudului. Criza economică mondială ne împinge, ne forţează să judecăm Europa ca şi o entitate fiscală comună şi de politică externă, nu cred că repede, într-o generaţie-două se poate ajunge la federalizare, mai degrabă o construcţie actuală întărită de sisteme comune cum ar fi cel al fiscalităţii şi politicii externe. În rest, generaţiile actuale nu sunt pregătite pentru federalizare”.

Gavril Ardusătan, consilier judeţean PNL

„Europa trece prin cea mai mare criză din istoria sa. Politicienii încearcă să găsească soluţia salvatoare pentru ţările lor şi în acelaşi timp pentru ansamblul Uniunii Europene. Desigur, atunci când se vorbeşte de Uniunea Europeană, mulţi se gândesc la ţările din zona euro, respectiv la cele 17 state care au adoptat euro ca monedă naţională. Aceasta nu este o referire fără temei în conjunctura Tratatului de la Lisabona.

12 septembrie 2012, posibil să rămână o dată de reper în găsirea unor soluţii viabile pentru salvarea proiectului politic - Uniunea Europeană, dar şi pentru limitarea efectelor produse de cel mai mare dezastru economic din istoria ei.

Intervenţia preşedintelui executivului european, Jose Manuel Barroso, la o simplă lecturare, nu spune ceva spectaculos. Aminteşte de necesitatea întăriririi controlului pe piaţa bancară a Bruxelles-ului, prin acordarea Băncii Centrale Europene a unor puteri sporite în supravegherea băncilor care activează în zona euro, dar nu numai.

Aceasta propunere se impune să fie interepretată şi altfel. Amintesc în acest context opinii din presa europeană care s-ar rezuma astfel: dacă nu se vor face paşi mari în procesul de integrare europeană, Uniunea nu va reuşi să facă nimic în această criză.

Teza amintită reprezintă o reluare a celei lui Jaques Delors din anul 1989, care propunea un Parlament European bicameral, în care Consiliul European ar avea rolul de Senat, iar Comisia Europeană unul executiv. Această structura ar dubla uniunea bancară şi cea fiscală.

În acest punct părerile sunt divergente. Unii afirmă că rezolvarea crizei economice este una şi proiectul unui stat federal este cu totul altceva. Acest mod de abordare propune discuţii paralele, în care soluţia politică să fie desfăşurată în decenii. Alţii, spre exemplu Germania, susţin necesitatea instituirii unor mecanisme clare de control, întrucât accesul facil la bani ameninţă să destabilizeze şi mai mult zona euro.

Mecanismele de control nu pot fi realizate fără cedarea, măcar parţială, a suveranităţii.

Propunerile lui Barroso vizeză Banca Centrală Europeană, care începând cu anul 2013 ar trebui să monitorizeze principalele bănci din zona euro, iar de la 1 ianuarie 2014 ar monitoriza toate băncile din zona euro. Aceste măsuri ar reprezenta preludiul uniunii bancare din Uniunea Europeană.

În ceea ce priveşte zona non-euro, cum este şi cazul ţării noastre, s-a propus şi un mecanism la care se poate adera în mod voluntar.

Pentru susţinerea acestor propuneri se aduc argumente care vizează încrederea marilor investitori în zona euro şi evitarea situaţiei din prezent, când banii contribuabililor sunt folosiţi pentru salvarea băncilor.

Bomba lansată de Barroso sună astfel: Uniunea Europenă ar trebui să evolueze spre o federaţie de state-naţiune...Nu un super-stat, ci o partajare a suveranităţii de către statele naţionale.

Toate aceste idei sunt rezultatul unei situaţii financiare create de lipsa de responsabilitate, fuga după câştiguri exorbitante, nerezultate din adăugare de valoare, lipsă de moralitate şi de respect faţă de contribuabil”.

Conferenţiar universitar dr. Ştefan Gonczi