Drumul mortii si al renasterii

* Miercuri, 17 noiembrie 2010, la sediul Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie Maramures, a avut loc vernisajul expozitiei „Drumul mortii si al renasterii, pe vasele din necropola tumulara de la Lapus”, realizata de sculptorul Ioan Marchis, directorul executiv al Directiei pentru Cultura Maramures. Specialistii din diverse zone ale culturii europene au situat prezenta primelor semne (cele mai vechi mesaje inteligibile) odata cu aparitia lui homo sapiens. Un desen devine de pe atunci un simbol care evoca un zeu, un arhetip, un calcul numeric, o idee, o notiune, un blestem sau o binecuvantare etc. Simbolul devine parte dintr-un sistem de semne care constituie inceputul unei lumi a informatiei si comunicarii, a stapanirii lumii prin cunoasterea eului si a naturii prin instrumentul reflexiei, oglindirii, in conceptul sacru, in ochiul divin, pe care, inca din preistorie, omul il elabora atat prin manifestari plastice cat si prin toata gama de rituri existente. Cele mai vechi semne „geometrice” cunoscute sunt: punctul, cercul, linia, unghiul, linia franta, linia sinuoasa, spirala, triunghiul, rombul, patratul, oul, sfera, meandrul etc. Aceste familii de simboluri, ca si ritualurile sacre, sunt instrumente de operare in imaginar ale mitului si s-au structurat in arhive de imagini semnificative ale subconstientului, constelatii de simboluri sacre, fuioare de nelinisti metafizice, un univers imprevizibil si fecund care, prin cultura si arta, au devenit mai tarziu adevarate imperative ale fiintei. Primele semne erau legate, dupa cum o demonstreaza Mircea Eliade, de unicul cult al Marii Zeite, al Zeitei Mame sau dupa Marija Gimbutas, al Zeitei Pasare. Reconstituirea religiei neolitice se bazeaza in special pe studiul inciziilor pe piatra si os, a desenelor pe ceramica, dar si pe semnele perpetuate prin traditie, in lemn, ceramica, costume, covoare, obiecte sacre, temple, locuinte etc., in general decoruri geometrice aplicate pe diferite obiecte de uz ritualic sau casnic, funerar sau festiv. Plastica antropo-zoomorfica dezvaluie ample ritualuri religioase si laice, sacre si profane, care tin de intreaga viata sociala si de familie, de la nastere pana la moarte, de la aparitia unei civilizatii la disparitia ei, dar care indica si zona imaginatiei, a fantasticului extins dincolo de real intr-o spectaculoasa viziune a imaginarului si a lumii de dincolo de moarte. Reprezentarile antropomorfe, in special femeia-zeu, micile statuete feminine in numar foarte mare gasite in vase funerare, in morminte, in tumuli sau in pesteri si morminte rupestre, le intalnim pe toata aria culturii neolitice carpato-danubiano-pontice. In demersul nostru de interpretare nu vom face decat sa subliniem profunzimea si perfectiunea spirituala a catorva semne arhaice care, sub diferite forme, au ajuns pana la noi. In ciuda faptului ca in Europa au locuit si locuiesc un conglomerat de macro-comunitati, culturi, popoare, limbi si civilizatii, ea are, cu toate acestea, o origine religioasa si spirituala comuna. Descrierea acestui cod de semne de la Suciu de Sus deschide o serie foarte larga de campuri semantice, din care vom dezvalui aici doar cateva aspecte conjuncturale. Cu toate acestea, in acest camp semantic, semioza noastra nu va putea evita ambiguitatile care se cristalizeaza pe fiecare nivel de interpretare aparte, asumandu-ne constient riscul mai multor echivocuri care vor insoti in mod necesar interpretarea noastra. In lucrarea de fata vom interpreta doar cateva semne geometrice ale acestor culturi si doar cele care intr-un fel sau altul au putut patrunde din preistorie in culturile antice, feudale si moderne. Credem, de asemenea, ca aceste semne, chiar daca nu le epuizam aici, si in numar mic, sunt cu adevarat semnificative pentru lumea in care s-au nascut ca imperative, dar si in lumea contemporana (cu toate ca uneori s-au prabusit in decorativ), semne care fac parte intima din constitutia noastra spirituala, psihica si culturala, in pofida vointei noastre si care au structurat culturile moderne, desi exista in memoria umanitatii zeci de culturi ingropate, disparute, care au fost la vremea lor esentiale pentru omenire si care, in mod sigur, erau inrudite cu cele mostenite si descoperite de noi si care au lasat urme genetice in viitoarele culturi ale lumii. Vom realiza o hermeneutica simbologica asupra unor semne, in special cele legate de figura Zeitei-Mama sau a figurii umane si a reprezentarilor solare, asupra ritualurilor funerare in Suciu de Sus si in alte culturi arhaice. Aproape toti cercetatorii au cazut de acord ca primele semne cunoscute sunt: linia simpla sau intrerupta, punctul sau perforatia, apoi zig-zagul si alte semne nascute prin compunerea liniei drepte si a unghiului, iar apoi a cercului si a rombului, a triunghiului si a patratului. Trebuie amintit, insa, ca semnele arhetipale de pe aceste vase pot furniza date pretioase despre ciclul zilelor, al anotimpurilor, al naturii etc.; dar acestea sunt zone ramase de descifrat si interpretat, ele neputand niciodata eclipsa povestea drumului spre renastere a celui ingropat in vas, ca o ofranda adusa soarelui spre a-l obliga sa-l insoteasca in propriul ciclu solar, in propriul drum al reinvierii. Dr.Ioan Marchis