Dreptate strivita dupa gratii!

* O batrana bolnava, cu doi copii cu handicap in ingrijire, reprezinta un „grad ridicat” de pericol social in ochii „oarbei” justitii romanesti * Initial, pedepsita doar cu o amenda, apoi trimisa 2 saptamani dupa gratii si din nou eliberata, femeia a fost condamnata, prin sentinta definitiva, la 7 luni de inchisoare cu executare. * „Crima”? A smuls „pociumbii” (tarusii) executorului judecatoresc si a luptat pentru dreptul ei de proprietate * Din cauza sentintei, a suferit o depresie si a fost internata la Spitalul Sighet * Batrana declara sus si tare ca „mai bine moare decat sa se intoarca la puscarie” * Singura speranta e gratierea prezidentiala * Localnicii din Salistea ameninta cu revolta. Sa bata tobele! Sa sune toaca! Sa se traga clopotele! Se anunta triumful justitiei „echitabile” din Romania asupra unei batrane bolnave, cu 5 copii, dintre care doi bolnavi, care se lupta de ani buni pentru o palma de pamant mostenita de la socri. Saptamana trecuta, „oarba” a decis definitiv si irevocabil ca Marisca Chis, in varsta de 54 de ani, din Salistea de Sus, trebuie sa execute 7 luni de inchisoare! Infractiunea comisa? A smuls pociumbii (tarusii) executorului judecatoresc, si-a aparat dreptul la proprietate in cateva procese si a „sfidat” instanta, declarand ca nu renunta la drepturile sale. In dispretul bunului simt si al moralei, in uluitoarea sentinta se arata ca scopul pedepsei este, de fapt, unul „nobil”: „educativ si preventiv”! „Portia de dreptate” servita de justitia in care crede inca a imbolnavit-o grav pe femeie. Cum la prima arestare sustine ca a fost agresata si sugrumata de politisti, Marisca Chis se ingrozeste la gandul ca va merge din nou dupa gratii, lasand acasa un sot deprimat si cinci copii, dintre care doi bolnavi, si declara ca mai bine moare decat sa fie inchisa din nou, pe nedrept. Urmeaza o poveste revoltatoare despre justitia din Romania. O Romanie in care membrii unei grupari armate sunt pusi in libertate, soferii care ucid pietoni nu reprezinta pericol social, cei acuzati de terorism sunt eliberati si partile din dosarul „Mineriada” primesc NUP-uri pe banda rulanta. O Romanie in care batranele lipsite de aparare si bolnave sunt azvarlite fara mila dupa gratii, in semn ca justitia e functionala! Povestea femeii din Salistea de Sus a fost prezentata pe larg de GAZETA de Maramures in urma cu cateva luni si urmareste fidel scenariul clasic al unui „razboi” pentru pamant din Romania postdecembrista. Marisca Chis sau „Oneata Horii”, cum ii spun localnicii din Salistea de Sus, se lupta in instanta, de mai bine de 5 ani, pentru o palma de pamant: 142 mp de teren. Inainte de colectivizare, terenul a apartinut socrilor ei. Dupa infiintarea CAP-ului, un localnic, Gheorghe Poleac, a primit 300 mp de teren pentru construirea unei case si anexelor gospodaresti aferente. Ulterior, gospodaria a fost abandonata si, dupa 1990, Poleac a venit cu rugaminti la familia Chis, cerand voie sa reconstruiasca casa. „Oneata Horii” s-a gandit ca asa e crestineste, sa-ti ajuti aproapele, si l-a lasat pe Poleac sa foloseasca in continuare terenul. Numai ca omul a obtinut titlu de proprietate pe 337 mp, in loc de 300! Si asa au inceput necazurile… Pe de o parte, Poleac i-a blocat accesul la teren si a chemat-o pe femeie in instanta, cerand sa-i lase „in plina proprietate si vajnica folosinta” suprafata de 142 mp de teren. Desi proce-sele s-au intins pe ani buni, femeia nu a apelat la un avocat, convinsa ca n-ai cum sa pierzi un proces cu dreptatea-n mana intr-o tara europeana. Numai ca, in final, justitia i-a dat castig de cauza lui Poleac. Anul trecut, au venit un executor judecatoresc si un politist, sa-l puna in posesie pe Poleac. Femeia s-a opus, motivand ca e dreptul ei, si a smuls tarusii pusi de executorul judecatoresc. Poleac a depus o plangere la Parchetul de pe langa Judecatoria Dragomiresti, pe motiv ca a fost impiedicat sa foloseasca acel teren. In ordonanta data de procurorul Ioan Ulici se arata insa ca femeia avea si motive intemeiate: nu avea cale de acces spre terenul sau, in suprafata de 29 de ari. Cum Marisca Chis nu avea antecedente penale, Ulici a propus neinceperea urmarii penale, pentru ca „fapta nu prezinta pericolul social al unei infractiuni”. Decizia a fost atacata insa cu recurs, astfel ca, de la o amenda de 500 RON, s-a ajuns la pedeapsa cu inchisoarea de 7 luni, cu executare. In uluitoarea sentinta data de judecatorul Teodor Coman se arata ca: „fapta inculpatei Marisca Chis, care a smuls tarusii executorului judecatoresc Mariana Roman, pentru a delimita terenul denumit Poduri, si de a-l ara si insamanta, impiedicand-o pe partea vatamata Gheorghe Poleac sa foloseasca acel teren, constituie infractiunea de nerespectare a hotararii judecatoresti”. Contrar parerii procurorului, instanta a decis ca: „aceasta infractiune prin care este impiedicata infaptuirea justitiei prezinta un grad ridicat de pericol social si, prin incriminarea acesteia, se urmareste desfasurarea normala a activitatii judiciare. Avand in vedere multiplele procese civile si penale dupa anul 1990 cu privire la acest teren, precum si atitudinea sfidatoare la adresa instantei si perseverenta in comiterea de infractiuni (Marisca Chis nu a mai comis infractiuni, n. red.), instanta o va condamna pe inculpata la pedeapsa inchisorii. Deoarece scopul preventiv si educativ al pedepsei nu poate fi atins in libertate, inculpata va executa pedeapsa in regim de detentie, intr-un penitenciar”. Practic, multiplele procese de care se vorbeste sunt de fapt cele pe legea fondului funciar, in care nu doar Marisca Chis a fost reclamant! Si, oricum, dreptul de proprietate e garantat de Constitutie. La fel si liberul acces la instanta! Mai mult, in perioada procesului, femeia spune ca a fost grav bolnava, fiind operata si internata in spitalul Borsa. Nici dupa ce a iesit din spital nu a reusit sa asiste la proces. I s-a facut rau si a cerut voie judecatorului sa plece. A trimis si o adeverinta de la medicul de familie, care pare-se ca reprezinta acum „marul discordiei”. La ultima dezbatere, a spus: „daca credeti ca sunt vinovata, acuma sa ma luati si sa ma duceti” si a plecat. A cazut din nou la pat, din cauza unei hemoragii, si a aflat ulterior ca a fost condamnata la 7 luni de inchisoare cu executare. Termenul de recurs expirase, dar a depus totusi o cerere. Practic, din martie, putea fi arestata oricand, dar datorita „bunavointei” politistilor, si-a petrecut Pastele in familie. In 8 mai, „oamenii legii” au venit cu noaptea-n cap, sa aplice sentinta si s-o aresteze pe Marisca Chis. Sotul femeii i-a rugat sa-l lase pe el s-o predea si politistii au plecat. Femeia a mers la Primarie cu niste treburi si politistii au ridicat-o direct de pe strada si au azvarlit-o in masina. A fost adusa cu girofarul pornit pana in Baia Mare si, spune ea, bruscata: „Politistul Rad mi-o pus mana in gat si m-o strans de gat de numa’ un pic de n-am pierit in masina. I-am spus: «Mai baiete, de ce m-ai strans de gat? Tu stii ca pe ma-ta ai strans-o de gat?». Mi-a spus ca «asa facem noi cand ii ducem la puscarie pe cei care se zbat». Si, scuzati-ma, ca nu-s bata, nu-s nebuna, o zis ca «pe altii ii strangem de coaie. Apucam de unde putem». Atata m-am rugat de ei sa-mi deie un pic de apa, dar ce sa-mi dea apa? S-o dus cu sirena intr-una”. Familia a fost anuntata de sateni si a continuat demersurile in instanta. Dupa 15 zile de puscarie, Tribunalul Maramures a anulat mandatul de arestare. Dar decizia a fost atacata din nou si, in 9 octombrie, printr-o sentinta definitiva, a fost mentinuta decizia data de Dragomiresti, care o condamna pe „Oneata Horii” la 7 luni de inchisoare cu executare. Deocamdata, a fost depusa o cerere de amanare pentru executarea pedepsei, insa femeia tot poate fi arestata oricand. Ileana Stetcu, fiica femeii, spune ca mama ei a facut o depresie severa in urma sentintei si a fost internata la Spitalul Sighet: „A zis ca mai bine moare decat sa mearga in puscarie pentru dreptul ei. A fost internata in spital cu depresie. Nu mai manca, nu mai dormea. Era groaznic de stresata. Practic, astepta sa fie arestata”. Cum prima arestare i-a produs o trauma psihica, femeia a incercat intre timp sa lamureasca situatia cu „oamenii legii”. Ileana Stetcu spune ca: „a depus o cerere catre politie, prin care a cerut sa i se explice de ce a fost luata asa. De ce nu i-au dat apa, daca a cerut? Dar aproape ca au batut-o in postul de politie si au tot intrebat daca e nebuna. Drept raspuns, i s-a spus ca a fost arestata conform mandatului de arestare numarul x”. Acum, femeia se asteapta ca scenariul sumbru din luna mai sa se repete oricand. Pe langa problemele sale de sanatate, e ingrijorata ca n-are cu cine sa-si lase copiii, mai ales ca unul dintre ei sufera de un handicap grav. Acum, singura speranta e gratierea prezidentiala. Dar procedura e destul de greoaie si s-ar putea intinde pe cateva luni. Oricum, avocatul femeii a depus o cerere, intemeiata pe motive sociale: „Oneata Horii” e ingrijitorul baiatului sau, care sufera de un handicap, si al unui alt fiu, de asemenea bolnav. Pana sa vina vesti de la Cotroceni, femeia se teme insa sa nu vina din nou „duba” politiei, cu sirenele pornite, care s-o duca „la zdup” ca pe un criminal periculos. In fond, ea trebuia sa fie un exemplu de justitie echitabila din Romania. O Romanie in care membrii unei grupari armate sunt pusi in libertate, soferii care ucid pietoni nu reprezinta pericol social, cei acuzati de terorism sunt eliberati si partile din dosarul „Mineriada” primesc NUP-uri pe banda rulanta. O Romanie in care batranele lipsite de aparare si bolnave sunt azvarlite fara mila dupa gratii, in semn ca justitia e functionala! Revolta localnicilor La auzul sentintei, cateva zeci de localnici din Salistea de Sus au protestat la drumul mare impotriva nedreptatii si spun ca vor iesi din nou in strada, daca femeia va fi arestata. Mai mult, sunt dispusi sa intocmeasca liste de semnaturi pentru a sustine gratierea femeii. Un grup de femei adunat in fata primariei din localitate ne-a declarat ca: „Are doi copii handicapati, necajiti… si ea e operata. Vai si amar de ea, biata femeie! N-o facut niciun rau la nime’, saraca. O dat numai cu piciorul in niste pociumbi (tarusi). Nu lasa oamenii s-o duca. Pentru ce sa faca 7 luni de inchisoare? Nu-i dreptate asta. Altii fura si nu-i baga nimeni in puscarie. Ea n-o avut veci probleme cu legea si nimeni din neamul ei. Si amu’ o luptat pentru dreptul ei. De s-ar face o lista de semnaturi, tata lumea ar semna. Ca poate ar gratia-o presedintele. Ca o mai gratiat doua femei batrane. Ce fac aiestea ii mare rusine! N-ai dreptul sa zaci nimic. O zas una in fata judecatorului ca nu se face dreptate si i-o dat 2 milioane amenda. Oneata n-o omorat, n-o facut nimic, io asa ceva n-am mai auzat. Spui dreptatea si te amendeaza si te baga in puscarie. Sa iei o mama de la doi copii necajiti? Asta-i dreptate?”. „Totusi, eu mai cred in justitie…” Marisca Chis ne spune plangand: „Sunt foarte socata de ceea ce mi se intampla, pentru ca sunt nevinovata. Toata vara am fost bolnava, am muncit la camp cum am putut si uite ce mi se intampla acum, din nou! Sunt ingrijorata, ca am copii necajiti, care au nevoie de ingrijire. Imi apar pamantul meu stramosesc si uite ce mi se intampla in Romania! Eu n-am avut niciodata probleme cu legea. Dar nu s-a vrut sa se vada adevarul. Au facut ce-au vrut ei. Eu n-am facut decat sa-mi apar dreptul de proprietate. Daca ma aresteaza, nu stiu ce va fi, nu stiu daca mai rezist psihic. Cat rezist, rezist si cat nu, nu. Asta e, n-am altceva de facut. Totusi, eu mai cred in justitie si sper sa mi se faca si mie dreptate. Eu sunt nevinovata. Sunt foarte nevinovata. Acum, sunt si bolnava. Aveam oricum problemele mele, dar acum sunt foarte slabita. Si sotul meu e bolnav. E deprimat si el si se descurca greu cu baiatul acela acasa. Dar uite ce se intampla in Romania noastra”. Ioana LUCACEL Mircea CRISAN ioana@gazetademaramures.ro mircea@gazetademaramures.ro