„Dragostea depăşeşte diferenţele pe care le pun oamenii între noi”

În această săptămână s-a derulat un proiect inedit: „Maramureşul deschide poarta cunoaşterii şi toleranţei pentru românii din Italia”, implementat de Asociaţia pentru Cultură şi Educaţie „Sf. Constantin Brâncoveanu”, cu sprijinul CJ Maramureş. 13 copii români din Italia, însoţiţi de preotul Marius Floricu, au participat gratuit la o tabără în Maramureş. Cum se vede Maramureşul prin ochii tinerilor crescuţi în Italia şi cum a reuşit un preot ortodox să închege patru comunităţi spirituale în Italia?

Rep.: Care a fost traseul dumneavoastră profesional?

Pr. Marius Floricu: În 1992 am ajuns în Italia, sunt unul dintre primii emigranţi români în Italia. Erau atunci la Torino în jur de 200 de emigranţi. Trebuia să ajung în Franţa, împreună cu un coleg al meu şi am rămas la Torino. Aşa a început aventura mea acolo. Am lucrat în construcţii, am prestat diverse munci acolo. Plecarea mea a avut loc după ce am terminat Facultatea de Teologie, pentru că tot în 1992 am terminat şi facultatea, am fost coleg cu PS Justin Sigheteanul, cu ÎPS Iosif din Vişeu, cu PS Siluan, care este acum la Roma şi pr. Dr. Cristian Ştefan, consilier cultural al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului.

Rep.: De ce v-aţi decis să rămâneţi în Italia?

Pr. Marius Floricu: A fost pur şi simplu o experienţă pe care am decis s-o trăiesc pentru o lună de zile şi apoi să ne întoarcem acasă, dar nu ne-am mai întors. Am lucrat în construcţii, am fost sudor la Fiat, am fost electrician, am lucrat într-o fabrică chimică pentru reciclarea uleiurilor arse. După care, în 1997, când s-a schimbat puţin situaţia politică, m-am întors, am crezut că va fi puţin mai bine în ţară. În 1997-1998 am fost profesor la un liceu, am cântat în Filarmonica din Vâlcea şi am fost hirotonit preot misionar la Episcopia Vâlcei. Apoi am plecat înapoi în Italia, atunci erau vreo 4 preoţi misionari în toată Italia, unul la Torino, unul la Milano, unul la Florenza şi unul la Bari. În 2002 deja am început o parohie la Cuneo, apoi am mai format încă două parohii, una la Bra şi una la Saluzzo. 

Rep.: Cât de greu v-a fost să formaţi o comunitate spirituală ortodoxă într-o ţară străină şi preponderent catolică?

Pr. Marius Floricu: Dumnezeu este peste toţi. Şi am pornit de la premiza că nu există diferenţe, că dragostea depăşeşte diferenţele pe care le pun oamenii între noi. Şi n-am avut nicio problemă în acest domeniu şi, spre deosebire de alte locuri unde există probleme între cele două religii, acolo chiar ne-au demonstrat fraternitatea, ca să spun aşa. Ne-au dăruit în jur de 100 şi ceva de locuri de cult, ei ni le-au dăruit ca să putem sluji în ele. Ca preot lucrez cu toţi ortodocşii: români, moldoveni, ucraineni şi chiar italieni. Chiar recent am avut un italian care a trecut la ortodocşi. Frecventa biserica noastră de mulţi ani şi s-a gândit că ar fi bine să treacă la ortodocşi.

Rep.: Aţi ridicat o biserică de lemn maramureşeană în Moncalieri.

Pr. Marius Floricu: Da, asta e deja a patra parohie pe care am înfiinţat-o. Am ales o biserică de lemn maramureşeană, în primul rând pentru frumuseţea ei şi însemnătatea acesteia pentru poporul român, ea fiind un izvor de tradiţie, reprezintă istoria bisericii ortodoxe române, ştiţi în ce context au apărut bisericile de lemn, erau uşor de demontat, de mutat dintr-o parte într-alta, din cauza faptului că eram sub ocupaţie străină şi cea mai simplă soluţie erau bisericile de lemn. A fost construită în Sighetu Marmaţiei, am demontat-o şi am dus-o acolo. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am reuşit să obţinem teren acolo, ne-am zbătut destul de mult, vreo doi ani am bătut drumul primăriei, dar am reuşit să-l obţinem. Biserica are 25 de metri înălţime, este destul de mare ca şi volum, meşterii îmi spuneau că e cât o catedrală pentru o biserică de lemn. Are hramul „Sf. 40 de Mucenici” şi în ianuarie am avut practic sfinţirea bisericii.

Acum avem în lucru altarul de vară, care este tot în stil maramureşean, ca şi la Bârsana, după care vom face o casă maramureşeană, ansamblul este mult mai mare. Poarta maramureşeană este deja montată.

Rep.: Cât de mare este comunitatea dumneavoastră?

Pr. Marius Floricu: Moncalieri numără cam 5000 de credincioşi ortodocşi. Într-o duminică obişnuită vin cam 200 de persoane la biserică. Biserica românească în străinătate are o valenţă mult mai mare decât ceea ce poate reprezenta aici. Acolo e un loc de întâlnire pentru români, locul în care îl găsesc pe Dumnezeu. Spunea frumos cineva atunci când am adus biserica: „L-am adus pe Dumnezeu”. Ei aşa simt, se regăsesc în structura bisericii de lemn din Maramureş.

Rep.: Cei mai mulţi români pleacă în Italia pentru un trai mai bun, pentru latura materială. Cât de greu este să abordaţi partea spirituală cu ei?

Pr. Marius Floricu: Nu-mi este greu, am trăit viaţa lor ca emigrant, sunt în empatie cu ei. Sunt unul dintre pionierii emigranţi în Italia. Chiar nu-mi este greu să le cunosc problemele.

Rep.: Cum sunt văzuţi românii de italieni?

Pr. Marius Floricu: E o întrebare grea. La Torino, de exemplu, sunt văzuţi bine pentru că majoritatea sunt muncitori şi au venit nu pentru alte scopuri, ci să muncească. Torino e un oraş industrial.

Rep.: Copiii români născuţi în Italia mai cunosc cultura, tradiţiile, identitatea ţării noastre?

Pr. Marius Floricu: Tocmai asta încercăm să facem prin această tabără „Maramureşul deschide poarta cunoaşterii şi toleranţei pentru românii din Italia”. Încercăm să reînviem spiritul naţional în ei, ducându-i la mănăstirile noastre, făcându-le cunoscută bogăţia de tradiţii şi spiritualitate a românilor.

Rep.: Care sunt impresiile copiilor după această tabără?

Pr. Marius Floricu: Eu zic că este un demers extraordinar şi chiar vorbeam cu părintele Cristian Ştefan, care a fost iniţiatorul acestui proiect, să dezvoltăm ideea şi să o facem la un alt nivel, să aducem şi copiii italieni, de fapt ideea noastră cam asta era. Copiii care au participat la tabără sunt receptivi şi bucuroşi că au venit în Maramureş, unii dintre participanţi s-au născut acolo, alţii au trăit o perioadă în România. Ei se simt români, deşi vorbim de a doua generaţie de emigranţi. Noi suntem un popor sentimental şi părinţii au avut grijă să le transmită sentimentul de dragoste de ţară.

Rep.: Pe termen scurt, ce planuri aveţi legate de comunitatea din Italia?

Pr. Marius Floricu: Suntem la început de drum cu această comunitate, întâi vreau să terminăm acest proiect şi apoi vom face un centru de primire a românilor cu probleme sociale. Avem multe idei pe care vrem să le implementăm pas cu pas.  

„Am pornit de la premiza că nu există diferenţe, că dragostea depăşeşte diferenţele pe care le pun oamenii între noi. Şi n-am avut nicio problemă în acest domeniu şi, spre deosebire de alte locuri unde există probleme între cele două religii, acolo chiar ne-au demonstrat fraternitatea, ca să spun aşa. Ne-au dăruit în jur de 100 şi ceva de locuri de cult, ei ni le-au dăruit ca să putem sluji în ele”.

Pr. Marius Floricu