Libertatea presei înseamnă libertatea noastră!

Într-o epocă în care valorile democratice sunt extrem de preţuite, dar din ce în ce mai ameninţate de pericolul restrângerii lor, libertatea de expresie, în primul rând în cazul presei, tinde să devină un lux.

Cea numită, pe bună dreptate, a patra putere în stat, chiar dacă nu a fost mereu recunoscută şi tratată conform importanţei în societate, presa, s-a aflat, încă de la începuturi, sub asaltul puterilor politice ale epocilor traversate de umanitate.

Toţi regii, împăraţii, comandanţii de armate au încercat să controleze şi să influenţeze ceea ce scribii consemnau. Ulterior, toţi liderii politici au încercat, prin principiile promovate, să introducă în legi prevederi care să îngrădească dreptul presei de a consemna faptele aşa cum s-au petrecut ele.

De multe ori, anumite decizii politice sau juridice au fost influenţate de apariţia unor informaţii în presă. Aceasta nu este o situaţie foarte confortabilă pentru presă, deoarece reprezentanţii breslei trebuie să facă faţă unui număr crescut de condiţionări de natură politică, economică şi socială care, prin însumare, pot anula eficienţa acţiunii. Pentru a fi eficientă, presa trebuie să fie independentă.

Articolul 30 din Constituţia României, garantează „libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public”. Presa este, pe drept cuvânt, câinele de pază al democraţiei, aşa cum am învăţat încă din şcoală, şi deţine o putere ce nu poate fi, dar nici nu trebuie, îngrădită.

Bătălia pentru apărarea libertăţii presei, dusă constant de jurnaliştii din orice epocă şi de pe orice meridian, nu se rezumă numai la acţiunile împotriva diverselor restricţii care blochează fie accesul la informaţie, fie dreptul la liberă exprimare; ea cuprinde şi acţiunile împotriva diverselor modalităţi de influenţare a jurnalistului prin diferite favoruri.

Funcţiile presei, de-a lungul timpului, s-au modificat semnificativ, iar de la simpla transmitere a informaţiei, de la rolul educativ sau de divertisment, s-a ajuns ca astăzi, presa în întregime şi în orice formă, să fie parte integrantă şi esenţială a vieţii noastre.Din păcate, nici presa, ca niciun alt domeniu, nu este ferită de pericole şi ameninţări. Potrivit organizaţiei „Reporteri fără frontiere”, de la începutul anului 2012, un jurnalist a fost ucis, în medie, la fiecare cinci zile în întreaga lume.

Sunt de tristă notorietate cazurile jurnaliştilor ucişi în Afganistan, Irak sau în alte zone de conflict, torturaţi sau abuzaţi fizic. De asemenea, nu pot să nu menţionez cazurile jurnaliştilor care, din prea multă dorinţă de a respecta adevărul şi de a-l face cunoscut, au fost ucişi la comanda unor lideri politici. Nici presa din România nu a fost ferită de ameninţări, având de la morţi tragice în timpul exercitării meseriei, la răpiri în război, scandaluri de corupţie sau schimbări surprinzătoare de opinii.

Cu toate acestea, în preajma Zilei Internaţionale a Presei, care se celebrează pe 3 mai, îmi doresc ca presa din România să îşi păstreze în continuare profesionalismul şi capacitatea de a lupta şi depăşi toate barierele care îi sunt ridicate şi toate piedicile pe care, de multe ori, şi noi, cititorii, le ridicăm.

Într-un stat democratic, presa trebuie să fie liberă, şi este datoria noastră, a politicienilor, dar şi a consumatorilor şi beneficiarilor, să o protejăm. Protejând drepturile şi libertatea presei, ne protejăm drepturile noastre de a fi corect informaţi şi libertatea noastră de a gândi neîngrădit.