Douã bãtrâne, mâncãtoare de câini

Întâi un zvon, apoi din ce în ce mai multe voci… Ipoteza avansatã era cutremurãtoare: douã bãtrâne din satul maramureºean Coºtiui, aflate la limita sãrãciei, consumã carne de câine! Povestea a ajuns pânã în Sighet, aºa cã am purces la faþa locului. Acasã la surori Coºtiui, un sat izolat din comuna Rona de Sus, este aºezat pe locul unei vechi ocne de sare. În Maramureº, când pronunþi denumirea satului, imaginaþia te duce cãtre abandonatele bãi de sare, castelul Apaffy, statuia barocã a Sfântului Nepomuk sau bãtrânii dogari. ªi totuºi, Coºtiuiul mai ascunde o “atracþie”. Pe uliþa bisericii greco-catolice, la casa cu numãrul 205, trãiesc surorile Drimuº: Marghit-Ana (85 de ani) ºi Ilona (80 de ani). Despre ele se spune cã ar consuma carne de câine. Sãrãcãcioasa casã în care trãiesc cele douã surori pare la fel de bãtrânã ca ºi locatarele. Geamurile, negre de mizerie, sunt atât de afumate, încât nu se poate vedea nimic înãuntru. Suntem întâmpinaþi de un câine fioros, care s-a nãpustit asupra noastrã. Era doar începutul. Din casã a izbucnit un “concert” gãlãgios al lãtrãtorilor. Dupã diversitatea hãmãiturilor, par mulþi. În fine, la poartã îºi face apariþia o bãtrânã, care pãrea uºor labilã. Vorbeºte doar limba maghiarã (maghiarii sunt populaþia majoritarã a satului). Apoi, din grãdinã a apãrut sora sa, cu care am putut încropi o discuþie. Negarea Ambele femei trãiesc într-o mizerie cumplitã, înfiorãtoare. Viaþa celor douã surori e mai grea decât a celor mai sãraci români. Ilona Drimuº spune cã sora ei nu primeºte pensie, iar ea primeºte doar câteva sute de mii de lei: “ca sã trãim, cerºim prin sat o bucatã de pâine sau de slãninã. Maghiarii sunt mai rãi ca românii, nu ne prea dau, poþi sã mori. Nu avem lemne… Mai tai câte o creangã din pomii din grãdinã…” Când am deschis subiectul cu mâncatul câinilor, Ilona a sãrit ca arsã: ”Nu e adevãrat! Oamenii sunt rãi, iar copiii vorbesc prostii!”, apoi i-a tradus ºi surorii sale, care a pãrut surprinsã. ”Nu avem lemne, mâncare, dar nu ne putem omorî singure… Uneori aº vrea sã vinã cineva ºi sã ne împuºte, sã nu ne mai chinuim.” Am plecat cu inima strânsã. Un lucru e cert, aceste femei trãiesc în cea mai cumplitã mizerie pe care am vãzut-o vreodatã. Ce spun consãtenii? Cârciuma din Coºtiui, izbitã de statuia Sfântului Nepomuk ºi invadatã de fum de þigarã ieftinã, are o denumire “strãinã”: Rolly Bar. Între douã cafele, barmanul ne-a confirmat zvonurile: ”da, aºa am auzit, cã consumã carne de câine. Nu ºtiu dacã e adevãrat. Sunt douã bãtrâne sãrace, vai de capul lor! Poate n-au ce sã mãnânce ºi de aia se hrãnesc cu aºa ceva.” Pe uliþa bisericii greco-catolice, pãrerile consãtenilor sunt împãrþite. Vecina femeilor, cea de la casa cu numãrul 204, a infirmat categoric: ”Nu, nu este adevãrat. E o simplã poveste. Eu ºtiu, cã doar trãiesc lângã ele.” Acelaºi lucru l-a spus ºi un alt consãtean întâlnit pe aceeaºi uliþã. Însã alþi doi ne-au împãrtãºit conspirativ cã aºa au auzit, ”cã mãnâncã câini”, dar nu e treaba lor. Spre ieºirea din sat, o bãtrânicã cu ochelari le-a luat partea surorilor Drimuº: ”nu, ele sunt doar sãrace ºi le plac câinii. Le ajutãm din când în când cu o slãninã ºi o pâine…” Alþi doi interlocutori erau din tabãra celor care susþin cã bãtrânele se hrãnesc cu carne de câine: ”am auzit cã meºterul care a reparat biserica a aflat asta. Femeile i-ar fi zis cã mãnâncã câine, care are zamã neagrã, da’ carnea dulce”. Ultimul sãtean ne-a oferit alte amãnunte (reale sau închipuite): ”am auzit cã ele îngraºã câinii, ºi apoi îi taie. Odatã o fãcut trei cãþele pui, ºi s-o vãzut cã aceia numa’ dispar, rãmâne tãt acelaºi numãr de câini, vreo 10.” Oameni, nu câini Ivan Romaniuc, de nouã ani primar al comunei Rona de Sus, a auzit despre povestea bãtrânelor consãtene care consumã carne de câine: “aºa se spune, dar cine ºtie? În casa lor e o mizerie de nedescris, dar nu poþi intra, cã te omoarã câinii aceia. Existã ºi probleme cu biserica din cauza câinilor care fac gãlãgie mare ºi deranjeazã sãvârºirea slujbelor religioase. Noi, ca Primãrie, le ajutãm cum putem, dar nu putem interveni altfel, chiar dacã s-ar adeveri cã mãnâncã câine, pentru cã asemenea fapte nu sunt incriminate legal. Le-am dat ºi ajutor, uite aici, Drimuº Marghit primeºte 880.000 pe lunã. Odatã, unul, Iani, le-a omorât trei câini, cu otravã. Atunci sora bãtrânelor, care este bogatã ºi trãieºte în Cluj, a fãcut mare scandal, ºi a pus poliþia pe urma sa.” În toatã povestea, frapeazã câinii din curtea bãtrânelor: mulþi, agresivi ºi graºi ca niºte purcei (deºi stãpânele aratã ca vai de capul lor). Greu de gãsit un rãspuns la întrebarea dacã surorile Drimuº consumã carne de câine ori doar iubesc patrupedele. ªi cui ar folosi certitudinea? În urma consemnãrii rãmâne un caz special, demn de atenþia filantropilor ºi a serviciilor sociale: douã bãtrâne, singure, bolnave ºi foarte sãrace, care trãiesc în condiþii greu de imaginat, împreunã cu o haitã de câini, într-o casã de 20 de metri pãtraþi. Trãim în mileniul III ºi suntem oameni, nu câini. Obiceiuri asiatice Dacã pentru europenii contemporani consumul cãrnii de câine este inacceptabil, asiaticii încadreazã “produsul” în categoria delicateselor. În China (în special în partea sudicã), Coreea de Nord ºi de Sud, Filipine, Vietnam, Cambodgia, India sau Thailanda, câinii sunt consideraþi substitutul asiatic al porcului. Milioane de câini, crescuþi în ferme, sunt sacrificaþi ºi mâncaþi în fiecare an. Pentru a obþine câini cât mai mari ºi graºi, chinezii practicã încruciºãrile între rasele Saint Bernard ºi cele locale. Coreenii considerã carnea de câine ca fiind un remediu pentru diferite afecþiuni, fapt pentru care plãtesc o medie de 2,7 dolari pe kilogramul de carne. World Society for Protection of Animals a iniþiat un program internaþional de stopare a acestor obiceiuri ºi, ca urmare a lobby-ului, în Taiwan ºi Filipine au fost promulgate legi de stopare a comerþului ºi consumului cãrnii de câine (legi care nu prea sunt respectate). Însã nu numai consumul de carne de câine pare a fi greu de oprit. În statele asiatice (cu precãdere în Coreea) se consumã ºi produsele obþinute din pisicã. Mai precis, pisicile sunt lichefiate sub abur fierbinte, pentru a se obþine o bãuturã ”sãnãtoasã”, consideratã un adevãrat elixir pentru boli ca reumatismul ºi artritã: cocktail de pisicã. Teofil IVANCIUC