Dosarele X de Maramures

Icoane facatoare de minuni, blestemul unor calugari, mormantul singurului sfant de Maramures si fenomene inexplicabile. Satul in care e ingropat singurul sfant de Maramures trecut in calendarul ortodox, Sfantul Iosif Marturisitorul, e osandit de secole, prin blestemul unor calugari * Icoana facatoare de minuni de la Dragomiresti * Copia unei icoane de la Muntele Athos adusa la Manastirea din Botiza, facatoare de minuni * O panta pe care masina urca singura, la deal. GAZETA de Maramures va propune o incursiune in cateva dintre fenomenele inexplicabile din judet. Sub arsita grea, de cuptor, iti limpezesti privirea aruncand un ochi la dealurile inverzite, de pe care rasar turlele bisericilor vechi, din lemn. Si la poalele Gutaiului soarele parjoleste iarba. Dar in ciuda sfaturilor care rasuna rar si raspicat de la radioul incins si el de caldura, oamenii nu pot „hodini” in zi de lucru. Merg la camp, misuna pe strazi, ori, cei mai tineri se racoresc la scaldat. Altii mai batrani, trebaluiesc prin curti, dar se opresc din lucru bucurosi sa stea de vorba cu „strainii care le calca satul”. Iti indica cu amabilitate drumul, iti explica si iti ureaza drum bun. Ba chiar se scuza ca „tabla spre Manastirea” nu e scrisa pe ambele partii, astfel ca o pot vedea doar cei care coboara spre serpentine. Pana in satul ce apartine de comuna Giulesti nu-i drum lung, nici greu. Dupa vreun kilomentru in care nu zaresti nici tipenie de om, ajungi la un pod vechi, care se clatina nevoie mare sub rotile masinii. Ai impresia ca n-ai ajuns unde trebuia sau ca mai ai de mers pana in sat. Peisajul din sat pare identic cu cel de pe drumul pustiu care leaga Sat Sugatag de Manastirea. Atat doar ca, de-a lungul drumului se insira case vechi, din lemn, cu porti inalte si curti inverzite. Din loc in loc, din ulita prafuita se desprind alte drumuri care urca spre deal si se pierd in palcurile de copaci. Ne gandim ca puntea veche din lemn ne-a adus spre alta lume, o lume incremenita, neatinsa de timp. Pe ulita nu se vad nici prunci care alearga, nici macar oratanii care cauta iarba frageda. Rar, zaresti cate un batran care se intoarce acasa sau cate un localnic care te cerceteaza cu privirea de dupa gardul de lemn. Oamenii sunt binevoitori si calzi. Nu se mira ca suntem ziaristi si nici ca intrebam de vechea manastire si de blestemul care sta asupra satul. Dar mai toti se scuza ca nu stiu si iti arata drumul sau iti indica sa vorbesti cu altcineva. Sfantul din altar Bisericuta de lemn, veche de mai bine de sase secole, e pitita dupa un deal inverzit. Dupa ce treci de poarta inalta, ajungi, printre crucile celor raposati la poarta bisericii. Pe peretii bisericii nu atarna nici o hartie cu istoricul locasului de cult. Iar prin geamul mic nu zaresti decat o cruce si o carte asezate in altar. Nimic nu tradeaza faptul ca acolo a fost ingropat singurul sfant al Maramuresului: Iosif Marturisitorul, sarbatorit conform calendarului crestin in 24 aprilie. Satenii il cinstesc si cred cu tarie ca Sfantul din altar le apara satul, dar biserica din deal poarta hramul Sf. Arhangheli Mihail si Gavril. Si manastirea din Peri, unde Sfantul Iosif isi avea resedinta episcopala a purtat Hramul Sfantului Mihail. Iosif a fost episcop al Maramuresului si marturistor al dreptei credinte. Desi s-a nascut in secolul al XVII-lea in Nasaud, el este trecut in calendar drept „Iosif din Maramures”. De fapt, aici a dobandit invatatura crestina, mergand prin manastirile si schiturile judetului nostru. Intai a fost hirotonisit ca preot, iar in anul 1690 a fost ales episcop al Maramuresului si hirotonisit de mitropolitul Moldovei, Dosoftei. Se pare ca in 1692 a fost si loctiitor de mitropolit al Transilvaniei. In 1701 a fost chemat la Viena, unde i s-a propus renuntarea la ortodoxie, in schimbul unor avantaje materiale. A refuzat categoric, ceea ce a dus la iscarea unui val de acuze injuste si la arestarea lui. Dar, la presiunea credinciosilor maramureseni, este eliberat. In anul 1705, este iarasi adus la judecata si condamnat, insa, din nou intervin romanii maramureseni, asa ca la sfarsitul anului, Sfantul va fi eliberat, interzicandu-i-se insa dreptul de a mai ramane in fruntea comunitatii ortodoxe din Maramures. In anul 1711 va reveni in scaunul episcopal, dar fiind slabit de atatea suferinte, isi da viata in mainile Domnului, la scurta vreme dupa aceea. In 1992, Sfantul Sinod hotaraste ca episcopul Iosif sa fie trecut in randul Sfintilor si ca, „In bisericile care se vor ridica de acum inainte, se va zugravi icoana acestui sfant si mare ierarh, iar pentru ca evlavia binecredinciosului popor roman sa sporeasca fata de el, randuim ca unele din bisericile care se vor zidi sa-si poata lua hramul Sfantului Ierarh Iosif Marturisitorul”. Desi in rugaciuni sfantul e numit “ocrotitor al credinciosilor maramureseni”, nimeni nu stie cu siguranta daca Sfantul a fost inmormantat la Manastirea. Primarul din Giulesti, Petru Codrea, stie povestile vehiculate de oameni dar : „nu pot sa va spun daca la Manastirea este ingropat Sfantul Iosif Marturisitorul. Probabil ca da. Este posibil”. Nici macar reprezentantii episcopiei nu pot spune, cu certitudine daca trupul Sfantului a fost inhumat la Manastirea. Motivul misterului e faptul ca niciun expert nu a facut suficiente cercetari pentru a da „un verdict”. Oricum, manastirenii n-au nevoie de confirmari. Ei cred cu tarie povestile auzite din strabuni, potrivit carora Sfantul s-a retras in satul lor si tot acolo si-a dat ultima suflare. Si, in opinia lor, calugarul ingropat in altar nu poate fi decat fostul episcop al Maramuresului. Drept argument, invoca o serie de scrieri descoperite in biserica. Blestemul calugarilor Bisericuta de lemn din Manastirea ascunde si alte mistere. La intrarea in lacasul de cult se afla un alt mormant, despre care se spune ca ar fi al unui calugar. De fapt, pe dealul unde s-a construit bisericuta, se aflau candva chiliile unor calugari. Si nu doar numele satului, ci si „nasterea” lui se leaga de aceasta manastire. Se spune ca localitatea a luat fiinta in urma stabilirii in zona a credinciosilor veniti in pelerinaj la manastirea de calugari. Autoritatile locale spun ca manastirenii poarta nume de „vinituri”, care nu mai sunt intalnite nicaieri in zona Giulesti. Numai ca, ulterior, calugarii au fost alungati tocmai de cei care venisera candva sa se roage pe acele locuri. Povestea este extrem de veche si cunoscuta. Dar putini dintre localnici sunt dispusi sa povesteasca ce au auzit de la batrani. Este oarecum de inteles, avand in vedere ca monahii nu au lasat in urma doar o biserica si o fantana cu apa rece, ci si un blestem care mai apasa si astazi satul. O femeie care locuieste „in susul bisericii”, ne roaga sa nu-i dam numele si sa n-o pozam, dar ne promite ca ne va spune “tot adevarul”. Bunicul mamei sale a fost crasnic la biserica din sat vreme de 42 de ani. Aflase si el, de la stramosi, ca satenii i-au alungat pe calugari, iar acestia, inainte sa plece, “au citit afurisenii” asupra manastirenilor. I-au blestemat sa nu se inmulteasca si sa nu sporeasca niciodata. Nimeni nu stie cu exactitate de ce au fost alungati calugarii. Se zvoneste si ca la mijloc ar fi fost o comoara ascunsa intr-o fantana care se numeste si azi “Fantana calugarului”. Femeia spune insa ca a auzit ca satenii au pradat apoi chiliile si le-au schinjuit animalele. Oricum, aproape toti cred ca blestemul calugarilor s-a „prins” de sat si are putere si astazi. Din cele 60-70 de case, vreo 20 sunt pustii. Iar in celelalte stau in mare parte doar batranii. Tinerii au plecat la oras si nu s-au mai intors. Iar de gospodariile candva frumoase se alege incet, dar sigur, praful. Nici macar biserica nu a fost aparata de rele, fiind pradata de hoti. Ultima data acestia au furat 22 de icoane vechi care n-au fost recuperate nici astazi. Satenii spun ca daca trupul Sfantului Iosif nu se afla acolo, „cine stie ce-ar fi fost de noi”. Chiar si autoritatile locale cred in blestemul calugarilor. Gheorghe Vraja, secretarul Primariei Giulesti, a spus ca: „am auzit si eu ca acolo au fost niste calugari, iar candva pe vremuri a fost manastire. Se zice ca satul a fost blestemat sa nu se inmulteasca mai mult decat a fost. Pana in 1968, Manastirea a fost catun si abia atunci a fost declarat sat si s-au dat numere de casa. Asa se zice, ca exista un blestem de cand i-au scos pe calugari de acolo. Blestemul e sa nu sporeasca, sa nu se inmulteasca, sa nu creasca, dar sa nici nu decada. Sa ramana tot asa. Intr-adevar, satul a ramas tot asa. Este conservat intr-un mod ciudat. Nu se dezvolta... asa a ramas. A ramas un sat uitat. E plauzibila povestea daca satenii au fost hapsani pe ceva comoara a calugarilor”. Tiganii din copac Pentru a ajunge la fantana de piatra, calugarii din localitatea Manastirea trebuiau sa treaca printr-o zona pustie, botezata de sateni „Tiganiste”. Numele vine de la o poveste reala, spun batranii. In „Tiganiste” locuia o familie de rromi devenita celebra in zona. Motivul? Rromi locuiau in „borta” (trunchi de copac gol in interior, n.red) unui copac urias. Astazi „borta” nu mai exista, dar fantana calugarilor, da. Si e tot in pustietate, la marginea satului. Deal sau vale? O alta „ciudatenie” a Maramuresului o reprezinta o panta aflata pe drumul dintre Cavnic si Budesti. Aici, legile gravitatiei sunt contrazise, lucrurile urcand singure la deal in loc sa coboare. Masinile prind viteze de pana la 20 km/h desi au motorul oprit in varianta in care sunt „lasate la liber”. Ba chiar, si flacoanele umplute cu apa se rostogolesc „la deal”. Unii au incercat sa explice fenomenul prin faptul ca locul ar avea proprietati magnetice, altii spun ca e „iluzie optica”, dar exista si variante ca „e ceva paranormal”. Oricum, locul reprezinta in continuare „un mister al Maramuresului”. Icoana facatoare de minuni de la Botiza La manastirea “Schimbarea la fata din Botiza” se afla, de cativa ani, o copie a unei icoane de la Muntele Athos, care o infatiseaza pe Maica Domnului cu pruncul in brate. Inca din momentul aducerii in tara, s-au intamplat lucruri care i-au determitat pe oameni sa creada in icoana si in puterea ei. Primarul din Botiza, Ioana Trifoi spune ca: “acum vreo trei ani, cand a fost adusa in tara se faceau verificari serioase la vama. Dar cel care a adus-o spune ca nu a avut nicio problema si nu a fost verificat deloc, desi declarase ca are o icoana. De atunci au zis oamenii ca are puteri. Este o copie dupa icoana de pe Muntele Athos si se spune ca implineste orice dorinta, daca mergi cu gand bun sa te rogi la ea. Mie imi da energie si putere de cate ori ma inchin la ea”. Si localnicii cred in puterile extraordinare ale icoanei. Maria Brumar, o batrana care locuieste pe drumul spre manastire, a spus ca: “vin multi crestini, de peste tot. Stiu de exemplu ca a fost o doamna care nu putea avea copii. Dupa un timp, a venit iar la manastire si avea o fetita, a spus ca icoana a ajutat-o. Dar oamenii nu vin doar pentru asta. Vin sa se roage pentru cei bolnavi, pentru familie. Si prin icoana li se implineste rugaciunea. Apoi se intorc sa multumeasca”. Icoana din Dragomiresti Manastirea Dragomiresti a fost ridicata intre anii 1925-1927. Ctitorul manastirii a fost Moldovan Pimen, preot ortodox. Acesta a venit pe meleagurile Dragomirestiului in 1910 dintr-o localitate de langa Dej. Preotul nu a fost casatorit, iar cand a venit in Maramures a adus si o icoana a Maicii Domnului. Nu se stie de unde si cine a realizat icoana. Potrivit celor povestite de preotii si oamenii din comuna maramureseana, Pimen a realizat venituri banesti datorita icoanei. Cu acesti bani a cumparat in anul 1922 o mosie in muntii Tiblesului. Din anul 1925 a inceput constructia unei biserici si a unor anexe gospodaresti. Din aceeasi perioada sunt adusi calugari din toata Transilvania, iar la Dragomiresti lacasul de cult devine Manastire. Anii au trecut si a venit cel de-al Doilea Razboi Mondial. Dupa terminarea razboiului a urmat prigoana comunista. Intre 1948-1949, in comuna maramureseana, mai exact in imprejurimile localitatii s-a stabilit un mare grup de luptatori anticomunisti. De fapt, baza „militara” a acestui grup a fost in muntii Tiblesului, in zona manastirii. Un alt grup de luptatori anticomunisti a fost localizat de cealalta parte a Tiblesului, in Tara Lapusului. Nu se stie exact daca intre cele doua grupuri de luptatori a fost vreo legatura, in schimb se vorbeste de posibil sprijin din partea manastirii, a celor din lacasul de cult. Comunistii, care tocmai au pus cizma ruseasca in sufletele romanilor, au trecut la eliminarea acestor grupuri de rezistenta. Se stie ca in muntii Tiblesului s-au dus lupte dure pentru eliminarea celor care se impotriveau regimului. Dupa spusele localnicilor, comunistii au fost, fara prea multe intrebari, la manastirea Dragomiresti pentru a da de urma celor care luptau in munti. Nu se stie cine au fost cei care au dat informatii precise, cert este ca manastirea a fost incendiata. A ars totul, biserica, chiliile, anexele. Singurul lucru ramas neatins de foc a fost icoana Maicii Domnului. Ea a stat acolo, in resturi, in cenusa arzand mocnit, pana a doua zi. A fost gasita de localnicii comunei si adusa in sat. A fost pusa in biserica din Dragomiresti. O noua biserica A fost o minune ca icoana a scapat de furia focului si a comunistilor. De atunci se spune ca icoana este facatoare de minuni. „Asa si este. O icoana facatoare de minuni. De-a lungul anilor au avut loc mai multe minuni facute de aceasta icoana. Singurele semne ramase in urma incendiului sunt pe rama, care si ea este de cand a adus-o parintele Pimen”, a declarat preotul Sofronie. Dupa aceste intamplari, parintele Nutu Codrea, din Borsa, a cumparat un teren intre Dragomiresti si Salistea si ridica o bisericuta pe actualul amplasament al manastirii. Lacasul a fost ridicat intre anii 1952-1954. Acolo a fost asezata icoana Maicii Domnului. Biserica a fost ridicata in timpul perioadei groaznice de teroare comunista. Din aceste motive ea nu a putut fi terminata si nici nu s-a slujit in ea in mod curent. Erau imputernicitii statului (securistii), care raportau daca se tinea slujba in bisericuta unde era asezata icoana facatoare de minuni. Cu toata paza ideologica si efectiva, s-au tinut slujbe, sporadic, pe raspunderea preotilor din aceasta parte a tarii. Pana la Revolutie bisericuta cu icoana facatoare de minuni nu a fost vizitata de nici un episcop. Motivul era ca acest lacas de cult, desi mic, neterminat ca si constructie, era foarte bine pazit Biserica si icoana au ramas asa pana in anul 1990. Dupa 1990, in Dragomiresti a venit de la manastirea Toplita parintele Vasile Sofronie si cu binecuvantarea episcopului Iustinian a fost redeschisa manastirea. Icoana este la locului ei, iar viata monahala se desfasoara dupa canoanele stiute. Locul este deosebit, iar cei care slujesc la manastire, de asemenea. Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro