DOSAR- ATITUDINE

* Povestea incredibilelor torturi indurate de un altfel de disident
Evadarea din “raiul" comunist

* In urma investigatiilor GAZETEI, primarul din Remeti a ajuns in instanta
Primar inculpat!

* INTERVIU - Andrei Csaba Majoros, director general al companiei Canal 7
PROFESIONIST in televiziune

* 1 mai 1994 - 1 mai 2004: 10 ani de la ziua fatala pentru marele campion brazilian
Ayrton Senna, pentru totdeauna

* REPORTAJ - Mostenirea pierduta

* Povestea incredibilelor torturi indurate de un altfel de disident
Evadarea din “raiul" comunist

Nu a facut politica si nu a facut parte din grupul celor care s-au opus “terorii rosii" ce a asuprit Romania comunista. A fost un maramuresean care la varsta marilor intrebari (17 ani) a avut curajul sa fuga din “raiul" comunist. Gavrila Buju a fost un altfel de disident, care a cunoscut ce inseamna Securitatea si Militia comunista.

Gavrila Buju (Gabi, cum ii spun prietenii) isi povesteste incredibila aventura a tineretii cu detasarea celui care acum traieste intr-o tara in care democratia are rang de lege: Canada. Nascut in Borsa, si-a petrecut copilaria in zona Rotundu, pe un varf de munte, unde parintii lui si-au ridicat o casa. O copilarie care a fost oaza de liniste si cumintenie in care Buju visa ca va ajunge sa calatoreasca in lume, departe de traiul amar al parintilor lui. Viata grea de la inceputul anilor '60, zbaterea parintilor pentru cele zilnice l-au maturizat mai repede pe mezinul familiei Buju. Cu ochi de copil, a perceput corect ce inseamna comunismul si ce perspective avea intr-un orasel ca Borsa.

Decizia

“Am simtit ca ma sufoc, ca locul meu este altundeva si m-am hotarat sa plec, sa vad si alte locuri, sa vad cum traiesc romanii", si-a inceput Buju povestea. Parintii sai nu au inteles dorinta mezinului de a colinda prin tara, asa ca a plecat fara acordul lor, desi era convins ca mama sa va suferi, ca si el de altfel. Nu a iesit niciodata din Borsa, dar a ajuns fara probleme, la nici 17 ani, in Constanta, Bucuresti, Craiova, Arad si Timisoara. Si-a terminat scoala profesionala, s-a angajat si a lucrat din greu, asa cum era obisnuit de acasa. Dorul de Borsa, de parinti, dar si de libertatea dupa care tanjea si pe care nu o gasise, l-au dus in Arad, unde avea un var. Acesta i-a povestit de “lumea din Vest" si atunci a stiut ca trebuie sa ajunga acolo.

Fuga

A plecat la Timisoara, unde si-a gasit repede de lucru fiind mester bun in motoare de tot felul si manuia cu pricepere fel si fel de masini grele (tractor, buldozer, draga etc.). Aici a cunoscut oameni care stiau cum se face rost de valuta, de produse care nu se gaseau pe piata sau harti pentru a putea ajunge in Italia. Alaturi de doi prieteni de conjunctura a studiat granita si in noapte de 24 decembrie 1978 a fugit din tara, avand doar ciocolata si bani in buzunare. Avea 17 ani. Dupa multe peripetii si multe zile petrecute prin muntii Iugoslaviei, cei trei au ajuns in Trieste (Italia) intr-un lagar pentru refugiati. A stat doua saptamani si si-a intocmit actele pentru emigrare, dar dorul de familie si regretul ca nu l-a luat in aventura vietii sale si pe varul sau din Arad l-au determinat sa... se intoarca in tara! Pare o nebunie, dar tineretea l-a ajutat pe Buju sa faca drumul inapoi fara probleme. In Timisoara s-a intalnit cu prieteni care stiau ca a fugit din tara si care s-au mirat ca a venit inapoi. Nu si-a gasit varul, dar a fost rugat de patru fete sa le duca in Italia. Cu greu a acceptat si a facut din nou drumul peste granita. In Belgrad au fost prinsi de Militia sarbeasca. Buju a fost separat de fete si, in urma unui proces rapid, a fost condamnat la un an inchisoare.

Tortura borseana

In arestul sarbilor, Buju a facut greva foamei, pentru a fi ascultat de comandantul inchisorii. Dupa o saptamana a fost dus la comandant, care i-a ascultat povestea si rugamintea de a fi predat organelor de Militie romanesti. Probabil, tineretea si darzenia borseanului au determinat autoritatile din Iugoslavia sa-l predea romanilor. “Dupa ce am ajuns la Timisoara am fost batut cu pumnii si picioarele, cu pulanul la talpi si mi se spunea Din Borsa a venit dupa mine un militian, poreclit Roscatu'. Am ajuns in orasul meu sub escorta si incatusat. Dupa o saptamana plina de torturi m-au transportat sub escorta la Viseu. Acolo am fost dus ca un animal, intr-o odaie plina de sange. Dimineata m-au luat la batai. Erau doi militieni, unul tinea o funie in mana, altul cu o bata groasa ma altoia. Mi-au crapat capul, spunandu-mi: Dimineata m-au pus sa ma spal, sa nu se vada nici o picatura de sange. Mi-au dat o palarie sa ascund rana si am fost dus la Sighet, la faimoasa temnita. Au urmat alte torturi. Am crezut ca nu voi iesi viu. Auzeam noaptea (intre orele 1 si 5) oamenii torturati.

La Marinica

Dupa o saptamana am fost adus la Baia Mare, la colonelul Marinica. M-au interogat, mi-au cerut sa scriu tot, cum am fugit, traseul, orasele, cu cine am vorbit, ce am spus la sarbi, la italieni. Doua saptamani au continuat cu batai si amenintari. Eu am scris acelasi lucru, ei spuneau ca mint si ma bateau iar. M-au bagat in . O incapere cu trei pereti de ciment si o usa de fier. Nu incapeai numai drept si cu umerii bine stransi catre corp, din tavan picura apa rece, miscai capul, cadea pe spate, stateai drept cadea pe cap, dupa doua ore cedai fizic, psihic si te vedeai mort. Am primit domiciliu fortat in Borsa, fiind sub 18 ani", ne-a povestit Buju intamplarile din 1977.

Evadarea

Dupa acest episod, Buju a plecat din nou. De data aceasta insotit de un grup de romani. Au reusit sa ajunga la granita cu Italia, dar au fost din nou prinsi de graniceri. Pe drumul spre Belgrad, a reusit sa fuga de sub escorta impreuna cu varul sau si dupa peripetii demne de filmele de aventuri, au ajuns in Italia. In 1979, Buju a ajuns in Canada si a reusit ce si-a dorit. O familie, o casa, o afacere. Totul prin munca si rabdare. Dupa Revolutie, a reusit sa ia legatura cu familia din Romania. Povestea lui Buju a aparut in romanul “Destine romanesti" aparuta la Chisinau (de altfel, i-a ajutat pe fratii romani din Moldova in mai multe proiecte, doar din altruism si din dorinta de a vedea, cum ne-a spus, “Romania Mare").

"E la fel ca inainte"

A fost si in Borsa si a vazut ca multe nu s-au schimbat fata de perioada anilor '70. Sufletist, a ajutat cum a putut bisericile, scoala, prietenii si familia. Dezamagit de ce a vazut si auzit a inceput sa trimita sesizari autoritatilor (Politiei, Primariei Borsa, ambasadelor din Canada sau unor politicieni canadieni si americani). “Jaful din padurile Borsei, nerespectarea drepturilor omului, dreptului la proprietate, mafia de acolo trebuie sa ajunga la cunostinta autoritatilor si a celor din lumea libera. Si la noi in tara trebuie ca legea sa fie respectata. In Canada nu se da mita, spaga. Acolo esti respectat", spune Buju. Aceasta atitudine, pentru unii prea rigida, de neinteles, dar normala pentru un om care a suferit si traieste intr-o tara libera, i-au adus necazuri mamei sale, desi are 74 de ani. Anul trecut, ea a fost amenintata, i-au fost omorate animalele si a fost tracasata. Buju a facut o sesizare la Politie, dar nu a primit nici un raspuns. Solicitam IJP Maramures sa verifice situatia mamei borseanului-canadian si sa puna capat tracasarilor la care este supusa de cei care “fac legea in Borsa". Oricum, subiectul nu e inchis. Cel putin pentru noi.

Nicolae TEREMTUS



* In urma investigatiilor GAZETEI, primarul din Remeti a ajuns in instanta
Primar inculpat!

Prin "amabilitatea" procurorilor, procesul primarului din Remeti, acuzat de fals si uz de fals, se amana la nesfarsit. Miza pare a fi electorala. Daca nu e condamnat acum, Stefan Halas va putea candida pentru un nou mandat. Parca nimic nu e la voia intamplarii, nici macar "involuntarele" vicii procedurale.

In 19 aprilie 2004, judecatoria Sighetu Marmatiei a deschis dosarul 572 din 2003, in care inculpatii Halas Stefan, Colopelnic Mihai, Trifoi Mihai, Stan Gavrila si Pop Teodor sunt acuzati de fals material, instigare la fals si instigare la uz de fals.

Taraganarea

In fapt, procesul a inceput in 1 martie (cand, motivand neangajarea unui avocat, Halas a solicitat amanarea). La dezbaterea din 21 martie s-a pronuntat un nou termen, de data asta pe motiv de viciu procedural, mai precis de... tehnoredactare (dactilografiere)! Ce s-a intamplat? Pe citatia uneia dintre parti a fost gresita adresa! Si uite asa, din lipsa de procedura (conform declaratiei Laurentiei Berinde, prim-procurorul sighetean) s-a mai castigat o luna. Pe 19 aprilie, Halas s-a prezentat vesel la proces, dupa ce a dat sfoara in sat ca e nevinovat si ca "ei" vor sa-l infunde doar din cauza ca face parte din opozitie (e membru PD, dezertand de la UUR, doar cu cateva luni in urma, mult timp dupa faptele pentru care e cercetat). Avocatul apararii, Gabriel Mihali, a obiectat ca pe 6 iunie 2003 a inceput urmarirea penala pentru fals material in inscrisuri oficiale si uz de fals, apoi procurorii de pe langa Tribunalul Maramures l-au trimis in judecata pe clientul sau in februarie pentru fals si instigari la fals si la uz de fals. Dar pentru ultimele acuze nici nu a inceput urmarirea penala, astfel ca rechizitoriul e... lovit de nulitate. "Cerem restituirea acestui act la Parchetul de pe langa Tribunal, pentru a fi refacut", a declamat, sigur pe el, Mihali. Abil, avocatul primarului a dovedit ca Halas n-a fost scos de sub urmarirea penala, gafa impardonabila a procurorilor baimareni, asadar nu mai poate fi nici condamnat, nici achitat! Asa ca s-a dat un nou termen, pe 10 mai, in plina campanie electorala... si uite asa, probabil Halas va scapa (cum crede el si avocatul sau). Cativa martori ai acuzarii au declarat revoltati: "Am venit aici ca prostii. E pentru a treia oara, iar el rade de noi. Ceilallti martori n-au venit si nici n-or sa soseasca, si uite ca nu patesc nimic. Pentru urmatorul termen, judecatoarea ne-a spus sa nici nu ne mai prezentam. Adica, se judeca fara noi? Pai atunci chiar ca el (primarul Halas, n.red.) va castiga!"

Ce a facut Halas?

In martie 2003, GAZETA consemna ca exista pe rol 80 de procese de fond funciar demarate de cetateni din comuna Remeti, din cauza primarului care a nedreptatit realii mostenitori. Primarul este acuzat ca a semnat in locul secretarei unele procese verbale ale comisiei de fond funciar. Am amintit cum ca rudele primarului au primit o parcela de 8,3 hectare, in loc de 6 hectare de padure. De asemenea, Halas a pus in posesie paduri private in mijlocul unor parcele apartinand Ocolul Silvic Sighet, a suprapus proprietati, a modificat procese verbale.

Confirmarea

Cele consemnate in GAZETA au acoperire si in solutiile cercetarii altor institutii. De exemplu, Inspectoratul Teritorial pentru Regim Silvic si Cinegetic Satu Mare a depus un denunt penal contra lui Halas, pentru abuz in serviciu. Inspectoratul concluziona in iunie 2002 ca: "Din trupul Silsca in suprafata de 72,9 hectare au ramas 40,5 (disparitia restului de padure survenind intre 1993 si 2002). Comisia de aplicare comunala, condusa de Halas, a pus in posesie diferenta de hectare in alte zone ale padurii, fara a se incheia un protocol si fara ca Ocolul Silvic Sighet sa-si precizeze pozitia. In procesele verbale de punere in posesie (semnate de primar) apar modificari, fara ca aceste corecturi sa fie certificate prin semnatura celui care a operat modificarea (...) in teren, s-a marcat in alte unitati." ... ceea ce era de demonstrat! Primarul Halas va fi cercetat pentru incalcarea legii, fapt care a adus prejudicii serioase in fondul forestier privat si de stat. Si pentru asta va trebui sa plateasca. Indiferent daca este sau nu membru al vreunui partid politic. Legea e una pentru toti. Probabil cea mai onorabila solutionare ar fi suspendarea sa din functia politica detinuta, pentru ca de demisie nu poate fi vorba. Pentru asta iti trebuie si onoare.

Am fost amenintat de Halas!

In urma publicarii articolului, primarul Stefan Halas a facut o criza de nervi, convocand Consiliul Local si solicitand deschiderea unui proces pentru calomnie contra subsemnatului, pe banii contribuabililor din Remeti. Am primit telefoane de amenintare, iar primarul mi-a spus ca nu mai am ce intra in "comuna sa". Cineva, de acolo, s-a deplasat special la Sighet, ca sa ma cotonogeasca. Amenintarile si presiunile lui Halas pot fi greu calificate ca acte ale unui om cu discernamant ("atribut" absolut necesar unui primar).

Teofil IVANCIUC



* INTERVIU - Andrei Csaba Majoros, director general al companiei Canal 7
PROFESIONIST in televiziune

In urma cu 14 ani, primul post local de televiziune prin cablu debuta cu un colaj de filme de pe casete video si programe receptionate prin satelit. “Studioul" era de fapt o uscatorie dezafectata dintr-un bloc turn de pe strada Progresului. Dar asta nu conta, in acea vreme. Entuziasmul post-revolutionar se intalnise cu foamea de informatie. Asa incepe povestea companiei Canal 7.

Aparent, mustata lui Andrei Csaba Majoros si "lama" privirii ii tradeaza descendenta si intimideaza. Paradoxul e ca, desi il simti “stancos" (a nu se intelege bolovanos, referirea se indreapta spre taria de caracter), este dispus la orice subiect de conversatie. E drept, in anumite domenii devine chiar entuziast, nerefuzand insa nici o tema de dialog. Formatia de inginer se vadeste din modul exact de a despica firul in patru, opt sau saisprezece parti (absolut egale!), fara a lasa nici un aspect nepunctat, in timp ce te provoaca la noi intrebari.
Reporter: V-ati lansat in afaceri imediat dupa `89. De ce televiziune si nu ati ales un domeniu mai facil?
Andrei Csaba Majoros: Am simtit ca ne va lovi suflul capitalismului si m-am gandit sa fac si eu ceva. Dupa facultate am fost inginer la IMUAS, coleg cu domnul Cojocaru (la ora actuala, proprietarul firmei CRD) cu care am inceput aventura afacerii, televiziunea parand a fi cea mai apropiata de specializarea noastra. Noi am initiat aceasta activitate intr-un moment in care chiar nu se stia nimic despre acest domeniu. Nici eu nu eram chiar in clar cu ce se mananca, stiam ca exista, dar nu ce inseamna din punct de vedere tehnic. Am mai gasit trei oameni dispusi sa se asocieze cu noi si am pornit primul semnal cu un singur canal, pe care se difuzau filme de pe casete si programe receptionate prin satelit. Ca orice om care vrea sa faca ceva bun, am inceput sa ne interesam despre televiziunea prin cablu de la cei care erau inaintea noastra in acest domeniu. Am plecat in Ungaria, am invatat ce echipamente se folosesc si care sunt solutiile tehnice pentru un lucru de calitate. Deja in '92 aveam echipamente performante si difuzam patru canale.
Rep.: Cum ati convins cetatenii sa devina abonatii companiei?
A.C.M.: La inceput, am folosit sistemul din usa-n usa, pentru ca trebuia ca omul din fata ta sa inteleaga ce incercam sa-i vindem. Pana atunci, nu existase decat TVR. Noi ofeream un serviciu inedit, care trebuia explicat. E drept, existase antecedentul vizionarilor video, unde omul platea ca sa vada un film. Ideea a prins pentru ca toata lumea era avida de informatie televizata, desi 100 de lei, cat costa la acea ora abonamentul, nu erau chiar bani putini.

Politica, modelism si caini

Rep.: Cu ce va umpleti timpul liber?
A.C.M.: Cea mai mare pasiune a mea este cresterea cainilor. Am patru caini din rasa Doberman si Teckel, cu care am participat, chiar cu rezultate foarte bune, la cateva expozitii nationale si internationale. Primul doberman l-am cumparat chiar dupa ce m-am casatorit. Acum ma gandesc sa traduc aceasta pasiune intr-o afacere. Un alt hobby, dar la nivel mai mic, este modelismul, probabil copilul din mine isi cere drepturile. Este insa greu sa intretii o asemenea ocupatie, pentru ca in Romania exista doar cateva magazine specializate.
Rep.: Ce subiect nu am abordat si ati fi vrut sa-l discutam?
A.C.M.: Ma surprinde ca nu m-ati intrebat nimic despre politica. Astazi, toata lumea discuta politica, nu? Eu nu mi-am dorit niciodata o cariera in acest sens, dar as vrea ca oamenii politici sa provina din varfurile societatii, nu cum se intampla acum: de regula, politicienii habar nu au cum se conduce o afacere. Vedeti, oamenii de afaceri s-au cam retras din politica si cei cu adevarat valorosi, stau deoparte. De ce? Pentru ca nu e loc pentru oamenii cinstiti in mizeria asta. As vrea ca legile sa nu se mai schimbe peste noapte, iar oamenii sa duca o viata decenta. Asta inseamna un mediu de afaceri sanatos, care sa permita patronului sa isi plateasca bine angajatii. E un lant al slabiciunilor.

Noutati de la Canal 7

Rep.: In 14 ani ati reusit sa va impuneti initiativa. Cu ce va laudati astazi?
A.C.M.: Investitiile facute in 1998 privind schimbarea echipamentelor s-au axat pe introducerea cablului optic. Atunci, practic, am reconstruit intreaga retea din surse provenite doar din incasarile proprii, fara imprumuturi bancare. Astazi, reteaua este finalizata in proportie de 95%, fiind in masura sa oferim servicii de Internet, doua pachete de programe prin cablu, in functie de posibilitatile financiare ale abonatilor. Urmeaza sa introducem un nou pachet de programe speciale, cu canale dedicate. Pachetele tematice vor acoperi domeniul stiintei, tehnologiei, sportului sau chiar programe pentru adulti si un alt canal de filme.
Rep.: Va fi scump?
A.C.M.: Nu, in jur de 2-3 USD.
Rep.: Ce schimbari au avut loc in acesti ani?
A.C.M.: Eu zic ca am evoluat. In primul rand, ne-am maturizat. Prima despartire a avut loc in 1991, cand Cojocaru nu a mai dorit sa faca parte din actionarii societatii, in momentul in care ne-am transformat in SRL. El a infiintat CRD-ul si, practic, aveam fiecare zonele proprii de actiune. Pe vremea aceea, tehnic era foarte greu sa traversam Sasarul. Pana in '95-'96 a functionat un fel de intelegere tacita, dar apoi ei au inceput sa intre in zona noastra si a pornit concurenta. Nu zic ca e rau, concurenta e necesara, iar abonatii pot sa aleaga ce servicii prefera. In acest fel, am fost nevoiti sa fim mai vigilenti, sa lucram mai repede si mai bine. Fara concurenta, exista pericolul de te lasa intr-o dulce tanjeala.

Carte de vizita

Nascut in 1960 in Baia Mare, se mandreste cu faptul ca e absolvent al liceului Gheorghe Sincai. Urmeaza Facultatea de Electrotehnica la Cluj Napoca. Un an dupa terminarea facultatii se casatoreste, iar doi ani mai tarziu, in 1988, devine taticul lui Zoltan. Infiinteaza prima companie de televiziune prin cablu din Baia Mare, cu accent pe distributie, studioul fiind la nivel de amatorism. In perioada 1992-1995, se retrage de la conducerea societatii. La intoarcere, in 1996, pune problema televiziunii locale in alti termeni, construind o redactie de profesionisti. Depaseste granitele judetului, dezvoltand in judetul Salaj o alta retea de televiziune prin cablu. La capitolul pasiuni puncteaza modelismul si cresterea cainilor.

Optiuni si argumente

l Tenis sau fotbal?
Imi place sa privesc o partida buna de tenis, dar la fotbal ma mai incumet cateodata.
l Naomi Campbell sau Linda Evangelista?
Naomi Campbell, datorita culorii.
l Porsche sau BMW?
Porsche, pentru ca ofera altceva decat BMW. Au traditia masinilor sportive.
l Andreea Esca sau Mona Nicolici?
Mona Nicolici. Stie ce spune si fara prompter.
l CNN sau BBC?
BBC, pentru ca sunt mai obiectivi. La CNN nu veti auzi un cuvant impotriva presedintelui SUA.



* 1 mai 1994 - 1 mai 2004: 10 ani de la ziua fatala pentru marele campion brazilian
Ayrton Senna, pentru totdeauna

Au trecut zece ani de cand Ayrton Senna a murit. De atunci, Formula 1 nu a mai fost niciodata un sport magic, ci o simpla intrecere de masini. Fanii Formulei 1 din intreaga lume nu-l vor uita niciodata pe acest om care a fost, fara nici un dubiu, un talent, un geniu al generatiei sale. Nici un alt pilot nu a cunoscut atat de bine succesul in Formula 1. Marele Circ a pierdut o stea.

Ayrton Senna a fost legenda timpului sau. Senna a fost carismatic, puternic, cu o vointa de fier, dar in acelasi timp si vulnerabil. Un om care si-a ascuns toata viata in spatele volanului. Multi au incercat sa gaseasca o fisura in armura lui Senna, dar nu au reusit. Ayrton Senna da Silva s-a nascut pe 21 martie 1960 in Sao Paulo, Brazilia. De la o varsta frageda, Senna a aratat o lipsa de coordonare. Pentru a-l ajuta, cand Ayrton avea 4 ani, tatal sau i-a cumparat un Kart de un cal putere. Ayrton nu a privit niciodata inapoi! Neavand dreptul legal de a participa la cursele de karturi pana la varsta de 13 ani, Ayrton a castigat primul sau titlu intr-o cursa pe 1 iulie 1973. Au urmat titluri de campion in 1977, 1978, 1979, 1980 si 1981. In iarna anului 1980, Ayrton Senna da Silva pleaca din Brazilia in Anglia si incepand cu luna august 1981 participa atat in cursa Townsend Thorensen, cat si in Campionatul RAC Formula Ford 1600. A adoptat, de asemenea, numele de fata al mamei Senna, “da Silva" fiind un nume comun in Brazilia, iar “Senna da Silva" prea lung pentru a incapea pe masina sa. Lipsa banilor il determina pe tatal sau sa-l sfatuiasca sa renunte la sporturile cu motor. Incercarile de a gasi un sponsor se dovedesc zadarnice si in octombrie, Senna isi anunta retragerea. Revenit in Brazilia, lucrurile nu se imbunatatesc. Lucreaza ca manager la firma de costructii a tatalui sau, dar dorinta de a concura devine din ce in ce mai puternica. Trebuind sa aleaga intre afaceri sau curse, alege a doua varianta.

Come-back in Anglia

Senna se intoarce in Anglia pentru a participa la Campionatele Europene si Pace Petroleum. In 27 de curse, Senna acumuleaza 16 pole position, realizeaza 23 din cele mai rapide tururi si castiga, surprinzator, de 22 de ori. Prima cursa in F3 se termina cu cel mai rapid tur si cu victorie. In 1983 participa in Campionatul Marlboro British Formula Three cu nu mai putin de 21 de curse alergate, 13 victorii, 15 pole position si inca un titlu. Alaturi de echipa Toleman, Senna isi face debutul in Formula 1 in 1984. Ayrton Senna incheie primul sezon cu 13 puncte si ocupa pozitia a 9-a a clasamentului. In 1985 se alatura echipei Lotus. Primul an de cooperare se incheie cu 7 pole position si 2 victorii, in Portugalia si Belgia, iar in anul urmator 8 pole position, cu victorii in Spania si S.U.A. In anul 1987, Senna negociaza un contract pe 3 ani cu McLaren-Honda, dar incheie sezonul competitional la Lotus, pe locul 3 in clasamentul final. In 1988, principalul sau adversar devine campionul mondial en-titre, francezul Alain Prost. Intrebat de John Watson, un fost pilot la McLaren, cum il va aborda pe Prost, raspunsul lui Senna a fost: “Il asigur ca sunt mai bun ca el. Voi fi mai motivat si il asigur ca pot conduce mai repede, mai constant, pentru mai mult timp. Il voi invinge!" A fost asa cum a spus, pentru ca acel an (1988) i-a adus lui Ayrton Senna 13 pole position, 8 victorii si primul titlu de campion mondial la Formula 1.

Duelul cu Prost

Spre incantarea lumii, in 1989, relatia furtunoasa dintre cei doi coechipieri a dus la o cursa memorabila in Japonia. Datorita situatiei punctelor din clasament, lui Senna ii trebuiau cel putin doua curse pentru a castiga campionatul. Desi a pornit din pole position, Alain l-a invins in prima sicana, dar cu numai 6 tururi inainte de final Senna a facut mutarea sa. A venit alaturi de Prost, care s-a pierdut si a intrat in curba. Cele doua masini au intrat in coliziune si s-au oprit. Prost a parasit masina sa dar ofiterii de traseu au impins masina, iar Senna a revenit in fruntea cursei. Mai tarziu a fost descalificat, Alain Prost devenind campion mondial, urmand ca din urmatorul sezon sa evolueze la echipa Ferrari. Din 14 curse, Senna castigase 5, iar Prost 5. In Marele Premiu al Japoniei, Senna a avut cel mai bun timp in calificari. Pozitia de pole position pe grila de start era in partea dreapta a circuitului si Senna a simtit ca Prost ar avea un mic avantaj. Dupa discutii aprinse, “pole" a fost schimbat pe partea stanga, insa mai tarziu decizia a fost anulata. Suparat, Senna avea sa afirme: “Daca Prost are un start mai bun, il avertizez sa nu intre in fata mea in curba, pentru ca nu va scapa". Startul i-a apartinut lui Prost, dar Senna se mentinea pe aproape. La o curba, masina Ferrari condusa de Prost se ciocneste cu masina McLaren a lui Senna. Titlul mondial a fost decis, Ayrton Senna a cistigat cel de-al doilea trofeu suprem in F1. In 1991, Senna se califica pe pole position de 8 ori, a castigat 7 G.P.-uri si al treilea Titlu Mondial. McLaren-Honda a fost surclasata de Williams-Renault in 1992 si Senna s-a zbatut tot anul. A terminat al 4-lea in clasament, cu doar un pole position si trei victorii.

Inceputul sfarsitului

In 1993, Senna dorea sa faca o pauza, dar cei de la McLaren au fost foarte convingatori prin plata pe cursa. A continuat sa domine, castigand a 6-a oara Marele Premiu al Belgiei. Adelaide a fost ultima cursa a sezonului, Senna a luat pole position si a castigat. Acest ultim succes a fost unul din cele 140 de victorii ale echipei McLaren, un record al acelor vremuri pentru aceasta. In sezonul urmator, Ayrton Senna s-a alaturat echipei Williams. Din pacate, 1994 avea sa fie departe de ideal, ajungand pe pole position doar in Brazilia, Japonia si Italia. Era in fruntea cursei de la Imola cand masina, FW16B, a parasit in mod inexplicabil pista. La ora locala 14.17 Senna trece ca o naluca prin fata boxelor echipei Williams, intrand in cel de-al saptelea tur. In acel moment, ultimele date statitistice din cariera marelui pilot au zburat din procesoarele montate pe masina in calculatorul de la boxe. Senna a intrat in virajul larg spre stanga si a deviat putin de la traiectoria ideala spre stanga. Pilotul a reactionat in 0,1 secunde si a redresat masina, apoi din nou nasul masinii s-a indreptat spre stanga. Bolidul nu a mai putut fi redresat, a parasit pista mergand pe o traiectorie aproape dreapta si s-a lovit de zid, cu 208 kilometri pe ora. Senna a suportat un soc identic cu cel pe care l-ar fi avut daca ar fi fost aruncat in cap de la o inaltime de 30 de metri. Totul a durat 1,8 secunde. Imaginile televizate, in care masina lui Ayrton Senna paraseste traseul in curba Tamburello, trece peste zona cu iarba si se loveste violent de zidul de beton, aveau sa inconjoare lumea. In acea duminica de 1 mai 1994, milioane de oameni au fost martorii decesului celui mai bun pilot de Formula 1 din lume.

Disparitia cutiilor negre

Ce s-a intamplat cu cele doua cutii negre ale masinii tine de domeniul incredibilului. La 10 minute dupa ce epava Williams-Renault a fost adusa in parcul inchis, un om de la Renault si doi angajati Williams s-au prezentat, solicitand cutiile. Li s-a explicat ca acest lucru este ilegal, dar peste alte 10 minute a sosit directorul Comisiei Tehnice a FIA, Charlie Whiting, care a motivat ca atat la monopostul lui Senna, cat si la cel al colegului sau Damon Hill, coloana volanului fusese modificata si exista posibilitatea ca si ultimul sa fie in pericol. Reprezentantul de la Renault, Bernard Dufort, a luat cutia care continea datele despre comportamentul motorului in ultimele secunde ale cursei. In ciuda nenumaratelor cereri, autoritatile italiene nu au primit-o niciodata pentru cercetari. In schimb, peste o luna, li s-au dat datele de pe ea pe o discheta, dar dispozitivul de inregistrare al cutiei negre a fost sters, francezii motivand ca l-au folosit la testul pe banc al unui motor! Martorul-surpriza, insarcinat cu recuperarea si transportul cutiei negre Renault la Paris, nu a fost niciodata gasit. Tot peste o luna, a fost restituita cutia neagra de la Williams, dar de pe aceasta disparusera conexiunile de intrare si de iesire. La proces, cei de la Williams au fost invitati sa monteze conexiunile pentru a se incerca citirea datelor din cutie. Englezii au adus piesele in cauza, dar au uitat acasa cardul, fara de care nu se putea face nimic! Acelasi lucru s-a intamplat cu caseta video de pe masina lui Senna. Inregistrarea camerei de pe masina lui Senna nu continea ultimele 1,4 secunde. Cel mai important fragment, cel care ar fi lamurit probabil totul, nu mai exista. Nimic nu putea face ca inregistrarea sa se intrerupa cat timp Senna se afla inca pe pista. Totul a ramas in plin mister. Organizatorii italieni au avut si ei o mare parte de vina. Inainte cu o zi de decesul lui Senna, in calificari, pilotul Ratzenberger isi gasea sfasitul dupa un accident groaznic. Potrivit legii italiene, Marele Premiu ar fi trebuit anulat. Societatea Sagis, detinatoare circuitului, ar fi pierdut astfel peste 6,5 milioane de dolari. Senna, care a renuntat sa mai incerce imbunatatirea timpului din calificari dupa accidentul lui Ratzenberger, a cerut anularea cursei, dar degeaba. In acea zi si altele care au urmat, Marele Circ a demonstrat ca este, in primul rand, o masina infernala de facut bani.

Procesul

Pocesul privind moartea lui Senna a inceput pe 17 februarie 1997. Procurorul Maurizio Passarini i-a chemat in fata instantei, sub acuzatie de ucidere din culpa, pe seful formatiei, Frank Williams, pe directorul tehnic, Patrick Head si pe designerul monopostului FW 16, Adrian Newey. Lor li s-au adaugat italienii Federico Bendinelli, seful Sigis, si Giorgio Poggi, directorul cursei, precum si belgianul Roland Bruynseraede, directorul cursei din partea FIA. Bindinelli a fost acuzat ca nu a modificat virajul periculos, iar ceilalti ca nu au luat masuri suplimentare de securitate, mai ales dupa decesul lui Ratzenberger, de sambata. Procurorul Passarini a mai produs o proba zdrobitoare demonstrand ca flexibilitatea sistemului de directie al masinii era de 15 milimetri, eroare care certifica starea sa precara. Marja admisa este de 2-3 milimetri. Toti membrii echipei Williams care au depus marturie s-au tinut insa de teoria stabilita: nu existau erori in sistemul de directie si coloana a cedat dupa impact. Depozitia lui Damon Hill a fost interesanta, pilotul englez raspunzand “Nu-mi amintesc" la majoritatea intrebarilor. La 10 ani de la decesul marelui campion, procesul este inca in desfasurare fara a fi gasit insa un vinovat. Totul este in ceata si in spatele milioanele de dolari care sunt prioritari.

Biografie si recorduri

S-a nascut pe 21 martie 1960, la Sao Paolo * Inaltimea: 1,75 m * Greutate: 70 kg * Studii de afaceri * Hobby: diferite modele de avioane * Sporturi practicate: jet-schi, schi nautic, jogging, tenis, fotbal * Muzica preferata: de la pop la clasic * Mancarea preferata: fructele si mancarea traditionala braziliana * A fost logodit cu Adrianne Galisteu * Nu a avut copii * Inceputul carierei de pilot: mini-kart, la varsta de 4 ani * La varsta de 13 ani, prima participare intr-o competitie de kart * Primul succes: 1981, Formula Ford 1600, van Diemen * In F1 a participat la 162 Grand Prix-uri * A avut 41 de victorii * Pole position: 65 * De 80 de ori a urcat pe podium * 3 titluri de campion mondial in Formula 1 * Tururi in frunte: 2987 * De 19 ori cel mai rapid tur * A decedat pe 1 mai 1994, pe circuitul de la Imola.

Acuzatii fara vina

In cei 10 ani de procese s-au intamplat multe. Procurorul Passarini a retras acuzatiile aduse lui Frank Williams, Bruynserade, Poggi si Bendinelli, dar le-a mentinut in cazul lui Head si Newey. Ulterior, cei doi au fost declarati nevinovati, motivul mortii lui Senna fiind “o probabila rupere a coloanei de directie". In 1998, procurorul Passarini a facut apel. In 1989, Curtea de Apel din Bologna i-a absolvit de vina pe Head si Newey, intrucat acuzarea nu a adus noi dovezi in Cazul Senna. In ianuarie 2003, Curtea de Casatie Italiana a anulat verdictul “nevinovat" dat pentru Patrick Head (avere estimata la 27 milioane euro) si Adrian Newey (avere de 100 de milioane euro), iar procesul urmeaza sa fie rejudecat. La sfarsitul anului trecut, masina in care a murit Senna a fost inapoiata de catre autoritatile italiene echipei Williams. Ea ar putea fi incinerata, asa cum casca purtata de el in ultima sa cursa a fost incinerata de producatorul Bell.

Ioan PETRUSAN



* REPORTAJ - Mostenirea pierduta

"Doctoru', popa si dulgheru' nu raman veci pa somaj", cel putin asa sustin batranii. Si afirmatia are argumente indestructibile. Doar omu' va avea intotdeauna nevoie de o masa, o poarta ori vreun alt obiect din lemn. Iar daca meseria e facuta cu pasiune, pana la arta nu e decat un pas...

Ploua mocaneste. Soarele anemic de primavara s-a adapostit dupa turnul bisericutei de lemn, ce strajuieste ulita batrana a Botizei. Florile roz de cires isi fac loc printre balti si carute trase de cai "gatiti" cu ciucuri rosii. Desi acele ceasornicului abia au atins ora 8, satul e cuprins de agitatie. O tanara cu obrajii rumeni, se cazneste sa ajunga la moara, sub povara uni sac cu porumb. Intr-o curte "pazita" de o poarta maramureseana, se zareste o batranica ce-si cearta vitele ca nu vor sa bea apa inainte de sosirea ciurdarului. Doua taranci imbracate in costume populare, s-au asezat la taclale taman in mijloc drumului, provocand o adevarata revolta in randul carutasilor grabiti. "Coloana sonora" a scenei, din care nu lipsesc niscaiva cuvinte "de dulce", nu pare sa le deranjeze. "Auzi, tu Ioana, or zas frantuzii ca vin iara la anu'. Nu stiu io vorovi, da' sa samt bine aci la noi. Ii drept ca ma doare mana de atata jesticulat. Da' nu-i bai!", spune cu naduf femeia.

"Publicitate"

Un batranel ce a urmarit scena, odihnindu-se pe bancuta de lemn din fata casei, chicoteste de mama focului. Profit de linistea care se asterne brusc pe ulita, si intru in vorba cu el. "Aci dom'soara, tati isi fac... publicitate. N-avem noi scoala de turism, da' stim a ne comporta cu oaminii. D-aia vin atatia turisti. Io, de exemplu, is tamplar de meserie. Tata lumea d-aci din zona il stie pa Grigore Neag. Intrebati numa'! Lucru de aprope 60 de ani, si amu' m-am pus pa facut sculpturi, calendare, no' lucruri d-aiestea de artizanat. Stiu a face porti, mobila, tat felu'", spune batranul, in timp ce caut cu privirea vreun obiect de lemn. Stupoare! Batranul n-are nici macar poarta maramureseana. Ghicindu-mi parca gandul, mesterul zambeste. "Nu stiti ca frizeru' nu-i tuns veci, croitoru' n-are haine si dulgheru'... poarta. Da' haiditi sa va arat, ca nu ma laud numa' ase."

Traditia

Intr-o camaruta impodobita cu stergare, cergi si draperii maramuresene, sunt depozitate o multime de calendare sculptate in lemn, cuiere si rame de tablouri. Batranul scoate din sifonier o icoana sculptata in lemn, care-l infatiseaza pe Iisus in gradina Ghetsimani. "Am invatat meserie de la tata, Dumnezau sa-l ierte. O fo' primu' mester din Botiza. M-o luat in primire de la 10 ani. Stateam cu el in atelier si furam meserie. Apoi, dupa ce-o murit in razboi, or vinit oaminii la mine sa le fac una-alta. Stiu a face mobila, cuiere, porti, calendare, rame, icone... tat felu'. Ia, aci-s! Numa' amu nu le cumpara numa' strainii. Si nu-s scumpe, da' de lucru ii la ele, vro' cateva zale. Un calendar, c-aiestea sa vand cel mai bine, ii 300.000 de lei. Am facut si cruce pantru biserica d-aci. Gratis, ca nu ieu bani de la Casa Domnului. Nu poci zace sa is tomna sculptor, da' nici dulgherie sampla nu fac", povesteste mesterul, in timp ce imi prezinta lucrarile si fotografiile vechi. Se opreste asupra uneia, care-l incadreaza impreuna cu un tanar. Privirea i se intristeaza, iar glasul devine stins. "Nu mai am ucenici. L-am invatat pa un nepot, si-o murit bietu' intr-un accident. O stiut la fel de bine ca mine. Mai am doi nepoti, da' nu vreu a invata. Imi pare rau, ca-i mostenire de familie. Tata o invatat de la bunu', si tat ase. Da' tare ma tem ca s-a pierde...", spune Grigore Neag.

Ioana LUCACEL