DOSAR

* 21 iunie 1964 - Mississippi in flacari
Ku Klux Klan - "Cavalerii" linsajului

* Carbunari 2004: Tabara de sculptura din Poiana Soarelui
Fructul pietrelor

* 21 iunie 1964 - Mississippi in flacari
Ku Klux Klan - "Cavalerii" linsajului

Pe 21 iunie 1964, trei militanti pentru drepturile civile, Andrew Goodman, James Cheney si Mickey Schwerner, au fost ucisi in Neshoba County (Mississippi), de membri ai Ku Klux Klanului. Vinovatii au fost condamnati de procurorii federali pentru violarea drepturilor civile, dar nici unul n-a fost condamnat pentru crima. Cazul a stat la baza filmului "Mississippi in flacari".

Pierderea de catre sudisti a razboiului civil si transformarea fostilor sclavi in oameni liberi au constituit pentru cea mai mare parte dintre albi o profunda descumpanire psihica, o frica de pierdere a identitatii. Traind la marginea saraciei, multi albi din Sud se agatasera, de secole, de imaginea sclavilor ca de o parte esentiala a propriei lor autodefiniri. Disparitia acestei imagini inspaimanta. La acest soc se adaugau resentimentele izvorate din faptul ca albii (in principal cei saraci) ii priveau pe negri drept concurentii lor pe plan economic. Sudul american a ramas "tara omului alb". Aceasta convingere, "fie ca este exprimata cu frenezia unui demagog, fie ca este sustinuta cu calmul patricianului, este testul cardinal al sudistului si tema centrala a istoriei Sudului", afirma Samuel Eliot Morison.

Soldatii intorsi din moarte

Ku Klux Klan a fost infiintat in 24 decembrie 1865, la Pulaski (Tennesse), ca o societate secreta rasista. In scurt timp, Klanul s-a raspandit in toate statele Sudului, devenind principala arma militanta a sudistilor conservatori: o societate secreta cu ritualuri sinistre si semne secrete de recunoastere, ai carei membri purtau un fel de robe si cagule albe, dupa modelul ordinelor calugaresti medievale. Imbracamintea membrilor Klanului reprezenta stafiile soldatilor Confederatiei Sudului, intorsi din moarte pentru a-i cauta si a se razbuna pe inamicii lor. Condus o vreme de generalul Nathan Bedford Forrest, un ofiter care condusese masacrarea prizonierilor de culoare in fortul Pillow, Ku Klux Klanul era format din lideri sudisti respectabili, din elemente certate cu legea sau in afara legii si din multi albi saraci. Tehnicile teroriste ale Ku Klux Klanului se bazau pe torturi si violente, incendieri, jafuri si asasinate, victimele fiind alese dintre fruntasii negri si sprijinitorii lor. Mii de negri au fost asasinati, maltratati sau alungati de pe pamanturile lor. Klanul ducea, totodata, un adevarat razboi impotriva autoritatilor federale. Oficial, organizatia a fost dizolvata de Forrest in 1869, dar, de fapt, ea si-a continuat activitatea. In octombrie 1871, presedintele Ulysses S. Grant a impus The Klan Act and Enforcement Act, lege prin care Klanul devenea un grup ilegal si era autorizata utilizarea fortei pentru suprimarea activitatilor organizatiei. Totodata, presedintele Grant a instituit legea martiala in noua comitate din Carolina de Sud, unde Ku Klux Klanul era atotputernic, cu toate ca multi republicani s-au manifestat opozitia fata de actiunea presedintelui. Atunci au fost deferiti justitiei 7.400 de membri ai Ku Klux Klanului, dar foarte putini dintre ei au fost condamnati. Putin timp dupa aceasta, presedintele Grant a scos din armata regulata toate unitatile formate din negri.

Reinvierea Klanului

Pentru a introduce segregatia si a-i impiedica pe negri sa faca lucruri permise doar albilor, au fost create legile "Jim Cioroiul". Ele ii separau pe negri de albi, spre exemplu, in folosirea apei de la fantani si a locurilor din spatiile publice. Aceste legi au diferit de la o comunitate la alta, de la un stat la altul. Adoptarea legilor "Jim Cioroiul" n-a dus la disparitia linsajului, ci a redus doar numarul negrilor linsati, de la 150 anual la circa 50. Ku Klux Klanul care, dupa ce isi terminase in mare parte treaba, s-a destramat dupa 1890, a reinviat in Atlanta (Georgia) la sfarsitul anului 1915. In 1919, avea deja 100.000 de membri. Noul Klan era puternic atat in Sud, cat si in Nord, actiunile lui extinzandu-se in toata tara. Renasterea celui de-al doilea Klan n-ar fi fost posibila fara abilitatea cu care filmul Nasterea unei natiuni a fost folosit in scopuri propagandistice. Numerosi albi saraci au fost convinsi ca starea lor economica precara era cauzata de negri, bancherii evrei si alte grupuri anti-americane. Spre diferenta de primul Klan (sudist si dominat de democrati), al doilea Klan a fost republican si apartinea vestului mijlociu.

Inec in Michigan

In perioada interbelica, in SUA s-a produs un violent atac de xenofobie, care a luat forme isterice de masa. Populatia de culoare nu mai era acum insa dispusa sa accepte resemnata persecutiile. Veteranii negri nu trecusera prin ororile frontului din Franta pentru a se lasa intimidati in casele lor de huliganii albi. In 1919, 26 de orase din Sud au fost zguduite de un val de rascoale, sute de persoane au fost ucise sau ranite, bunuri de milioane de dolari, distruse. Cea mai insemnata revolta s-a produs in Chicago. Un baietas negru inotase in lacul Michigan si, in timp ce iesea din apa pe o scara rezervata pentru albi, a fost intampinat de o ploaie de pietre si silit sa reintre in apa. Baiatul s-a inecat. Vestea despre cele intamplate a ridicat in picioare orasul. Timp de trei zile, pe strazi au avut loc ciocniri sangeroase, soldate cu 23 de negri si 15 albi ucisi, circa 600 de raniti si devastari in valoare de milioane de dolari. Cartierul negrilor a fost jefuit si incendiat; peste o mie de familii de negri au ramas fara adapost. Acest val de teroare a inlesnit unui lider nationalist negru, Marcus Garvey, sa organizeze o miscare: "Inapoi in Africa". La randul lor, oficialitatile sprijineau miscarea. Guvernul a autorizat un mars al Ku Klux Klanului in Washington, pe Pennsylvania Avenue. 50.000 de membri ai acestei organizatii rasiste, cu glugile pe cap, au defilat pe artera principala a capitalei, cufundata in tacere. In acelasi timp, Klanul a fost folosit pentru a sparge grevele muncitoresti.

Superioritatea WASP

Sfarsitul celui de al doilea Ku Klux Klan a fost rezultatul scandalului in care a fost implicat David Stephenson, Marele Dragon din Indiana, care a fost condamnat pentru rapire si crima, in urma unui proces de senzatie. Femeia pe care a rapit-o a fost batuta de atatea ori, incat un martor care a vazut cadavrul a descris starea in care se afla acesta ca fiind asemanatoare unui trup "ros de un canibal". Intre 1900 si 1940, sute de mii de albi anglo-saxoni protestanti (WASP), in special din statele din Sud, au vazut Ku Klux Klanul ca pe o parte a destinului lor. Alte milioane au apreciat tacticile si moralitatea Klanului ca fiind extremiste, dar au acceptat ca WASP reprezinta un grup esential superior altor grupuri. Din Klan au facut parte numerosi politicieni, senatori, judecatori si politisti. Al 33-lea presedinte al S.U.A., Harry Truman, a fost foarte aproape sa devina membru al Ku Klux Klanului. Dupa al doilea razboi mondial, s-a inregistrat o renastere a catorva organizatii ale Ku Klux Klanului, impotriva unei legi a drepturilor civile din 1960. Acesta este Klanul pe care americanii il au si astazi, cu toate ca societatea americana a devenit mai toleranta rasial.

Mortii din dig

In 1962, doar 6,7% dintre afro-americanii din Mississippi au fost inregistrati la vot, acesta fiind cel mai mic procentaj din State. In 30 de orase din Mississippi au fost infiintate asa-numitele "Freedom Schools". Voluntarii predau aici dupa o programa in care erau incluse si istoria negrilor si filozofia miscarii pentru drepturile civile. Pana in vara lui 1964, aproximativ 3.000 de cursanti au frecventat aceste scoli si experimentul furniza un model pentru viitoarele programe educationale. In 1964, Andrew Goodman (21 de ani) si Michael Schwerner (25 de ani) s-au oferit voluntari sa lucreze in cadrul proiectului "Freedom Summer", pentru a-i indemna pe negri sa voteze in Mississippi. Dupa ce au fost instruiti intr-o asezare din nordul Statelor Unite, la jumatatea lui iunie 1964, cei doi au sosit in Mississippi si au inceput sa-i mobilizeze pe negri. In noaptea de 20 iunie 1964, au ajuns in Meridian unde l-au intalnit pe James Cheney, un activist negru pentru drepturile omului. In dimineata zilei de 21 iunie 1964, cei trei s-au dus in Neshoba County, pentru a investiga o recenta incendiere a unei biserici a negrilor. Se banuia ca biserica fusese incendiata de Ku Klux Klan, pentru ca incepuse sa fie folosita ca "Freedom School". La intoarcerea spre biroul CORE (Congresul Egalitatii Rasiale), cei trei au fost arestati si inchisi in inchisoarea din Neshoba. Dupa lasarea serii, cei trei au fost eliberati, dar au disparut fara urma. Cand procurorul general Robert Kennedy a aflat de disparitia celor trei, l-a trimis pe Joseph Sullivan (de la FBI ) in Mississippi pentru a afla ce s-a intamplat. La 4 august 1964, agentii FBI au gasit trupurile intr-un dig de pamant, dar ancheta era departe de a fi incheiata.

Crime nejudecate

In 13 octombrie 1964, un membru al Ku Klux Klanului, James Jordon, a marturisit agentilor FBI ca este vinovat de crime si a acceptat sa coopereze in cadrul anchetei. In cele din urma, 19 oameni au fost arestati si pusi sub acuzatie pentru violarea drepturilor civile ale celor trei. Printre acestia se aflau si ajutorul de serif Cecil Price si seriful Lawrence Rainey. Pe data de 24 februarie 1967, judecatorul William Cox i-a eliberat pe 17 dintre cei 19 inculpati. Curtea Suprema de Justitie a respins hotararea judecatorului Cox si procesul a inceput in 11 octombrie 1967. Cele mai clare dovezi erau cele furnizate de James Jordon, care a luat parte la omoruri. Un alt barbat, Horace Barnette, a marturisit crimele, dar a refuzat sa depuna marturie in instanta. Jordon a afirmat ca Price i-a eliberat pe Goodman, Schwerner si Chaney dupa ora 22, dar i-a retinut din nou pe un drum de tara ce ducea spre Lauderdale County. Cecil Price i-a dus pe cei trei intr-un defileu, unde i-a predat unor membri ai Ku Klux Klanului. Acestia i-au batut, dupa care i-au impuscat si ingropat in digul de pamant in care au fost gasiti dupa o luna si jumatate. In 21 octombrie 1967, a fost pronuntata sentinta. Sase oameni au fost gasiti vinovati pentru privarea celor trei de drepturile civile si condamnati la inchisoare pentru perioade cuprinse intre 3 si 10 ani (James Jordon - 4 ani; Cecil Price - 6 ani). Seriful Lawrence Rainey a fost achitat. Miscarea impotriva negrilor si-a continuat activitatea, ducand la izbucnirea unor revolte ale populatiei de culoare in peste 100 de orase americane. Framantarile s-au intensificat dupa asasinarea lui Martin Luther King, in aprilie 1968. Problema minoritatilor rasiale isi cauta in continuare rezolvarea.

Simbolurile Klanului

Nu se stie ce steaguri si simboluri au fost folosite de Ku Klux Klan in secolul al XIX-lea. Materiale de propaganda si fotografii din anii '20 ai secolului trecut arata ca foloseau steagul american si un steag cu o cruce arzand. Steagul oficial al miscarii a devenit o panza alba pe care se afla o cruce neagra si, deasupra acesteia, un simbol reprezentand fie o flacara, fie o picatura de sange. Cateva grupari ale Klanului au inceput sa foloseasca - din anii '60 - steagul de lupta al Confederatiei Sudului (Crucea Sfantului Andrei). In mistica Klanului, un rol important il are arderea crucilor de lemn, pe care membrii gruparii le considera lumina lui Christos. Crucea aprinsa este insotita de o sabie reprezentand batalia impotriva dusmanilor caii crestine si un steag american. Ku Klux Klanul a adoptat simbolismul crestin in tot ritualul sau. In legatura cu baptismul, noii initiati sunt stropiti cu apa, pentru a fi curatati de influentele straine. Ambele rugaciuni, de deschidere si incheiere a ritualului de initiere, proclama ca "Viata in Christos este trasatura de caracter a membrilor Klanului".

Ku Klux Klanul azi

Klanul a ramas una dintre organizatiile care proclama superioritatea rasei albe in sudul S.U.A., "specializata" in negarea drepturilor civile ale negrilor, evreilor si ale altor grupuri etnice, rasiale, sociale sau religioase. Membrii Klanului se opun, de asemenea, Bisericii romano-catolice, aderentilor si ierarhiei acesteia, precum si miscarii pentru sustinerea drepturilor homosexualilor. Ku Klux Klanul de azi nu este omogen. El cuprinde mai multe factiuni, dintre care cele mai importante sunt American Knights of the Ku Klux Klan, Imperial Klans of America si Knights of the White Kamelia. In ultimii ani, o organizatie si-a inceput existenta in Marea Britanie, dar Ku Klux Klanul britanic este o miscare fara o influenta reala. Canadienii au si ei Klanul lor, afirmat ca o organizatie ce se opune catolicismului, imigrantilor si franco-canadienilor.

Negrii, o problema nerezolvata

Dezbinat in problema razboiului din Vietnam, poporul american a fost invrajbit si in problema integrarii rasiale. In ciuda legislatiei federale si a presedintilor democrati, situatia minoritatilor etnice nu s-a ameliorat in mod simtitor. Curentul de migrare a negrilor din Sud catre Nord se desfasoara in continuare si nu faciliteaza deloc aceasta integrare. Noii sositi in orasele Nordului sunt in majoritate saraci si se inghesuie in cartierele cele mai sarace. Separatia, de fapt, exista in continuare, chiar daca nu mai este vorba de o segregatie legala, caci majoritatea albilor americani nu vrea sa locuiasca alaturi de negri si sosirea acestora intr-un cartier ii face pe primii sa-l paraseasca. Egalitatea pe planul salariilor nu este nici ea realizata, iar riscul de a deveni somer pentru cel de culoare este de doua ori mai mare decat pentru un alb.

Ioan BOTIS



* Carbunari 2004: Tabara de sculptura din Poiana Soarelui
Fructul pietrelor

Vorbind despre arta monumentala, sculptorul George Apostu spunea: “O sculptura, indiferent ca are sau nu calitati monumentale, dusa din atelier intr-un loc public oarecare, sau inaltata direct acolo, independent de istoria locului respectiv, nu devine monument. Pentru un sculptor este decisiv sa patrunda esentele, caracterul locului pentru care creeaza ansamblul. E un efort de selectie, de adaptare, de viziune".

Dupa parerea criticului de arta Pavel Susara aceasta editie a Taberei de Sculptura de la Carbunari a fost cea mai reusita. Argumentele afirmatiei? “Participarea unor artisti de o certa valoare, prestatia lor, coerenta lucrarilor si capacitatea lor de a functiona impreuna". Desi criticul si-a marturisit temerile si “ezitarile" pe care le-a incercat inaintea vernisajului din acest an, deoarece “trebuia sa reiau sub o alta forma, lucruri pe care le-am mai spus", ele au disparut caci “pentru prima oara de cand acest proiect a fost initiat, sculptura si-a reformulat ideea insusita in mii de ani, aceea de verticalitate si exterioritate". In plus, in acest an, spatiul expozitional s-a extins, trei statui fiind amplasate intr-o “poiana chiar mai frumoasa, cu deschidere se spre casele din vale", o recenta achizitie a Muzeului Florean.

Mici, monstri, ai sculpturii

In Poiana Soarelui, si-au gasit locul, s-au “asezat" inca 6 lucrari ale artistilor prezenti in acest an, catalogati de Pavel Susara drept “mici monstri ai sculpturii contemporane". Alaturi de cele realizate in editiile anterioare, lucrarile noi au reusit sa se integreze perfect in spatiul acestui muzeu, reformuland fericit ideea unui centru de arta contemporana, dinamic si dispus spre mobilitate: Himera padurii (Alexandru Ilfoveanu - Bucuresti), Drum (Mihai Buculei - Bucuresti), Opt (Mircea Bochis - Baia Mare), Amintire (Andrei Marina - Bucuresti), Dubla amprenta digitala (Nicolae Fleissig - Franta) si Veriga (Maxim Dumitras - Sangeorz-Bai). In grupuri mici, sau insotiti de autorii lucrarilor, cei prezenti sambata in poiana de langa Cernesti, au simtit ritmul celor 40 de lucrari si “rima" lor cu spatiul, cu materia care acolo e atat de generoasa, incat iti indica un traseu firesc, acela al soarelui ce descifreaza prin sclipirile de lumina misterele dezghiocate in piatra statuilor. Drum-ul lui Mihai Buculei, intins la liziera padurii, lung de... 14 metri, te indeamna sa te intinzi linistit pe iarba proaspat cosita de pe margine, sa-ti inchipui, printre copaci, Himera padurii. Considerata “cea mai buna lucrare a lui de pana acum", Opt-ul lui Mircea Bochis, a fost lucrat la doua maini, dupa cum spune Pavel Susara: “pe de o parte artistul - in interior, pe de alta, stihiile, geologia, meteorologia - in exterior". Sculptorul nu a adaugat realului forme noi, nu a civilizat amorful, ci doar a eliberat ceea ce materia insasi ascunde misterios in sine, ceea ce e inscris fatalmente in codul ei genetic. In cealalta poiana, Veriga, cu tehnica antica a vopsirii pietrei, face legatura intre o Amintire regasita pe buza dealului, si misterioasa incifrare a Dublei amprente digitale. Inceput acum sapte ani, proiectul generosului om de afaceri Victor Florean, este din pacate un episod rar in mersul societatii romanesti, de la profit economic la mecenat cultural. Tabara de sculptura de la Carbunari, reuseste sa fie un eveniment cultural major, conturandu-se ca un nou “focar artistic", depasind prin inalta tinuta si participarea unor mari artisti, inchistarea manifestarilor locale, slab finantate de la bugetul statului.

Emanuel LUCA