DOSAR

* Marinarul condamnat la sapte ani pentru tradare, complot, talharie, dezertare
“Am furat iahtul regal!”

* Schimbul fraudulos de marfuri tranzitate peste granite
Istoria contrabandei

* Marinarul condamnat la sapte ani pentru tradare, complot, talharie, dezertare
“Am furat iahtul regal!”

Istoria trista a ororilor comuniste continua cu cazul unui marinar, care a incercat sa fuga din tara chiar cu iahtul regelui Mihai. A fost prins in Bulgaria si predat autoritatilor romane. A stat sapte ani in cele mai grele inchisori comuniste, dintre care ultimii cinci in lagarul de la Baia Sprie.

Aleman Bonte s-a nascut in 5 martie 1924, la Rasinari (judetul Sibiu). La scurta vreme, familia s-a mutat la Constanta, unde Bonte a absolvit Scoala de Marina. “M-am format pe nave civile si doar in ’45 am trecut pe cele militare. Aveam doar 20 de ani, dar nu i-am inghitit pe comunisti inca de pe atunci. In copilarie, in Constanta veneau multi refugiati din Rusia. Stiam ce fel de oameni sunt. Eram foarte apropiat de restul marinarilor si am planuit sa fug din tara cu cativa colegi. Planificasem sa capturam torpilorul si sa disparem la Istanbul. Simtind ca suntem in vizorul Securitatii, zece dintre noi, ne-am reorientat spre iahtul al regelui Mihai, primit in dar de la regele George al Angliei. Pe 22 august ’49 am urcat pe iaht, i-am legat pe cei trei marinari de la bord si i-am dosit intr-o cabina. A mai aparut un marinar care a insistat sa urce la bord, nestiind ce destinatie avem. Am pornit in larg, tinand aproape coasta, pana la capul Tuzla. De cum s-a innoptat, am vopsit elementele stralucitoare ale navei in negru, pentru a nu fi reperati de avioane. Noaptea s-a iscat o furtuna si ne era teama sa nu ne scufundam navigand in apropierea malului. Dimineata, m-am uitat prin binoclu si am vazut malul. Stiam ca nu e Istanbul. Nu puteam fi decat langa coasta Bulgariei. Dar era prea tarziu, bulgarii ne vazusera si trimisera spre noi doua hidroavioane, care ne-au avertizat cu rachete, indicandu-ne malul. Eram in dreptul portului Burgos.

Inec la mal

Am intors vasul, mimand ca ne indreptam spre port, dar am luat-o putin in lateral, am intrat in viteza in tarm, la vreo 3 km de Burgos. Am debarcat si am disparut in padure, luand directia Istanbul (care era la vreo 40 km). Noaptea urmatoare am stat in padure, cautand o sursa de apa, iar dimineata ne-am ascuns in transee, asteptand. Un bulgar inarmat ne-a vazut, dar a remarcat arma unuia dintre noi indreptata spre el si s-a facut ca ploua. In seara cealalta, am inaintat pana la un curs de apa. Eu am pornit in fata pentru a cerceta zona. La mijlocul podului m-au reperat si am sarit in apa, inotand pana pe celalalt mal. Pe restul i-au prins, dar eu am scapat. Am inaintat pana cand am vazut granita turceasca si m-am decis sa astept noaptea urmatoare pentru a trece. Inspre seara, un om cu un ciomag m-a vazut si a vrut sa ma bata. L-am speriat, aratandu-i pistolul. A fugit spre satul din apropiere. Am stiut ca va da alarma si am riscat, fugind spre frontiera. Acolo m-au reperat patru graniceri calare, care m-au legat. Pe securistii bulgari i-am pacalit spunand ca sunt italian si ma numesc Rosano (era un actor). La Burgos nu a mai tinut figura, m-au descoperit si m-au dus la Carnabat, intr-un lagar de baraci, plin cu intelectuali bulgari. In fiecare dimineata gardienii veneau, citeau o lista, cei strigati ieseau, iar la cateva minute se auzeau impuscaturi. Eram sigur ca ma impusca, dar m-au predat la Securitatea din Varna, dupa care m-au dus pe frontiera, la Negru Voda, unde ma astepta un securist ce imi fusese coleg la marina. M-a batut chiar sub ochii bulgarilor.

La Canal

Anchetarea mea a inceput la Securitatea Constanta, al carei comandant era Chevoran. Maiorul care ma ancheta ma tinea noaptea intr-un picior si ma batea. Apoi am ajuns la Securitatea Bucuresti, unde m-au bagat intr-o celula fara ferestre, cu un profesor din Botosani, un taranist, care nu mai vazuse lumina zilei de doi ani. Era alb ca varul. Cei mai multi anchetatori erau evrei. Comunistii le inoculasera ideea ca noi eram hitlerisi, dusmanii poporului. Apoi m-au inchis in Serviciul Secret al Armatei, unde am mancat bataie cat incape, in special la talpi. Spre sfarsitul anului, am fost judecat la Constanta impreuna cu ceilalti 10 marinari si am fost condamnati pentru tradare, complot, talharie, dezertare. Pedeapsa nu ne-au comunicat-o. Initial am crezut ca ne-au condamnat la moarte, dar ulterior, procurorul a venit in celule, spunandu-ne doar ca ni s-a comutat pedeapsa la 20 de ani de munca silnica. In martie ’50, am parasit inchisoarea Constanta si am ajuns la Canal, la Poarta Alba si apoi in , impreuna cu brigada cea mai terorizata, alaturi de preotii catolici. Acolo s-a practicat reeducarea, sub conducerea lui Bogdanescu, unul din trupa lui Eugen Turcanu, renumit tortionar al vremii.

Lagarul silicozei

In decembrie 1951, m-au transferat la lagarul din Baia Sprie. Am muncit in mina aproape cinci ani, in conditii foarte grele. De acolo m-am ales cu silicoza. Permanent aveau loc accidente in care mureau oameni. Printre sefii lagarului s-au perindat mai multi. Unul dintre ei, Preda, a fost de treaba. Le-a permis preotilor inchisi sa tina o slujba in noaptea Invierii si dupa aceea l-au schimbat. A venit Szabo Zoltan, un zbir. Cand nu se mai putea, protestam refuzand mancarea si chiar lucrul. O data a venit colonelul sef peste minele din zona si am incurcat-o rau de tot. In ’56 am beneficiat de o reducere a pedepsei si am fost eliberat”, rememoreaza Aleman Bonte momentele care i-au marcat existenta. Dupa eliberare, s-a stabilit in Baia Mare si a fost mereu urmarit de oamenii Securitatii, in special de locotenent-colonelul Ioan Bob.

”Am indurat umilinte si torturi”

“In august am fost transferat la Jilava, intr-o camera de 20 de persoane, unde ne inghesuiam 80. M-am reintalnit cu patru dintre comandorii mei. Fostii generali ai armatei erau fortati de gardieni sa cante la . Stateau la marginea hardaului cu excremente si cantau folosind cuvinte infecte, spre deliciul gardienilor. Dupa doua saptamani am ajuns la Aiud. Chiar atunci, cativa detinuti care au incercat sa evadeze au fost prinsi si executati. I-au pus intr-un carucior si i-au lasat in mijlocul inchisorii, ca sa-i vedem. In fiecare zi ieseam la plimbare printre coloane de gardieni, care dadeau pe noi cu ciomege. La scurt timp am fost dus la Gherla, unde l-am cunoscut pe Turcanu. Unul din trupa lui s-a legat de mine. Cand nu am mai rezistat, i-am aplicat doi pumni. A venit apoi Turcanu. Era imbracat la costum si avea camasa de matase. M-a amenintat. Atunci am inteles ca era omul comunistilor. Cea mai dura pedeapsa era sa stai toata ziua in picioare, de la ora 5 si pana seara la 22.” – Aleman Bonte

Ciprian DRAGOS



* Schimbul fraudulos de marfuri tranzitate peste granite
Istoria contrabandei

Din Columbia pana in SUA, din Siberia pana in Kenya si Romania, continua practicarea schimbului fraudulos de marfuri tranzitate peste granite, prin spatele vamesilor, ori cu concursul acestora. La inceput s-au traficat matase, aur, cauciuc sau portelan. Apoi contrabandistii au ajuns sa transporte alcool, Biblii sau tutun. Azi se traficheaza droguri, antichitati, armament sau persoane. Termenul “contrabandist” a fost inlocuit de cu cel de “traficant”.

In zorii omenirii, in urma cu zeci de mii de ani, a inceput, timid, schimbul de produse. Un fildes de mamut contra unei femei sau a unei sulite de piatra. In antichitate, dupa aparitia scrisului, a aparut si legislatia. Mesopotamienii, locuitorii Orientului Mijlociu de azi, au lansat primele coduri de legi (in urma cu 3800 de ani), creand premizele definirii infractiunii de contrabanda.

Primii contrabandisti

In secolul XIII i.Hr., hititii au descoperit procedeul de otelire a fierului. Tehnologia de fabricatie a fost marcata cu interdictie la export. Zeci de ani mai tarziu, procedeul a “transpirat” in exterior, datorita semitilor aramei, considerati printre primii contrabandisti ai istoriei. Era doar inceputul. In anul 700 i.Hr., bronzul era introdus in Coreea de niste pastori chinezi. In secolul III d.Hr., chinezii fabricau hartia, iar dupa o suta de ani, la Pergam, au inventat pergamentul. In anul 751 hartia apare si la arabi, printr-un procedeu simplu. Mesterii fabricanti au fost capturati, pusi sa dezvaluie secretul si chiar sa fabrice hartia. In anul 1270, cruciatii demarau in Franta fabricarea hartiei prin tehnica sustrasa de la arabii din Tara Sfanta. In anul 119 i.Hr., Imperiul Han ajungea sa stapaneasca drumul matasii si, implicit, productia firului de borangic. La 553 d.Hr., se spune ca primii viermi de matase soseau in Imperiul Bizantin, ascunsi in toiegele unor calugari. Secretul nu fusese indeajuns de bine pazit. Apoi, in 1091, are loc prima cruciada. O suta de ani mai tarziu, cruciatii cucereau Constantinopolul, prilej cu care s-au furat la greu tehnologii nemaivazute pana atunci de europeni (venetienii, mai ales). De atunci a urmat o veritabila cursa a furtului si contrabandei. Cu orice si spre oriunde. Iata o scurta cronologie a celor mai diverse marfuri care au fost de-a lungul timpului obiecte de contrabanda.

Contrabanda… culta

In “lumea ideilor”, opera lui Ovidiu (”Ars amandi”, editata in anul 43 i.Hr.) devine, la 500 de ani de la creeare, marfa de contrabanda. Manuscrisele copiate dupa aceasta si-au facut loc, pervers, in bibliotecile si inimile manastirilor timpului. Anul 406 este cel al editarii finale a ”Vulgatei”, prima Biblie in adevaratul sens al cuvantului, care ajunge, la randu-i, marfa prohibita si traficata ca atare pana in ziua de azi (in Coreea de Nord, Sudan, Eritreea, Yemen sau Arabia Saudita). In 1785, Marchizul de Sade editeaza ”Cele o suta de zile ale Sodomei”... La 1824, socialistul englez Owen intemeiaza o colonie comunista unde domnesc principiile cooperatiste, in 1848 apare ”Manifestul partidului comunist” de K. Marx si F. Engels, iar in 1854 ”Originea speciilor” de C. Darwin. Idei, idei, idei. Si toate au fost traficate.

Produsele tehnologiei

In domeniul tehnologic, anul 618 este marcat de aparitia portelanului in China. In 1291, Marco Polo se intoarce in Europa cu tolba doldora de portelan chinezesc... iar in 1710, pe continentul nostru incepe productia de portelan de Meissen. In 1231, chinezii inventeaza grenada, iar in 1314 praful de pusca incepe sa fie folosit in Europa (adus din lumea araba). Ca o gluma, daca doriti, in secolul XIV, italienii aduc sifilisul in Europa, asumandu-si astfel patentul. In 1458 se produc primele ceasuri, elvetiene, desigur, care ajung marfa de prima mana pentru talhari. In secolul XVI, Jean Nicot introduce tutunul in Franta (descoperit in America de oamenii lui Columb si furat de aventurierii francezi).

De la sclavi, la calculatoare

In secolul XVII, contrabanda cu sclavi africani atinge apogeul. Urmeaza anii… negri. La inceputul veacului XX, americanii pun prohibitie pe alcool, provocand cel mai infloritor comert de contrabanda din istoria lumii si ascensiunea mafiei pe culmi nebanuite. Tara ajunge in pragul colapsului. Greseala “obligativitatii la abstinenta” este repetata de Rusia (in anii ’80-’90), dar si de statele arabe (chiar si in ziua de azi), dovedind ca lectia americana nu a fost suficienta. In 1937 se descopera nailonul, iar chinezii intra din nou in carti, fabricand din acesta orice, de la ceasuri si masini, pana la haine sau cravate. 1955 este un an “mare” pentru contrabandisti: apar pilula anticonceptionala orala si diamantele artificiale. In 1957 se lanseaza primul satelit artificial sovietic (Sputnik 1), iar in 1961 Iuri Gagarin devine primul om care zboara in Cosmos. Ocazia este considerata tocmai potrivita pentru ascensiunea spre apogeu a contrabandei de stat cu informatii spatiale. In anii ’70 incep sa apara primele videocasete (1972), primul CD (in 1979), iar 1981 aduce MS DOS, sistemul de exploatare al Microsoft. Toate, motive suficient de atractive pentru contrabandisti. Pe actualul teritoriu al Romaniei, contrabanda a aparut o data cu prima “interdictie majora”.

Dacii contrabandisti

Burebista a ajuns regele dacilor in anul 70 i.Hr. La scurt timp, getul si-a obliga supusii sa nu mai bea vin, prin barbara metoda a taierii tuturor viilor din Dacia. Supusii s-au consolat repede, gasind calea de a aduce fraudulos vinul produs de grecii din cetatile Pontului Euxin (litoralul Marii Negre de azi). Peste Dunare. Infamul trafic a luat sfarsit in anul 55, cand regele si ostasii sai abstinenti au reusit sa cucereasca si sa rada de pe suprafata pamantului coloniile grecilor. Cativa ani mai tarziu, Burebista a fost ucis de o conspiratie aristocratica interna si din statul sau centralizat s-a ales praful. Dacii au replantat vita de vie, si, dupa cinci generatii, ultimul regat independent a cazut sub sabia romana (fara nici o legatura, bineinteles).

Schimburi frauduloase

Inca de la atestarea primelor vami medievale pe actualul teritoriu romanesc (secolul XIII), au inceput sa se faca schimburi frauduloase cu produse de peste granita. La inceput, traficantii s–au axat pe sare si postavuri, apoi si-au diversificat marfa. De la sclavi, pana la vite si mirodenii, de la aur la arme sau postav de Ypres, ei au traficat tot ce considerau rentabil, eludand vamile domnesti. Sute de documente incriminatoare pastrate din acele timpuri atesta existenta traficantilor de produse. Din cand in cand, cate un Tepes mai punea frana ilegalitatii, dar numai pentru scurt timp. Cele mai frecventate rute ale contrabandistilor erau cele din nord (cu Polonia si Imperiul Tarist), vest (cu Ungaria si Austria) si sud (cu turcii, carora tare le mai placea pacatosul vin valah si copiii balani ai “salbaticilor” de la nord de Dunare). Inca din urma cu sute de ani s-au dat legi pentru stavilirea fenomenului dar, dupa cum se observa si astazi, romanii au demonstrat ca exceleaza in perfectionarea tehnicilor de eludare a vamilor. In mileniul III, ai nostri fac contrabanda cu droguri, materiale pornografice, produse electronice, transfugi din lumea a treia, sau chiar cu zahar, orez, tigari sau ulei. Orice, numai bani sa iasa.

Traficantii maramureseni

In secolul XIV, o data cu aparitia primelor documente scrise, in Comitatul Maramures este amintita vama de la Poarta Hustului si produsele prohibite in a fi comercializate fara aprobare: sarea, blanurile de jder, aurul sau unele rase de vite. Cu avant barbatesc, o data cu instituirea oprelistii, strabunii nostri au luat cu navala granita si au trecut dincolo tot ceea ce era oprit (se stie doar, interdictia cauzeaza tentatia de a o incalca). In timp, vamile s-au inmultit, la fel ca si multimea oprelistilor. Au aparut vami la trecatorile dinspre Moldova (Prislop si Tarnita Balasinii), Galitia (Saua Copilasu si Izvorul Tisei), Transilvania (Setref si Budesti). Ai nostri, oameni de munte, au deschis tot soiul de poteci si drumuri ascunse, precursoarele cararilor turistice de azi, pe care duceau inspre toate destinatiile produsele interzise, aducand in sens invers arme unguresti, carti bisericesti romanesti tiparite in Moldova sau la Ramnic si multe altele. Contrabanda cu oameni a fost mereu considerata rentabila. De la morosenii care voiau sa scape de taxele regelui Ungariei si care fugeau in Bucovina sau Nasaud, pana la armenii si comerciantii evrei, care au intrat eludand vamile in Maramuresul manos pentru negustorii abili.

”Modernistii”

In perioada interbelica, traficul transfrontalier al Maramuresului a cunoscut o “inflorire” fara precedent. Cauza a fost aparitia noilor granite cu Polonia si Cehoslovacia. Marfurile de baza erau sarea, vitele, boii, oile si caii. Tot atunci s-a definitivat statutul contrabandistului modern si s-a consacrat termenul. In cel de-al doilea razboi mondial, s-au traficat la greu arme si oameni (evrei, rusi, unguri si nemti, depinde doar de data si sensul drumului), apoi, pana in 1947, mai ales aur si sare. In 1947, Uniunea Sovietica si-a baricadat granita dinspre Maramures, putini ”meseriasi” mai rezistand pana prin 1958 (in special traficanti de oameni si arme destinate partizanilor). In perioada de aur a comunismului (1948-1989) contrabanda s-a desfasurat intr-o clandestinitate si discretie totala. Indraznetii aduceau (sau duceau) produse de lux, la rarele iesiri aprobate in tarile membre CAER. De asemenea, pe filiera vestica se introducea aur, valuta si Biblii, iar dinspre portul Constanta si Iugoslavia, tigari, cafea, blugi sau casetofoane.

“Post-decembristii”

Dupa decembrie 1989, fenomenul s-a reluat in forta, o data cu deschiderea partiala a frontierei cu Ucraina. Apogeul s-a consumat intre anii 1994-1996, cand circa 1.000 de maramureseni au ajuns sa traficheze marfuri interzise. La mare trecere erau tigarile (aduse de la fabricile clandestine din Rusia) si cafeaua, dar exista indicii ca s-au trecut si oameni ori produse mai periculoase (droguri, pasapoarte in alb, metale pretioase si rare, arme usoare). Astazi, procedeul continua, insa la parametri mult diminuati. Contrabandistii de duzina aduc tigari sau cafea. “Rechinii” aduc din Vest masini, electronice furate, haine second-hand etc. In sens invers se transporta oameni, mai ales fete, cersetori si hoti si, uneori, obiecte de arta veche, flori de mina sau tablouri semnate de consacratii din Scoala baimareana. Ultimul caz cunoscut la granita cu Ucraina s-a petrecut in toamna lui 2003. Atunci, politistii de frontiera sigheteni au depistat langa Podul Istoric o barca pneumatica incarcata cu tigari. Traficantul-barcagiu (se pare, de origine ucraineana) nu a fost prins. In ultimele luni, politistii frontierei din zona Sighet au mai prins un timisorean ce transporta matrite si aparatura pentru inscriptionat CD-uri, precum si o retea de borseni contrabandisti de masini, care lucrau pe linia Italia. Pe 5 ianuarie 2004, au depistat inca doi kurzi infiltrati in zona, posibili transfugi, ajunsi aici poate pe caile contrabandei.

La fel de veche precum prostitutia

Contrabanda a aparut ca urmare a inventarii vamilor si taxelor vamale, dar si a interzicerii comercializarii unor produse, tehnici sau filozofii. Cat timp aceste oprelisti vor exista, pagubosul fenomen va prolifera. Trafic se face pretutindeni. Milioane de oameni traiesc exclusiv din aceasta practica ilicita. In Africa Centrala, fildesii, pieile diferitelor animale, puii de maimuta sau ghepard, dar si armele Kalasnikov sau grenadele sunt produse de contrabanda. In Rusia asiatica, aurul si diamantele sunt la putere, iar mai la sud, in China, ursii panda sau coarnele de rinocer. Afganistanul ramane primul producator de opiu al lumii, iar Columbia detine suprematia pietei de cocaina. America latina contribuie la alimentarea “pietei negre” si cu antichitati mayase, incase si aztece. Europa occidentala absoarbe oameni, droguri, arme, tigari sau aparatura electronica, icre negre, havane, femei si… idei, multe idei. De asemenea, materialele radioactive si armele sunt produse vandabile in orice colt al lumii. Desi procedeele de contracarare a contrabandei au atins apogeul tehnic (de la depistarea obiectelor din satelit cu ajutorul razelor X, sau cea a cainilor de urma si pana la “plantarea” agentilor specializati in inima retelelor de trafic), nu s-a reusit decat o diminuare a amplorii fenomenului.

Teofil IVANCIUC