DOSAR

* GAZETA va dezvalui in fiecare saptamana atrocitatile Securitatii
Un maramuresean condamnat pentru ca ”era spion iugoslav”!
Sergentul intors din Iad

* “Ochii si urechile tehnologiei” ne monitorizeaza in permanenta
Stiu cine esti, stiu ce-ai facut!

* GAZETA va dezvalui in fiecare saptamana atrocitatile Securitatii
Un maramuresean condamnat pentru ca ”era spion iugoslav”!
Sergentul intors din Iad

A fost condamnat la sase ani de inchisoare de catre regimul comunist, pe motiv ca este spion iugoslav. A executat cea mai mare parte din pedeapsa la inchisoarea din Cavnic, iar dupa eliberare a fost din nou arestat si condamnat la alti sase ani de inchisoare. Trecut prin cele mai dure conditii de detentie si penitenta, Mircea Buteanu nu si-a pierdut demnitatea si nu a acceptat umilinta.

Nascut la 31 august 1931, in Somcuta Mare, Mircea Buteanu a terminat liceul “Gheorghe Sincai” din Baia Mare in 1950. In 1951 a fost incorporat la unitatea de geniu din Cetate Dolj si repartizat la conducerea sectorului de lucru. Aici a fost omul nepotrivit la locul nepotrivit si pana la a intra in colimatorul comunistilor, nu a fost decat un singur pas.

Mascarada

“Construiam cazemate pe malul Dunarii, ca o replica la cele ale sarbilor. Atunci exista o puternica polemica intre noi si sarbi. Noi il reprezentam pe Tito (presedintele de atunci al Iugoslaviei, n. red.) cu barda, iar ei pe Ana Pauker, ca o vaca ce paste in Romania si e mulsa de rusi. Necazul nostru a inceput cu un politruc din Bucovina, un locotenent major, ofiter politic pe langa Unitatea de Geniu, care a anuntat Comandamentul Trupelor de Geniu ca noi am fi facut spionaj cu sarbii. A venit imediat o comisie de la Bucuresti, condusa de un ofiter si au fost ridicati comandantul unitatii, ofiterii, topografii (biroul tehnic) si patru soldati (printre care m-am numarat si eu). Lucram pe masina comandantului si presupun ca eram in vizorul lor. In august 1952 am fost trimisi in inchisoarea unitatii si anchetati de ofiterii din Bucuresti. Unul dintre ei s-a enervat, a scos pistolul si m-a amenintat, fortandu-ma sa spun ca sunt baiat de chiabur si dusman al poporului. Mi-au rupt gradele de sergent si mi le-au aruncat pe jos. Apoi m-au inchis.

Condamnarea trucata

In noiembrie, m-au dus in arestul penitenciarului din Craiova, impreuna cu ceilalti trei colegi. Am rabdat un frig inimaginabil. In incaperea unde stateam se aflau doar mese din beton, pe care dormeam cate doi, suprapusi, pentru a ne incalzi. Dupa cateva ore schimbam pozitiile. Rabdam de foame, am intrat cu 82 de kg, iar dupa patru luni aveam 45. Procesul a avut loc la Tribunalul Militar Craiova. Ni s-au adus patru martori pe care nu-i cunosteam, iar judecatorul ne-a condamnat pe toti la pedepse cuprinse intre 3 si 6 ani. Eu am luat cel mai mult. Mai tarziu, procurorul ne-a zis: In februarie ’53 am fost transferat la Jilava. Am stat la “reduit” (camere comune cu bolta, in care era permanent apa), unde dormeam inghesuiti pe priciuri. Fiecare avea o portiune de 30 de cm. Dupa o luna, s-a facut trierea pentru trimiterea la munca si am fost incadrat in lotul ”Cavnic”. Au vrut sa ma faca seful biroului tehnic, dar am zis ca accept numai daca se imbunatatesc conditiile de munca si creste ratia de mancare. Au luat-o ca pe un refuz si m-au repartizat in cele mai periculoase locuri de munca.

Teroarea din Cavnic

In luna iunie, 12 detinuti au evadat prin puturile de intrare in mina. Au imobilizat oamenii de la gura minei si au fugit in padure. Au fost prinsi si condamnati din nou. De atunci, a inceput teroarea. S-a redus ratia de mancare, a crescut norma si s-a accentuat regimul drastic. Dupa valul de represiune, am fost turnat de Alexandru Manunchievici, un evreu din Moldova, pe motiv ca nu vreau sa execut ordinele. Spre sfarsitul anului 1954, intre detinuti s-au iscat din nou tensiuni. Initial, am refuzat primirea corespondentei, a pachetelor si vorbitorului, iar apoi am creat o revolta. M-au trimis legat in lanturi la Oradea, impreuna cu alti trei detinuti. Dupa plecarea noastra, au fost puse in lanturi peste 100 de persoane. La Oradea am stat sase luni in lanturi. Astea te rod la incheieturi si produc un reumatism teribil. Am facut greva foamei, pentru ca nu ni se dadeau medicamente. Dupa opt zile am primit medicamente si dreptul la vorbitor. Cand a venit tata la vorbitor, gardianul m-a amenintat ca daca fac zgomot cu lanturile, imi taie vorbitorul.

Fara ura

M-au eliberat in 10 octombrie 1955 si m-am intors acasa, in Somcuta Mare. Am lucrat la mina Baia Sprie, pana in 1959, cand am fost din nou arestat. Era perioada stabilirii cotelor agricole si marii colectivizari. Oamenii mai faceau razmerite. Pentru intimidarea taranilor, a venit un ordin ca din regiunea Baia Mare sa fie arestati 49 de oameni. Am fost arestat pentru instigare si anchetat in Baia Mare de capitanul Alexandru Pop, care mi-a spus ca inca din 1946 eram pus pe o lista neagra alcatuita de comunisti, cu 10 persoane ce trebuiau eliminate. Pe atunci aveam doar 15 ani. Unul dintre noi a fost executat pe cand era in clasa a VIII-a! Tribunalul Militar Cluj m-a judecat si am primit alti 6 ani de inchisoare. Am fost dus in coloniile din Balta Mare a Brailei (Salcia, Stramba, Luciu Giorgieni). Am trecut printr-o foame cumplita. Lucram foarte mult, in special la prasit porumb. Daca ciupeai cateva boabe de malai intr-o zi, erai fericit. Norma zilnica era de 3.400 m liniari de porumb, pe care daca n-o faceai, te chemau seara in poarta si primeai 60 de lovituri la sezut, urmate de carcera. Apoi am trecut la constructii. Am ridicat blocuri pentru militieni si grajduri. O data cu decretul lui Gheorghiu Dej, am fost eliberat. Era iunie 1964 si am revenit la Cavnic, unde am lucrat pana la pensionarea din 1987”, a relatat Mircea Buteanu, un detinut politic ce nu s-a lasat intimidat de tortura impusa de sistemul comunist si a reusit sa-si pastreze dreapta coloana vertebrala. Chiar daca anii de detentie i-au lasat mostenire silicoza si serioase probleme cardiace, reumatice si de ficat, Buteanu nu se autocompatimeste si nu poarta ura celor care l-au torturat.

Un securist m-a lovit cu un ciocan de miner in cap. Mi-a trecut prin casca de miner si mi-a spart teasta. M-am trezit la “Alba”, in loviturile a sase insi, care ma bateau cu picioarele. Un locotenent major, Vantu, imi cauta cu spitul bocancului coloana vertebrala.

Noaptea visam mancare, iar dimineata ne trezeam cu fire de rogojina in gura.

Carcera neagra

”In Cavnic, cei ce nu faceau norma ajungeau la carcera. Era o cusca de 40x40 cm, fara acoperis, captusita cu sarma ghimpata. Erai scos in curte, unde stateai o zi-doua. Iarna zapada pe urechi si inghetai. Pedeapsa era data de detinutii din administratie si era cea mai grea. Abaterile mai putin grave se sanctionau cu si . Prima era o incapere vopsita in alb, iar in cealalta, lumina nu patrundea deloc. La mancare erau unii care stateau in poarta si ascultau ce vorbim, pentru ca mai tarziu sa toarne securistilor.”

Ciprian Dragos



* “Ochii si urechile tehnologiei” ne monitorizeaza in permanenta
Stiu cine esti, stiu ce-ai facut!

Esti monitorizat! Lumea tehnologiei este cu ochii pe tine. Nu te mai poti ascunde. Pentru aparatele cu raze X sau pentru cele de scanare termica, nu mai exista peretii. Oriunde ai fi, poti fi urmarit. Telefonul mobil se transforma dintr-un prieten de nadejde, intr-un tradator. Pana si un biet interfon te poate spiona. Totul are ochi si urechi.

In anii ’50, America a fost inspaimantata de o productie cinematografica. Era povestea a doi tineri care se amuzau dand telefoane anonime. Ei isi alegeau absolut intamplator “victimele”. Fara a le cunoaste identitatea, le sunau si le spuneau atat: “stiu cine esti, stiu ce ai facut”. Victimele ajungeau in pragul nebuniei, una dintre ele chiar recurgand la sinucidere. Chiar daca este doar un film, realitatea este undeva prin vecini. Frica de monitorizare este una din marile temeri ale epocii. Stim ca tehnologia de azi are posibilitatea de a se transforma in spion si ne uitam intrebatori spre telefonul mobil sau calculator. Sunt sau nu sunt tradatori?

“Busola” romanilor

Intr-o dimineata de februarie, un serviciu de telefonie mobila din Romania isi lansa un nou serviciu numit “Busola”. Fara prea multa introducere, milioane de romani au aflat in aceea dimineata racoroasa ca telefonul mobil este un… mic tradator. Prin intermediul lui, puteau fi localizati! Metoda de localizare nu era un secret, ea stand la baza functionarii retelelor de telefonie mobila. Povestea a alunecat mai departe si intrebarile nu au incetat sa apara. Existenta tihnita a celor care nu aveau nimic de ascuns a fost deranjata. “Cineva, de undeva dintr-un birou stie unde sunt eu, cel care raspund la 0722 XXXXXX. De ce?” Chiar daca nu ne place, intre noi si cerul instelat de deasupra noastra sta, imperturbabila, tehnologia. Si este “treaza” 24 de ore din 24. Vigilenta 100 %!

Telefonul spion

Cum se transforma un telefon mobil dintr-un obiect util intr-un veritabil spion? Reteaua de telefonie mobila este formata din celule GSM aflate intr-o stransa conexiune. Fiecare mobil comunica direct cu trei celule, telefonul alegand cea mai apropiata celula, pe baza intensitatii semnalului. Pentru o localizare precisa este nevoie de cele trei celule si de un semnal de cativa mW, ceea ce telefonul mobil are. Localizarea dupa cele trei celule se poate face si fara acceptiunea detinatorului. Comunicarea telefonului cu celula se face chiar daca telefonul nu este utilizat. Exista un nivel de securitate care permite criptarea convorbirilor, pentru a face imposibila interceptarea lor, dar algoritmii de criptare sunt publici de ani de zile. Singurul impediment il constituie tot tehnologia. Pentru o decriptare in timp real a apelului telefonic sunt necesare un numar mare de calculatoare performante. Totusi, sunt organizatii, de exemplu cele de sub tutela guvernului, care-si permit un buget de o asemenea amploare. O alta “calitate de spion” a telefonului este microfonul. Fiindca un mobil este conectat la o retea, cu ajutorul unui aparat electronic destul de simplu, pot fi ascultate chiar si conversatiile care au loc langa telefonul mobil, prin intermediul microfonului incorporat.

SRI confirma

In anul 2003, Serviciul Roman de Informatii (SRI) a facut publica o analiza a riscurilor de a fi supravegheat prin intermediul mijloacelor electronice. Potrivit SRI, nici o retea de telefonie mobila nu asigura o securitate deplina a convorbirilor. Ba mai mult, chiar si interfonul poate fi folosit pentru inregistrarea convorbirilor. Iar profesionistii, cu siguranta nu sunt straini de aceste tehnologii. Pe scurt, stati linistiti, undeva, cineva va asculta. Telefonul mobil poate pierde valentele de spion, daca i se scoate bateria. In aceste conditii, nu mai poate fi folosit nici microfonul. Dar telefonul nu este singurul “spion tehnologic”. Ganditi-va la Internet. Esti acasa. Stai singur in fata monitorului, imbracat cu ecourile propriilor ganduri si esti convins ca nimeni nu stie de existenta ta solitara. Te simti in siguranta, deoarece navighezi intr-un univers tehnologic unde nimeni nu te vede. Totusi, esti convins ca esti singur? Poate te inseli. Poate, undeva, cineva stie ce faci. Noua tehnologie te-a inselat. Esti monitorizat.

Statistici virtuale

Cei care monitorizeaza activitatea de pe Internet sunt interesati de doua aspecte. Pe de-o parte, cine sunt utilizatorii si pe de alta parte, care sunt preferintele lor. Multi consumatori de Internet sunt surprinsi de cat de usor se pot obtine informatii despre ei, tocmai cu ajutorul lor. Un exemplu ar fi site-urile comerciale, care cer ca o persoana sa se inscrie cu nume si adresa sau ziua de nastere. Cele mai fidele surse de informatii de pe net sunt insisi utilizatorii. Cumparaturile prin intermediul Internet-ului sunt o sursa sigura de obtinere a informatiilor, cumparatorul fiind obligat sa specifice un nume si, mai ales, o adresa unde marfa sa fie livrata. Deoarece majoritatea achizitiilor se platesc cu ajutorul cardului, cumparatorul trebuie sa specifice si numarul contului. Adica, sa ofere mai multe detalii.

Panza informationala

Chiar daca cele mai detaliate informatii provin de la utilizatorii calculatoarelor, se pare ca cele mai vaste sunt obtinute pin intermediul retelei. Inregistrarea se realizeaza prin anumite fisiere numite “log files” (fisiere de stocare). Orice retea stocheaza informatii continute de operatiunile care se desfasoara prin intermediul ei. Chiar daca operatia nu mai exista in calculatorul personal al celui care a realizat-o, cu siguranta ea este depozitata undeva, pe un server, intr-un astfel de “log files”. Firmele de specialitate sustin ca aceste fisiere sunt create in avantajul clientului. Cu toate acestea, un utilizator al calculatorului nu poate verifica daca un astfel de fisier este creat intr-adevar pentru binele sau. Unele sisteme de calculatoare descarca in mod automat acele “log files” intr-un proces de rotatie. In alte sisteme nu exista programe specializate de descarcare a informatiilor din “log files”. Sistemele retin fisierele pana cand sunt pline si sunt descarcate de cineva in mod manual.

Doar… sugereaza

Link-urile sunt o alta sursa de violare a intimitatii. Mecanismul de functionare este simplu. Ori de cate ori un navigator pe Internet acceseaza o pagina, el va primi si o trimitere la o alta pagina. In mod normal, ar trebui specificata aparitia acelui link, ramand la acceptiunea consumatorului daca doreste sau nu sa acceseze site-ul prezentat. Prin intermediul acestor link-uri, se poate monitoriza si activitatea consumatorului, putand fi identificata pagina vizitata mai devreme. In momentul in care se acceseaza un link care face trimitere la un site de cautare, toate operatiile realizate de consumator prin intermediul acelui site sunt inregistrate. Nici mail-ul nu este mai de incredere. Ori de cate ori se trimite sau se primeste un mail, mai exact ori de cate ori un mail este transportat printr-un server, sunt sanse mari ca un program sa inregistreze operatiunea intr-un fisier de inregistrare a mail-urilor (log-mail). Datorita acestui fisier se pot verifica utilizatorii de internet care isi schimba mail-urile in mod repetat, sau se pot realiza liste de mail-uri. Acestea sunt operatiunile aparent inofensive. Adevarul este ca suntem urmariti peste tot.

Supraveghere britanica

In Marea Britanie, sunt frecvente anunturile de mica publicitate care-i indeamna pe englezi la o mica spionare prin intermediul telefoniei mobile. “Esti ingrijorat de soarta copiilor? Poti sa te linistesti reperand discret locatia mobilului lor”, spun anunturile britanice. Toti cei patru operatori de telefonie mobila din Regat sunt de acord cu serviciile de monitorizare. Localizarea se face contra cost. Surpriza este ca o data inregistrata cererea, compania factureaza chiar daca localizarea esueaza. La acest serviciu apeleaza si sotii sau sotiile care nu sunt convinsi de orele suplimentare efectuate de partener. In ultima perioada, monitorizarea prin intermediul telefonului mobil sta la baza multor actiuni de divort.

Chiar daca nu vor fi din cele mai sofisticate mijloace de supraveghere (cu raze x sau scanare termica), fiecare casa va avea in viitorul apropiat propriile mijloace de supraveghere. Tarile mai dezvoltate din Europa si Asia se pregatesc sa introduca un card pe post de carte nationala de indentitate. Cardul va contine fisa medicala si va tine loc de pasaport, carte de credit, cartela telefonica internationala, abonament de tren si permis de biblioteca. Va fi un card universal, conectat la sisteme care comunica intre ele.

“Amprenta” deconspiratoare

Sistemele de recunoastere faciala sunt tot mai frecvente in stadioane si aeroporturi. Din cauza actiunilor teroriste in ultimii ani, tarile dezvoltate monteaza chiar si pe strazi astfel de aparate. Pentru a fi cat mai eficiente, aparatele trebuie sa vada dincolo de deghizari si modificarile de varsta. Recunoasterea se realizeaza pornind de la fotografiile din baza de date, dar poate fi ingreunata de fetele alterate de varsta, de deghizare, de lumina sau de pozitia capului. Prin eliminarea trasaturilor comune din fiecare chip din baza de date, se stabilesc, in mod procentual, asemanarile cu fetele inregistrate.

Dublu Click

O tendinta a mileniului III este ca marile companii sa identifice consumatorii care folosesc Internet-ul, chiar daca acestia nu vor sa fie inregistrati. Un caz cunoscut este cel al firmei americane Double Click. Putini consumatori americani, adepti ai cumparaturilor on-line, stiau ca pe la inceputul anilor ’90, firma Double Click se afla in spatele mai multor site-uri. Aceasta firma monitoriza site-urile accesate de consumatori, pentru a le cunoaste preferintele. De exemplu, daca un consumator accesa pagina unui ziar, monitorizat de firma Double Click, iar dupa aceea accesa un site de muzica, in momentul in care se intorcea pe pagina ziarului era intampinat de un link care in mod “surprinzator” facea trimitere tocmai la un site de muzica de genul celei cautate de “potentialul cumparator” mai devreme. In anul 1999, firma Double Click a cumparat compania Abacus, care detinea o baza de date ce cuprindea cumparatori ce utilizasera cataloage a peste 1.100 de produse diferite. Informatiile detinute de Abacus contineau numele, adresa si numarul de telefon al clientului.

Recorduri de monitorizare

Agentia pentru Securitate Nationala a SUA controleaza cea mai mare statie de supraveghere electronica din lume. Este un complex de 225 de hectare de antene pentru satelit din Menwith Hill (Anglia). Prin intermediul legaturii cu programul Echelon poate intercepta si analiza legaturile telefonice si computerizate de pe tot globul. Expertii spun ca supercalculatoarele agentiei prelucreaza intr-o ora milioane de apeluri telefonice si mail-uri obisnuite. Cea mai supravegheata natiune din lume, cu peste patru milioane de camere cu circuit inchis, este Anglia. Camerele au fost instalate in anii ‘60. In Manchester, oficialitatile pot monitoriza chiar strazi si spatii publice din centrul orasului.

Mihaela Mihalea