DOSAR

* O duzina de ani de detentie, in cele mai dure inchisori comuniste
"Cred in Dumnezeu Si Tara!"

* Coltu' meu
Capitalistii rosii

* Schimbul de azi
Delirul pesedistului optimist

* Ma tot mir
Tigara dauneaza la fumat

* O duzina de ani de detentie, in cele mai dure inchisori comuniste
"Cred in Dumnezeu Si Tara!"

Mitrofan Fetie este unul dintre maramuresenii care au avut de suferit cel mai mult de pe urma regimului comunist. A fost inchis 12 ani, in opt dintre cele mai dure penitenciare, pentru ca a continuat sa creada in idealul legionar, de care nu se dezice nici azi. La 83 de ani, continua sa creada in Dumnezeu si Tara.

"Sunt legionar. Am fost arestat in timpul regimului Antonescu pentru ca am invatat niste copii sa creada in Dumnezeu si sa faca bine." Asa a inceput dialogul cu unul dintre cei mai varstnici fosti detinuti politici din Baia Mare, care a suferit nu mai putin de 12 ani prin inchisorile statului. Originar din actualul cartier Ferneziu, Mitrofan Fetie a fost inca din tinerete victima stigmatizarii sale ca legionar. "M-au arestat in septembrie 1941, la Husi, pe cand aveam 20 de ani si am fost judecat de Curtea Martiala Brasov, pentru tentativa de a construi o organizatie politica interzisa. Asa scrie pe sentinta. Era in perioada cand maresalul a emis celebrul Decret 236, care condamna la 10-25 de ani munca silnica orice actiune socotita impotriva statului. Fratele meu, care lucra la Stalingrad ca economist, a angajat un avocat sa ma apere. Dupa proces, avocatul s-a intors onorat la fratele meu si i-a spus mandru: . Am primit 10 ani.

Inceputul exterminarii

Eram la liceul din Husi, cu inca 15 legionari. Un coleg care a plecat cu o scrisoare la Brasov a fost arestat, iar comisarii de politie m-au saltat imediat. La inceput, am crezut ca e o gluma. Eram nevinovat, niciodata nu am facut rau nimanui, nu am pus mana pe arma... M-au dus la Aiud. Am crezut ca stau vreo doua-trei luni. Acolo i-am cunoscut pe profesorul Mircea Vulcanescu care avea in cap o "biblioteca" (i-am devenit ucenic) si pe printul Alecu Ghica, secretar in Ministerul de Interne. Am colindat mai multe inchisori, timp de opt ani. Prin '43-'44, cand s-a cerut desolidarizarea de miscarea legionara, regimul a devenit mai sever. Am refuzat sa semnez declaratia de desolidarizare si m-am ales cu un regim de exterminare. Dormeam pe jos, era groaznic de frig, iar ratia de mancare se compunea din varza si turtoi (malai). Pana in vara lui '44, am slabit de abia mai puteam merge. Aveam 48 de kg. Atunci l-am cunoscut pe Nikolski (Grünberger, pe numele real), seful comunistilor de la Aiud. Era un evreu rus, venit in Romania pentru a face propaganda. M-am intalnit ulterior cu el, in alte conditii. In '46, mi s-a redus pedeapsa cu 25%, iar in '49 am fost eliberat.

Propunerea lui Nikolski

Dupa eliberare, am fost trimis la Bucuresti, la Nikolski. Devenise intre timp comandantul suprem al Securitatii. Impreuna cu adjunctul sau, colonelul Dulgheru, mi-au spus ca am tradat clasa muncitoare, dar ca mai am o sansa, daca accept sa colaborez. "Spui da, colaborezi cu noi si de maine esti colonel de Securitate. Trebuie sa racolezi toti legionarii pe care ii stii." Am refuzat sa fac miselia asta si Nikolski m-a amenintat ca voi avea de suferit. M-a trimis la Jilava, o inchisoare de tranzit. Gardianul asculta la usa si cand m-a auzit cantand, m-a batut mar. Nu am mai putut dormi pe spate doua saptamani si m-au trimis la . Dupa trei luni am fost trimis la Aiud, unde am lucrat in fabrica timp de doi ani. In '51 am ajuns la Canalul Midia sau , cum i se mai spunea. Acolo, daca nu mureau 5 oameni pe zi, comandantul Liviu Borcea (traieste in Cluj) nu era multumit. Se murea de foame si de munca extenuanta. La Canal lucram 2.000 de detinuti din doua lagare. Daca nu faceai norma, primeai jumatate din ratia de paine si erai retinut pe santier inca un schimb. M-am imbolnavit foarte tare si m-au pus la macaz, dar intr-o zi, Borcea a intrebat ce caut eu, sanatos tun, la macaz si m-a trimis la santuri. Am avut noroc cu un alt detinut, care mi-a adus paine si mi-a salvat viata. Am stat doi ani la Canal, pana la moartea lui Stalin, cand s-au verificat dosarele detinutilor. Dupa patru ani de inchisoare fara condamnare, am fost eliberat, dupa ce am semnat o declaratie ca nu vom spune nimanui nimic din ceea ce am vazut acolo. Unele lucruri nu le-am spus pana dupa '90. Dupa eliberare, eram chemat mereu la Securitate sa dau declaratii. Eram supravegheat de colonelul Domide, ce actiona pe langa intreprinderea la care lucram. Nici acum nu mi-am schimbat credinta, care e nelimitata."

Mitrofan Fetie a fost incarcerat timp de 12 ani in inchisorile din Aiud, Colonia Vaslui, Pitesti, Suceava, Brasov (inchisoare-spital), Suceava, Aiud, Targsor, Jilava, Canalul Midia. Din cauza regimului inuman de detentie s-a imbolnavit grav (septicemie generala) si a fost operat de trei ori. Nu s-a dezis niciodata de crezul legionar. Este detinutul politic din Baia Mare cu cea mai mare condamnare.

Sistemele de "reeducare"

Regimul comunist practica sistemul "reeducarii" condamnatilor. Acesta era de doua feluri. Unul, specific inchisorii de la Targsor (langa Ploiesti), incerca transmiterea ideilor societatii comuniste ideale tinerilor. Dogma promovata se baza pe lucrarea "Scurta istorie a partidului comunist-bolsevic". Inchisoarea de la Targsor era una de tranzit, iar dupa 3-6 luni, condamnatii erau trimisi in alte inchisori sau la Canal. Un alt tip de reeducare s-a promovat la Pitesti, prin legionarii condusi de Eugen Turcanu. In grupul de tortionari care colabora cu Securitatea se aflau Popa Tanu, Martinus, Stoian, Levinschi, Puscasu, Constantinescu, Gherman. Se pleca de la premisa ca nici un detinut politic nu a declarat totul la ancheta si ca are ceva de ascuns. Exista o camera de tortura, unde chemau pe rand detinutii (de la o zi la zece zile) si li se dadea hartie si creion pentru a redacta ceea ce au ascuns. In cazul refuzului, incepea tortura detinutilor, intr-un stil mai groaznic decat cel practicat de Inchizitie (dupa cum spun cei in cauza): erau batuti, infometati, fortati sa-si inghita propriile excremente. Pentru a scapa de chinuri, multi inventau declaratii fictive. Comunistii le verificau pe toate "in teren". Evident, cele mai multe nu se confirmau. Cei considerati reeducati, treceau de partea tortionarilor, altfel riscau sa continue in acelasi regim. Cele doua sisteme au functionat cu succes in cele doua inchisori in perioada '49-'52, cand au incetat bataile. Desi comunistii au incercat extinderea procedeului si in celelalte inchisori, el nu a prins, datorita lipsei detinutilor corespunzatori rolului de tortionari. Unii detinuti se refugiasera dupa iesirea din inchisoare in Occident si povestisera ceea ce se intampla in tara. La presiunile puterilor vestice, pentru a dovedi dezicerea de cele intamplate, comunistii au intentat un proces celor de care se folosisera si i-au condamnat la moarte in '54 pe capii tortionarilor (12-13 persoane), in frunte cu Eugen Turcanu.

Ciprian DRAGOS



* Coltu' meu
Capitalistii rosii

Multe din lecturile copilariei, basme, povestiri, au personaje principale ce au in comun culoarea rosie. Ros' imparat, Eric cel Rosu, Scufita Rosie etc. Rosul este o culoare deosebita. Un trandafir, un mar, un vin, pantofi, rochii si cate si mai cate lucruri de culoare rosie care-ti bucura ochii si sufletul. Daca s-ar face un sondaj, cu siguranta, culoarea rosie ar fi in topul preferintelor noastre cu toate ca a fost “asimilat" de ceea ce s-a numit “Teroarea rosie", comunism, PCR, activisti etc. In fond, nu culoarea este de vina. Mai spre zilele noastre, personajele de roman, de povestiri, de barfe au ajuns “baronii rosii", comunistii de frunte ce au condus tara zeci de ani. Dupa Revolutie, naivi fiind, am crezut ca fostii “rosii" se vor retrage, isi vor lua un “lung concediu" de odihna ori de altfel, lasand ca si tara asta sa mearga spre ce ne-am dorit in decembrie 1989. Oamenii de bun simt asa au facut. Multi, putini, nu stiu, dar ei exista cu siguranta. In schimb, cei obisnuiti cu “facilitati", cu un standard de viata “nefiresc" pentru romanii obisnuiti, au tradat cu nonsalanta credinta in partidul unic, in iubitul conducator, au tradat toate invataturile pe care le turnau mai ales tinerilor si au ales cea mai scurta cale spre capitalismul “putred" si decadenta occidentala. Multi dintre “baronii rosii" au devenit, la cateva luni de la , capitalistii “rosii", adeptii a ceea ce s-a numit mai tarziu capitalismul salbatic romanesc. Si care-i chestia? Nu avem voie? Daca am fost activisti nu putem fi capitalisti? Intrebari ale multora dintre ei, intrebari la care s-a raspuns vreme de 14 ani. Problema este ca multe dintre afacerile “rosiilor" au ca punct de plecare acea perioada tulbure a primilor ani de dupa Revolutie, cand nimeni, probabil, nu va sti cu certitudine ce s-a intamplat de fapt. De retinut si de tinut minte este metamorfoza incredibila a acestor tovarasi, ajunsi domni. Un fost lider al comunistilor maramureseni s-a lepadat de trecutu-i glorios si, probabil, din ianuarie 1990 a inceput sa acumuleze proprietati, afaceri (noi nici nu stiam inca cu ce se mananca), bani cu pofta de capitalist. Nu adevarat, ci unul rosu. In fond, nu a schimbat culoarea, ci doar statutul. Un caz banal prezentat de noi - a devenit si coruptia ceva banal - ridica un colt al cortinei ce-i ascunde pe capitalistii “rosii" si minunatele lor afaceri. Cu tristete am constatat, pentru a nu stiu cata oara, ca nu este nimic nou sub soare. Doar ca stratul de ozon are gauri si schimbarile climaterice sunt evidente.

Nicolae TEREMTUS



* Schimbul de azi
Delirul pesedistului optimist

Dupa ce Parlamentul European a adoptat raportul Comisiei de Politica Externa referitor la Romania, nu credeam va mai exista vreun politician inregimentat in partidul-Stat, care sa-si exprime delirul optimist al "realizarilor personale". Concluziile parlamentarilor europeni, extrem de critice, au fost intarite chiar de catre raportorul oficial, Emma Nicholson, care a recunoscut ca problemele esentiale ale Romaniei sunt coruptia si carentele majore ale statului de drept. Totusi, dupa startul dat chiar de premierul Nastase, aburul propagandistic al declaratiilor sforaitoare a continuat si la nivel local. Presedintele Consiliului Judetean, consacrato-contestatul Alexandru Cosma, s-a simtit dator sa izbeasca timpanul maramureseanului cu ciocanelul din dotare. Delirul lui Cosma a izbucnit printr-o referire la proiectul-miracol care va scoate judetul din marasmul economic. Podul istoric de peste Tisa. In lipsa de imaginatie si realizari benefice pentru locul geografic ai carui bani ii imparte cu grandoarea scapatatului la pusculita singurului judet din Romania condus de pesedisti si neluat in seama tocmai de marii lor reprezentanti, Cosma a tinut sa "comunice" ca seful a semnat acordul care ne inlesneste drumul spre... Ucraina! Dupa ce toata presa de bun-simt din Maramures (si nu numai) a subscris la ideea GAZETEI care alarma argumentat ca proiectele guvernantilor izoleaza Maramuresul de civilizatie si occidentul european, acuzand conducerea pesedista a judetului de lobby ineficient in capitala, Cosma si-a suflecat manecile si a inceput sa framante. Gogosi. Pudrate cu "zahar vanilat". "Deschiderea podului istoric peste Tisa in regim de trafic international asigura scoaterea din izolarea economica a Maramuresului istoric si ofera accesul la coridoarele rutiere de transport, care asigura accesul cu tarile din vestul si nordul continentului", ne comunica jupanul banilor nostri. Alergici la "vanilie", ne permitem sa-l trimitem pe Cosma la harta Europei si, cu aratatorul in mana, sa ne explice ce intelege el din integrarea economica si legatura indisolubila a acestui vis cu accesul la rutele vestice. Ce legatura o fi avand delirul "legaturii de suflet" (maiestuos, nu-i vorba. Si necesar, negresit! Dar mai ales propagandistic!) cu accesul rutier la vestul continentului, nici macar Mita Plesca nu stie. Si Plesca asta, dom' prezident, era cel mai "netalentat" elev din clasa la geografie, zau! Asa ca, baroane, lasa rata jos, ca macane si vin "jandarii". Spre Solotvino, fa singur "trafic international". Noi, astia "ingrati si pretentiosi", mergem spre Europa. D-aia o sa votam in consecinta.
P.S.: Daca ma gandesc bine, nici macar Mita Plesca nu era asa asa prost la geografie! O data a stiut unde-i Capitala!

Catalin VISCHI



* Ma tot mir
Tigara dauneaza la fumat

Suntem pe locul doi in Europa la fumat, lucru deloc bun. Printre alte neajunsuri, tigara arde si cheful de sex. Pe Ion Iliescu nu l-am vazut fumand niciodata. Antifumator convins, presedintele tarii s-a mirat de cat poate fuma (cam 60 de tigari pe zi) regina Danemarcei. Nu seamana deloc ce-i la danezi cu ce-i la noi; regina fumeaza cat incape, nu discuta politica deloc si supusii Majestatii sale o duc bine, in timp ce la noi presedintele nu fumeaza deloc, discuta politica cat incape si poporul o duce rau. Monarhiile astea perimate n-o sa mai faca fata si nici spate republicanilor daca o tin tot asa cu fumatul. O dovada ar fi faptul ca in Republica Dominicana, un individ se afla la vremea in care imi scriam materialul de fata de sase zile cu un anumit organ in erectie, prilejuind un veritabil pelerinaj al asistentelor din spitalul in care a fost internat, spre salonul cu patura in forma de cort. Baiatul asta nefumator sufera, cica, de o forma rara de anemie. A inceput sa-mi fie mila de parlamentarii romani, destul de anemici si ei. Situatia asta a alarmat-o si pe Smaranda Dobrescu, care a afirmat ca speranta de viata este mai mica pentru parlamentari decat pentru restul romanilor. De ce-o fi mai mica, nu pot sa-mi dau seama, ca astia nici vorba sa fumeze mai mult decat noi. Poate pentru ca ei ar trebui sa reprezinte imaginea Romaniei si, in tara asta, cu atatia fumatori inraiti, toate-s invers; fratele unui avocat care apara drepturile femeilor a fost arestat pentru trafic cu carne vie, un pacient care trebuia sa fie operat la mandibula a fost operat pe undeva prin zona inghinala si niste elevi ai unui seminar teologic au fost prinsi la furat. Unde mai pui ca PSD-ul a distribuit, acum in Postul Pastelui, niste ilustrate care o reprezinta pe Sfanta Fecioara Maria rugandu-se intre doua sigle ale partidului de guvernamant. Imaginea e insotita de urarile PSD-ului, numai ca mesajul aminteste de sarbatoarea Craciunului! Nefumatorul Iliescu a fost decorat de regina fumatoare cu Ordinul Elefantul (initial am crezut ca-i o gluma), de dominicanul cu probleme nu mai stiu nimic, parlamentarii nu tin cont de grijile Smarandei Dobrescu si se inghesuie sa mai prinda un mandat, Pastele o sa vina inainte de Craciun, ca asa-i firesc, nu cum vrea PSD-ul si m-am lasat de fumat pe o perioada limitata de timp, ca m-a apucat o anemie de toata frumusetea...

Ioan BOTIS