DOSAR

* 18 ani de munca silnica pentru o poezie contra regimului
Versurile care “uneltesc”

* 2 iulie 1566 – ziua mortii celui mai cunoscut prezicator al lumii
Nostradamus si profetiile lui

* INTERVIU - Dr. acad. Valeriu Cotea, presedintele sectiei de Stiinte Agricole si Silvice din Academia Romana
Academicianul vinului

* 18 ani de munca silnica pentru o poezie contra regimului
Versurile care “uneltesc”

Pentru a se impune, puterea instalata in Romania cu sprijinul “fratelui de la Rasarit” a folosit pe langa serviciile unui aparat represiv deosebit de dur, o arma foarte eficienta in acei ani tulburi: delatiunea. Zeci de mii de romani s-au “turnat” unii pe altii, fie pentru functii, fie pentru bani sau pentru ca asa era moda.

Cei din grupul “Tarta Vasile” sunt personajele unui caz care ilustreaza absurdul terorii ce stapanea Romania in acei ani intunecati. O barfa aruncata la colt de strada. Aparent un motiv pueril, daca nu s-ar fi soldat cu drame in destinele celor sase romani care au intrat in atentia atotputernicei Securitati, acuzati de complot impotriva oranduirii comuniste.

Dosarul si “anonima”

Am intrat in posesia unui dosar cu stenogramele interogatoriilor la care au fost supusi cei pe care Securitatea i-a numit codat: “grupul Tarta Vasile”. Dupa lectura zecilor de declaratii ale “complotistilor”, am considerat ca e momentul sa scoatem la iveala strategia unui interogatoriu din perioada comunista, dar si stupizenia motivelor considerate suficiente pentru a fi condamnat la ani grei de temnita. De exemplu o… poezie. Ioan Opris, Ioan Andreica, Ioan Grigore, Motiu Nistor, Pavel Roman si Vasile Tarta sunt cei anchetati in dosarul “Tarta”. Cei sase erau amici, chiar daca nu pastrau o legatura constanta. Tarta si cu Opris se intalneau mai des. In perioada 1952-1958, cei doi, si sporadic toti din acest grup, s-au intalnit si au discutat de despre ceea ce a fost si ceea ce era tot mai evident ca va fi in Romania. Discutii banale, asa cum probabil se puteau auzi oriunde, pentru ca incepuse sa se simta “binefacerile” unui sistem politic nedorit, dar adus cu tancurile rusesti, “eliberatoare”. Dupa evenimentele din anul 1956 din Polonia si Ungaria, cei sase considerau ca in Republica Populara Romana (RPR) ar trebui schimbat sistemul politic, ar trebui reactivate partidele istorice, ca singura sansa de a reveni in randul tarilor democrate. Toate aceste discutii au ramas neconcretizate. Cu toate acestea, in urma unei “anonime”, cei sase au fost arestati, dupa ce mai multi ani au fost filati de informatorii Securitatii.

Obligati sa recunoasca

Arestarea grupului “Tarta” a avut loc in vara anului 1958. Cei sase au fost anchetati luni intregi. Aveau loc interogatorii incrucisate. Ce spunea unul era verificat in zilele urmatoare la ceilalti. In fiecare zi, numai unul dintre cei sase “dusmani ai oranduirii comuniste” era adus la “vorbitor”. La ore diferite, dimineata, seara, noaptea, erau pusi sa raspunda la aceleasi intrebari. Dupa un timp, cei sase au inceput sa recunoasca ceea ce nu au facut. Ii adusesera in starea in care recunosteau orice: da, erau dusmani ai regimului, ai poporului. Evident, in stenograme nu se detaileaza interogatoriile, sau ce se intampla dupa, dar parcurgand dosarul “Tarta” se observa ca interogatii se transforma gradat din persoane ce doar discutau de situatia politica a acelor ani, in dusmani feroce ai sistemului comunist. Metamorfoza nu putea avea loc decat prin metodele specifice ale anchetatorilor acelor ani: bataia, infometarea, amenintari si presiuni.

Poezia “criminala”

In baza celor declarate de fiecare, anchetatorii au mai gasit “elemente” care ii incriminau si mai mult. De pilda, in urma repetatelor perchezitii, la domiciliul lui Opris a fost gasita o poezie care i-a adus acestuia un plus de… 4 ani de inchisoare. Aceasta parte a interogatoriului descrie cinismul anchetatorilor si absurdul situatiei. “Intrebare: Pe aceasta foaie de hartie se afla scrisa o poezie cu noua versuri. Citeste-o si da explicatii. Opris: Continutul poeziei este urmatorul: Tatal nostru care esti la Moscova, / Surpe-se imparatia ta / Sa fie si la noi ca in America. / In loc de 1 sfert de paine neagra / Sa avem 1 kg. de paine alba. / Si ne iarta noua cotele noastre, / Precum si noi iertam minciunile voastre. / Inchisorile noastre sa fie ale voastre, / In veci, amin. Recunosc ca aceasta poezie a fost scrisa de mine si, din 1956, am tinut-o acasa, intre hartiile mele. Intrebare: In ce scop ai scris o poezie care instiga la rasturnarea regimului democrat popular din URSS si RPR si inlocuirea lui cu un regim ca in America? Opris: Am scris aceasta poezie instigatoare ca sa ma amuz atunci cand o voi citi. Altfel nu pot explica. Intrebare: Cum explici ca atunci cand auzi o poezie instigatoare la rasturnarea regimului democrat popular esti amuzat? Opris: Nu pot sa explic amuzamentul produs de poezia instigatoare pe care eu am scris-o. Pe mine insa m-a amuzat. Nu mai am alte explicatii”

Sentinta

Dupa ce anchetatorul penal locotenent Constantin Muraretu a finalizat dosarul, a urmat trimiterea in judecata a periculosului “grup de tradatori si dusmani ai oranduirii democrate si populare”. Judecata a fost pe masura interogatoriului, iar sentintele… Tarta si cei patru colegi au primit pedepse cuprinse intre 7 si 14 ani de munca silnica, iar Opris (cel mai periculos, din cauza poeziei) a fost condamnat la 18 ani de munca silnica pentru “crima de uneltire contra ordinii sociale”. In dosar mai exista cateva documente din care rezulta ca in 1968, in urma mai multor cereri de rejudecare a sentintei din 1959, a fost acceptata rejudecarea dosarului. Nu stim ce solutie s-a dat in final. Dar, deja trecusera zece ani de munca silnica grea.

Fragment din interogatoriul Securitatii

“Intrebare: Arata in ce ocazii ai discutat despre reorganizarea PNT-ului?
Tarta Vasile: Recunosc ca in discutiile purtate cu Opris, Andreica, Grigore, Nistor si Roman, intre anii 1952-1958, m-am exprimat fata de acestia si am comentat impreuna cu ei in mod dusmanos regimul democrat din RPR. Am discutat posibilitatea schimbarii cursului activitatii politice si economice din tara. Din cauza conceptiilor mele penetiste, in mod dusmanos am aratat ca sunt impotriva colectivizarii si impotriva nationalizarii industriei si comertului. Sustineam ca trebuie o schimbare care sa duca la redobandirea proprietatii particulare. Recunosc ca am sustinut ca singurul partid care ar fi capabil sa rezolve aceste probleme in felul sustinut de mine ar fi PNT. Intrebare: Care era pozitia fiecaruia? Tarta: Atat eu cat si celelalte elemente dusmanoase aratate (Opris, Andreica, Nistor, Grigore, Roman) nu eram multumiti, si eram impotriva regimului democrat din RPR. Doream toti readucerea proprietatii particulare. Opris si Andreica aveau conceptii politice liberale, iar Nistor era pentru reorganizarea partidului social-democrat.” Astfel de declaratii au dat fiecare din cei sase. Intrebarile erau identice, iar “dusmanii poporului” au inceput sa se auto-denumeasca “elemente dusmanoase”. Din dosar rezulta ca cei sase nu au organizat vreo actiune politica menita sa duca la schimbarea regimului comunist.

Nicolae TEREMTUS



* 2 iulie 1566 – ziua mortii celui mai cunoscut prezicator al lumii
Nostradamus si profetiile lui

Cel mai cunoscut profet al lumii este, fara indoiala, Nostradamus. Al optulea fiu al unui evreu, negustor de grane, Nostradamus a fost doctor, astrolog, scriitor si unul dintre marii mistici ai lumii. Inca de mic, Nostradamus a demonstrat aptitudini deosebite pentru studiul matematicii si al astronomiei, reusind sa-si supere profesorii pentru ardoarea cu care a luat apararea astrologiei.

Singurul prezicator al lumii, cu adevarat interesant, a fost Michel de Nostredame, zis Nostradamus. S-a nascut la Saint-Rémy-de-Provence (Franta), in 1503, intr-o familie evreiasca obligata de autoritatile vremii sa treaca la religia catolica. A studiat medicina la Universitatea din Montpellier, unde si-a sustinut examenele finale in 1525.

Viata unui prezicator

Izbucnirea unei epidemii de ciuma a facut ca Nostradamus sa-si intrerupa studiile si sa calatoreasca prin toata Franta pentru a-i ajuta pe bolnavii loviti de flagel. In timpul calatoriilor, a schimbat idei cu numerosi medici mai putin cunoscuti din Renastere, cu alchimisti, kabalisti si mistici, practica pe care a continuat-o in cea mai mare parte a vietii sale. In 1529 s-a intors la Montpellier pentru a-si lua doctoratul. Julius-Cesar Scaliger, considerat un protagonist al Renasterii, l-a invitat in 1534 la Agen. Acolo s-a casatorit cu o femeie al carei nume a ramas necunoscut, dar despre care se stie ca i-a facut lui Nostradamus doi copii. In 1537, sotia si cei doi copii ai lui Nostradamus au murit, probabil de ciuma. Intr-o incercare de a se regasi dupa tragedia pierderii familiei, Nostradamus a facut mai multe calatorii in Italia si Franta. In timpul acestor calatorii, si-a descoperit puterea de a face profetii. O vreme a practicat medicina la Toulouse, inainte de a fi chemat de Parlamentul din Aix, in timpul ciumei din 1546, ca sa-si exercite meseria timp de 3 ani, pe spezele municipalitatii. Apoi s-a instalat in orasul Salon-de-Craux, unde s-a casatorit a doua oara cu o vaduva bogata, Anne Ponsarde Gemelle. In 1550, a scris un almanah, dupa care a demarat proiectul de a scrie 1000 de catrene despre viitorul probabil. Fara sa aiba nimic spectaculos in ea, moartea lui Nostradamus s-a produs in 2 iulie 1566. A fost inmormantat in zidul Bisericii Cordelierilor din Salon. In 1791, mormantul lui a fost deschis si osemintele reingropate in Biserica Sf.Laurent din Salon. Se zice ca pe sicriul sau era gravata data exacta a deschiderii mormantului.

Profetiile sibilinice

A studiat astrologia din niste carti pe care mai apoi le-a ars si si-a inceput Centuriile, catrene profetice repartizate in serii de cate o suta. Multa vreme a ezitat sa le publice. Prima editie, intitulata Les Prophéties de Me Michel Nostradamus, a aparut in editura Macé Bonhomme din Lyon, in 1555; ea cuprindea trei Centurii si 53 de catrene din cea de a patra, toate dedicate fiului sau nou-nascut, César. Succesul lui Nostradamus a fost atat de mare incat, in 1556, regele Henric al II-lea l-a chemat la Curte, de unde a plecat incarcat cu daruri. Caterina de Medici, Francisc al II-lea, ducele si ducesa de Savoia s-au dus la Salon sa-l consulte; Carol al IX-lea l-a numit consilier si medic personal. Editia princeps completa a celor 10 Centurii a fost facuta de Pierre Rigoud in doua volume (in 1558 si 1566), dupa moartea lui Nostradamus. Benoit Rigoud a reeditat-o, in 1568, cu variante extrase din manuscrise. In 1000 de catrene, Nostradamus a prezis evenimentele care aveau sa se intample pana in anul 3797. Pentru ca profanii sa nu le poata intelege, el si-a redactat oracolele folosind modalitatile sintaxei latine, cu inversiuni, antiteze, anagrame (Rapis pentru Paris, Nersaf pentru Franta, Norlaris pentru Loreni etc), calambururi (Dort-léans pentru Orléans), metafore, cuvinte celtice, romane, spaniole, latine, grecesti si ebraice. Faptul ca Nostradamus si-a redactat profetiile intr-un mod greu de decriptat a fost si din cauza presiunilor Inchizitiei. Era perioada in care multi dintre cei care vorbeau sau scriau despre lucruri pe care Biserica nu le accepta erau torturati sau arsi pe rug. Nostradamus ne avertizeaza ca opera lui nu este amfibiologica, adica nu are mai multe sensuri, ci unul singur, ascuns cu grija. Astfel, faptul ca s-au dat atatea interpretari diferite dovedeste ca toti comentatorii sai se inseala: ei ar trebui sa fie de acord, cu mici diferente, asupra esentialului. Lucrarea sa, despre care se spunea ca a venit, prin divina inspiratie supranaturala, versurile sale sibilinice pe care le numea “nocturnele si profeticele mele aprecieri, compuse mai degraba dintr-un instinct natural insotit de o furie poetica datorita regulii poetice”, sunt tot atatea dovezi ale unui sistem crono-cosmografic atat de savant, incat calculele sale tin seama de planetele Neptun si Uranus, nedescoperite la acea vreme.

Interpretarile Centuriilor

O multime de comentatori au incercat sa patrunda in enigmele Centuriilor. Fiecare le-a interpretat dupa dorintele sale si s-a folosit de ele in pamfletele impotriva lui Mazarin sau a altor oameni politici; doi autori ce traiau in timpul lui Ludovic al XIV-lea, Guynaud, seful pajilor de la Versailles, si Jean de Roux, preot la Lovicamp, au gasit in ele indicatii privind acest rege. In secolul al XIX-lea, Torné-Chavigny (preot in Clotte, langa orasul La Rocchelle) a fost preocupat (intr-o lucrare in trei volume) de anuntarea evenimentelor viitoare conform Centuriilor: astfel, a vazut ca Napoleon al III-lea va restaura regalitatea in Franta. Dar sub cea de-a doua Republica, acest preot tumultuos a spus ca Nostradamus prezicea urcarea la tron a lui Napoleon al IV-lea si a scris ziarului “Le National”, la 8 aprilie 1878, o scrisoare prin care propunea o recompensa de o mie de franci celui care va dovedi ca Nostradamus nu avea dreptate. In 1938, doctorul de Fontbrune a descoperit ca Nostradamus vorbea de Hitler in versurile urmatoare: “Noua ani cel slab o va tine-n pace Apoi cadea-va in sete atat de sangeroasa Pentru el poporul fara crez si lege va muri Ucis de un altul cu mult mai omenos.” “Al treilea vers din acest catren este suficient ca sa-l desemneze pe Hitler” spune Fontbrune. Dar de ce este supranumit “cel slab”? Foarte simplu: pentru ca este vegetarian, nu bea decat apa si nu fumeaza. Nostradamus prevazuse pana si acest lucru, sau cel putin asa credea Fontbrune.

Cataclismul inexistent

Avand in vedere ca doctorul Fontbrune descifrase in Centurii sfarsitul celei de-a III-a Republici si infrangerea totala a lui Hitler si Mussolini (adica tot ce inspira lumii teama si tot ceea ce spera ea in 1938) el si-a reluat interpretarile dupa cel de-al doilea razboi mondial, pentru a demonstra ca Nostradamus prevazuse ca razboiul va incepe in 1939. Sprijinindu-se pe aceasta demonstratie, doctorul de Fontbrune a dedus din alte catrene prezicerile urmatoare: a IV-a Republica va fi desfiintata la sfarsitul lunii septembrie 1951, contele de Paris va fi proclamat rege (caci el este “marele Chiren” despre care Nostradamus a spus “Un sef al lumii marele Chiren va fi”). Acesta va face din Avignon capitala Frantei, dar va avea de infruntat al treilea razboi mondial in cursul caruia se va produce invadarea Elvetiei. Apoi secolul se va termina cu un cataclism.

“In anul o mie noua sute nouazeci si noua si sapt luni Din cer veni-va un mare rege de spaima Invia-va el pe marele Rege de Angoumois Inainte, dupa, Marte domni-va cu bucurie.” Traducerea doctorului de Fontbrune: “in iulie 1999 va veni pe calea aerului un Rege mare, inspaimantator, care-l va invia pe seful Hunilor. Inainte, ca si dupa aceea, marele zeu al razboiului va pedepsi lumea cum n-a mai facut-o niciodata”. In iulie 1999, John F.Kennedy jr. a murit intr-un accident de avion, dar evenimentul nu reprezinta un dezastru semnificativ pentru istoria omenirii.

Despre moartea Papei

Moartea misterioasa a papei Ioan Paul I reprezinta un subiect controversat al catrenelor lui Nostradamus. In seara dinaintea mortii sale, papa Ioan Paul I i-a dat cardinalului Villot o lista ce cuprindea mai multe nume ale unor prelati ce urmau sa fie demisi si o reorganizare a structurii de putere a Vaticanului. A doua zi dimineata, papa a fost gasit mort. Langa el se afla o sticla de Effortil. Cardinalul Villot a tinut secreta lista si testamentul papei si nu s-a efectuat nici o autopsie, versiunea oficiala ramanind aceea a sinuciderii. Nostradamus vorbeste insa de o eliminare a papei, sustinand teoria celor care afirma ca papa a fost asasinat. Apropierea sfarsitului mileniului II a determinat un interes crescand fata de profetiile lui Nostradamus. Multi dintre cei care au studiat Centuriile considera ca Nostradamus a prevazut atacul din 11 septembrie 2001 intr-un catren in care vorbeste despre “cerul in flacari”, “new city”, “traznet urias” si “doi frati rapusi”. In acelasi catren se vorbeste insa si despre faptul ca “un mare lider va muri”.

Fulgerari de extraluciditate

Un magistrat din regiunea Gatinois, care lupta impotriva “exceselor prezicatorilor”, remarca in 1560: “Daca in acelasi an patru filozofi vin sa prezica lucruri contrare si unul prezice pacea, ea va domni fara indoiala, in multe zone. Altul va prezice razboiul care, de asemenea , va izbucni pe alte meleaguri. Si asa, adevar si minciuna se vor afla intotdeauna in armonie.” Astfel, ne limitam sa-l facem pe acest om extraordinar sa spuna ce vrem noi sa spuna, in loc sa cautam sa vedem ce gandea el efectiv. Nostradamus a avut o serie de viziuni despre viitor in stare de autohipnoza, dar el le-a conceput dupa ideile timpului sau si nu dupa ideile timpului nostru! In aceasta consta originalitatea operei sale, in faptul ca ea contine suficiente generalitati, cifre, nume ambigue pentru a da fiecarui secol iluzia ca el este cel vizat de ea. Dar un om de litere, un istoric serios isi da seama ca el vorbeste despre tot ceea ce-i hartuia pe contemporanii sai: razboaiele religioase, Antihristul, Marele Monarh, viitorul potop, toate aceste evenimente fiind precedate de comete, de eclipse, de nasteri monstruoase, semne carora nu li se mai confera acum acelasi sens. Este aberant sa crezi ca un om, in plin secol al XIV-lea, ar fi putut prevedea schimbari politice precise din secolele urmatoare si trasaturi caracteristice ale unor sefi de state. “Sa admiram la Nostradamus o ingeniozitate uimitoare, fulgerari de extraluciditate care duc la niste coincidente, dar nu daruri pe care nici un om nu le poate avea, caci altfel omenirea n-ar fi ceea ce este. Dupa Nostradamus n-a mai existat nici un alt profet atat de subtil ca el: iata de ce el este si astazi comentat, iar ceilalti, in schimb, au fost dati uitarii”, afirma Alexandrian in Istoria filozofiei oculte.

Delirul profetic antic

Prezicerea, arta de a anunta evenimentele care vor veni intr-o perioada limitata (se facea in general pentru anul urmator sau pentru o perioada de zece ani) si profetia, anuntarea evenimentelor fericite si a catastrofelor care asteapta omenirea pana la sfarsitul veacurilor, au fost in antichitate specialitatea sibilelor, preotese care raspundeau prin oracole, enigme in versuri sau in proza, la intrebarile celor care le consultau. Kaspar Peucer a demonstrat ca oracolele sibilelor erau inspirate de Diavol si ca teomantia sau delirul profetic comunicate de zeu unei persoane era ceva ce numai posedatii sau bolnavii puteau s-o faca.

2012 – Sfarsitul Lumii!

Sfantului Malaka, nascut in 1097 la Armagh, in Irlanda, si mort in 1148 la abatia din Clairvaux unde-l vizita pe sfantul Bernard, i s-a atribuit o profetie privindu-i pe papii care se vor succeda la Sfantul Scaun pana la Judecata de Apoi. El avea o lista de 111 papi, incepand cu Celestin al II-lea (ales in 1143), fiecare dintre ei fiind desemnat cu o formula in latina; un scurt comentariu vorbea de al o suta doisprezecelea si ultimul. Papa Ioan Paul al II-lea, numit papa “al eclipsei de soare” este antepenultimul din aceasta lista. Dupa el va veni un papa “al gloriei maslinului”, apoi ultimul papa, Petrus romanus, sub pontificatul caruia se va produce distrugerea Romei si judecarea lumii de un Judex tremendus, Un Judecator fara mila. Un teolog din Namur, René Thibeau, a facut in 1950 o demonstratie uluitoare de aritmologie, calculand ca acest sfarsit al omenirii este prevazut pentru anul 2012.



* INTERVIU - Dr. acad. Valeriu Cotea, presedintele sectiei de Stiinte Agricole si Silvice din Academia Romana
Academicianul vinului

Academician, doctor, profesor universitar, inginer agronom sau oenolog recunoscut pe plan international. Acestea sunt doar cateva dintre distinctiile pe care academician Valeriu D. Cotea le-a dobandit pe parcursul evolutiei sale profesionale, in cei peste 50 de ani in care a descifrat tainele vinului.

Absolvent al Facultatii de Agronomie din cadrul Universitatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara “Ion Ionescu de la Brad” Iasi, promotia 1947-1951, academicianul Valeriu D. Cotea a fost martor al evolutiei oenologiei (stiinta care se ocupa cu studiul produselor viticole) romanesti si internationale in ultima jumatate de secol.
Reporter: Vrancea este cunoscuta ca o zona cu traditie in oenologie. V-au influentat locurile natale in alegerea profesiei?
Dr. Acad. Valeriu D. Cotea: Obarsia mea este satul Caliman din comuna Vidra, situata in “Tara Vrancei”, depresiune binecuvantata de Dumnezeu si incarcata de legenda si istorie. Asezata pe malul stang al Putnei, Vidra se mandreste cu uriasa piramida verde – Magura Odobestilor. Dragostea pentru locul natal, cu peisajul mirific, impletita cu nostalgia, n-au fost determinante in alegerea profesiei, mai cu seama ca, sfatuiti de ,,domnu’ invatator”, parintii m-au inscris la Scoala Normala, cu gandul de a ma intoarce sa scolesc copiii din sat, ceea ce pentru o familie de tarani constituia un ideal nu usor de atins. La cei 11 ani, eram atat de bucuros ca merg la scoala “mai departe”, incat, atunci, nu mi-a trecut prin cap alegerea profesiei. Ca atare, pana la a ajunge oenolog, hazardul si imprejurarile au jucat un rol de prima marime.
Rep.: Cum ati ajuns la oenologie?
V.D.C.: Ca absolvent al Facultatii de Agronomie, care fiinta la Institutul Politehnic ,,Ghe. Asachi” Iasi, am preferat sa ma orientez spre Facultatea de Horticultura, atunci infiintata in cadrul Institutului Agronomic ,Ion Ionescu de la Brad”. Cum in planul de invatamant figura si disciplina de Oenologie, deloc sau prea putin studiata in structura vechiului invatamant agronomic universitar, am optat pentru aceasta, cu speranta ca voi putea si eu trage cateva brazde care ,,sa desteleneasca” teoria si practica vitivinicola romaneasca. Fara infiintarea Facultatii de Horticultura si fara includerea oenologiei, ca disciplina in cadrul acestei Facultati, destinul meu profesional ar fi fost altul.

Carte de vizita

S-a nascut in 11 mai 1926, in Caliman (comuna Vidra, judetul Vrancea). De profesie este inginer agronom. Doctor in oenologie; profesor universitar consultant; director al Centrului de Cercetari pentru Oenologie din cadrul Academiei Romane, Filiala Iasi. Este laureat al premiului OIV in 1982, 1988 si 2000; distins cu numeroase premii internationale (“Confrade de Merito” in Spania, “Pionero dele Vitivinicultura Mundial” in Argentina, “Meritul Agricol in grad de Cavaler” in Franta etc.). Din 1993 este membru titular al Academiei Romane, iar din 1996 este presedintele Sectiei de Stiinte Agricole si Silvice din cadrul Academiei Romane. Membrul corespondent al “Academia Italiana della Vite et del Vino” din 1986, Membru corespondent al “Académie Suisse du Vin” din 1987, Membru corespondent al Academiei Internationale a Vinului din 1988, Expert al Oficiului International al Viei si Vinului (OIV) din 1977. Membru expert al American Society for Enology and Viticulture.

Pulverizarea mediului universitar

Rep.: Cum vedeti mediul universitar romanesc?
V.D.C.: Romania a avut in perioada interbelica un mediu universitar comparabil, sub raportul calitatii, cu cel existent in multe state europene cu indelungata traditie. Dupa cel de al doilea razboi mondial, din cauza noului statut geopolitic, mediul universitar din tara noastra, intrand sub influenta celui sovietic, a suferit mari modificari in structura si in continut, imposibil de redat in acest spatiu restrans. Cu toate adversitatile intampinate, mediul universitar romanesc a reusit sa pastreze tainic multe traditii.
Rep.: Dupa 1990 s-a schimbat mediul universitar?
V.D.C.: Transferandu-se si in invatamant, economia de piata a determinat modificari profunde, mai ales in invatamantul universitar. Infiintarea intr-un termen scurt, sub mirajul banilor, a numeroase universitati particulare a condus la pulverizarea invatamantului superior. Acest fapt a facilitat, pe de o parte, patrunderea in universitatile respective si a unor cadre didactice cu pregatire profesionala indoielnica, iar pe de alta parte, aparitia a numerosi absolventi slab pregatiti.
Rep.: Ce va leaga de Maramures?
V.D.C.: Tinuturile cu oamenii lor. Cand eram copil, alaturi de spatiul mioritic vrancean, mi-l inchipuiam si pe cel maramuresan incarcat de legenda si mit, spatiu de unde au pornit primii ,,descalecatori” ai Moldovei. Din cauza evenimentelor survenite dupa 1944, cand inchisoarea de la Sighet a inghitit parte din elita intelectualilor si a marilor politicieni, in sufletul meu, peste mirificul spatiu maramuresan s-a asternut si o pata intunecata insotita de adanca tristete.

Despre vinul romanesc

Rep.: Cum apreciati vinul romanesc?
V.D.C.: Intre cele peste 50 de state vitivinicole ale lumii, membre ale OIV, Romania ocupa locul 8-9 sub raportul suprafetei si al productiei. In ceea ce priveste calitatea, atestata cu ocazia concursurilor internationale ale OIV, am simtit o mandrie ca vinurile romanesti sunt incluse permanent in grupa vinurilor de elita.
Rep.: Factorul economic afecteaza cercetarile din domeniu?
V.D.C.: Intre economic si stiinta exista permanent un raport, care, din nefericire, nu este intotdeauna cel optim. O dovada in acest sens o constituie faptul ca in conditii de criza economica, factorul politic, pentru a iesi din impas, pune in prima linie a sacrificiului stiinta, invatamantul, cultura si sanatatea, afectand astfel starea poporului.
Rep.: Care dintre distinctiile primite au o insemnatate speciala?
V.D.C.: Nu doresc sa fiu acuzat de lipsa de modestie, dar in calitate de reprezentant al Romaniei si ca expert in cadrul Oficiului International al Viei si Vinului mi s-au incredintat functii importante: presedinte al Grupului de Experti, presedinte al Comisiei de Oenologie si vicepresedinte al OIV. Am participat la majoritatea manifestarilor patronate de OIV si am fost onorat de catre statele organizatoare (Franta, Italia, Spania, Elvetia, Argentina etc.) cu inalte distinctii.

Optiuni si argumente

l Carte sau internet?
Cartea. Ca om de stiinta ajuns aproape octogenar, m-am servit de carte pentru a ma instrui si a instrui pe altii. Citind o carte ascult autorul, simt parfumul vremii in care a fost scrisa, inteleg spiritul acelei epoci, nivelul de cultura si de civilizatie, oglinda unei daruiri. Nu pot trada cartea pe care am indragit-o o viata, l-as simti ca pe un act de ingratitudine.
l Sport sau relaxare?
In putinul timp liber pe care il am imi place sa ma plimb medidativ si sa privesc in frumoasa gradina de flori a casei, ingrijita de sotia mea Victorita pana in 1996, cand a decedat, iar, ulterior, imbogatita si diversificata de Irina, nora mea. In ceea ce ma priveste, cultiv si eu o ,,gradina cu cele mai alese sentimente” fata de acei care imi sunt mereu in preajma (Vicu - fiul, Irina si Victor - nepotul).

Mihaela MIHALEA