Donatorii de promisiuni

* Dupa „potopul” de la Dumnezeu, estul Romaniei a fost lovit de un alt fel de potop, de la oameni: un „potop” de nepasare, aroganta si ipocrizie * Sinistratii, care au ramas in urma apelor doar cu o pereche de cizme pline de noroi si niste haine ude, sunt priviti cu aroganta, nepasare sau chiar dispret I Teoretic, toti oficialii Romaniei sunt alaturi de cei amarati * De cateva zile „ploua” cu apeluri la solidaritate, umanitate si generozitate * Practic, lucrurile nu stau deloc asa * GAZETA de Maramures a avut sa testeze, sub masca unei fundatii uma-nitare, simtul civil al alesilor si sefilor de deconcentrate din Maramures * Daca sinistratii din Moldova ar depinde de mila lor, ar fi primit pana acum doar… promisiuni vagi. „Sa fim solidari cu semenii nostri”, „sa nu uitam ca la inundatiile din 2008, Maramuresul a primit ajutoare importante din tara, sa le intoarcem generozitatea”, „din putinul nostru, sa le donam si lor”, „sa ne amintim de necazul sinistratilor care si-au pierdut toata agoniseala de-o viata”. Dupa potopul care a lovit estul tarii, a inceput o „inundatie de ivitatii la solidaritate”. In comunicate, in mesaje publice, mai toti alesii, sefii de institutii si oamenii de afaceri vorbesc despre sinistrati, plini de compasiune, si le transmit mesaje de solidaritate si ajutor. Vorbe goale. Daca ar depinde doar de Maramures, sinistratii, familiile indoliate, copiii care dorm pe pamantul ud si batranii care plang ca nu mai au putere sa traiasca, ar muri de foame, frig sau sete. GAZETA de Maramures a vrut sa testeze solidaritatea alesilor. Cum era de asteptat, mesajele lor sunt, in cele mai multe cazuri, vorbe goale. Singurul ajutor pe care il ofera sinistratilor sunt niste promisiuni. Si acelea vagi. In rest, unii dintre sefii abordati s-au aratat fie plictisiti, fie chiar deranjati de astfel de „mizilicuri”. Deh, cine are timp de niste amarati care si-au pierdut agoniseala de-o viata, iar acum, in loc de ajutor, primesc mustrari si in loc de paine, dispret si aroganta? „Buna ziua, sunt Mariana Popa, reprezentanta fundatiei Solidaritatea. Organizam o campanie de strangere de fonduri, la nivel national, pentru a cumpara lucruri de stricta necesitate pentru sinistratii din Moldova: alimente, haine, paturi, saltele, materiale de constructii. In 2008, am organizat o campanie similara, pentru ajutorarea sinistratilor din Maramures. V-am sunat pentru a va intreba daca doriti sa contribuiti, in nume personal, la aceasta campanie”. Asa a inceput lunga lista de conversatii, cele mai multe incheiate cu refuzuri, iar cele mai „favorabile”, cu vagi promisiuni. Primii pe lista, primarii. Mizand pe faptul ca alesii locali stiu cel mai bine ce efecte are un val de inundatii si cat de greu e sa asiguri casa si masa pentru sute de familii si-nistrate, am considerat ca ei vor fi primii pregatiti sa intoarca gestul romanilor care ne-au sprijinit in perioadele in care Maramuresul a fost lovit de inundatii. Am gresit. Gheorghe Moldovan, primarul din Vadu Izei, a raspuns scurt: „nu”, apoi a incercat sa dreaga busuiocul, explicand ca a donat ceva in nume personal: „eu am facut atunci, imediat. Sigur ca da, cand a fost teledonul. La nivel de primarie nu stiu. Daca am face la nivel de comuna o colecta, s-ar strange vechituri, eu am mai avut experienta asta si numa vechituri s-au strans. Ti-e jena sa mergi cu ceea ce strangi, asta e adevarul”. Stefan Iuga, primarul din Salistea de Sus, a raspuns, la fel de transant, ca nu face donatii prin organizatii si ca „Eu imi fac treaba mea. Fiecare coleg de la primarie o sunat, o donat, nu mai... Mi-am facut io treaba domnisoara draga, intelegeti”. Cum Iuga isi flutura solidaritatea cu sinistratii, am incercat alta varianta: i-am propus sa gazduiasca la o pensiune, sau in casele satenilor, timp de o saptamana, 10-15 copii din zonele inundate, pentru a-i scoate din acel mediu insalubru si mohorat. Iuga a raspuns diplomat, dar cam enervat de propunere: „Trebe sa-mi spuneti despre ce-i vorba si trebe sa ma interesez. Nu pot sa vorbesc eu pe locurile unei pensiuni. Eu trebuie sa vorbesc cu cineva, nu ma pot ponunta acum. Puteti sa-mi scrieti pe adresa de mail, si atunci pot. Eu la telefon am donat. Nu numai 2 euro am donat”. Altii nu s-au mai sinchisit nici macar sa faca promisiuni. Gheorghe Lupan, primarul din Grosi, s-a scuzat initial ca ia parte la o discutie importanta, „pe niste proiecte”, apoi a raspuns ca: „Am facut personal, nu stau atat de bine cu banii acum incat sa pot sa fac. Nu am posibilitatea acum”. Desi au fost intrebati de donatii in nume personal, alti alesi locali au prezentat colecte de la nivelul localitatilor pe care le organizeaza conform „ordinului” de la Prefectura sau Consiliu Judetean. Vasile Sas, primarul din Ocna Sugatag, a spus ca: „eu am primit de la CJ si Prefectura o adresa sa strang fonduri si sa predau banii la CJ si ei sa cumpere. Eu si duminica, la biserici, fac popularitate, fiecare cat poate dona, sa adunam ceva bani. Mobilizam care, cat poate, ca in situatia asta de criza, vai, ca nu are bani. Nu fortam, care, cat poate”. Si primarul din Leordina, Stefan Gavriluti, a servit aceeasi scuza: „noi facem la nivel de localitate o strangere de ajutoare, cu bisericile cu tot. In nume personal o sa facem aici la Leordina, bine? Noi strangem aici deja”. Urmatorii pe lista, consilierii judeteni. La fel ca si colegii lor primari, si consilierii s-au aratat deschisi la donati, solidari cu sinistratii, generosi si buni, numai ca, concret, niciunul nu a ajutat cu nimic. Edit Reka Capusan s-a scuzat ca e in strainatate: „acum sunt in strainatate, dar o sa ma gandesc, iar cand ma intorc acasa o sa intru si eu in actiune. Dureaza vreo doua-trei saptamani pana ma intorc. La sfarsitul lunii iulie, atunci puteti sa apelati, si atunci o sa va spun daca e concret”. Ex-senatorul Ioan Corodan s-a scuzat elegant ca a participat deja la donatii: „aa, noi ne organizam la Baia Sprie, am participat acolo. Dar ma gandesc. Le puteti trimite la Consiliul Judetean, la domnul Marinescu si ma gan-desc”. In schimb, Petru Batin s-a aratat dispus sa ajute sinistratii. Cel putin teoretic: „nu puteti sa-mi trimiteti contul pe fax? Ca eu nu pot sa-l notez acum, ca sunt in trafic. Trimiteti un fax la mine la firma, sa am contul si sa pot sa virez banii in contul ala”. Fara sa spuna concret daca doneaza sau nu, si deputatul Doru Lese a cerut un numar de cont. Daca nu erau „promisiuni politicianiste”, domnilor, puteti dona orice suma in conturile deschise de Patriarhia Romana, a carei campanie e sprijinita de GAZETA de Maramures: RO54RNCB0075004895030091(Lei), RO27RNCB0075004895030092(Euro), RO97RNCB0075004895030093(USD), cu mentiunea „PENTRU SINISTRATI”, deschise la Banca Comerciala Romana, filiala Sector 4, Bucuresti. Consilierul local Petru Tomsa, liderul fi-lialei PDL Sighetu Marmatiei, a refuzat politicos o donatie in nume personal, si, in loc de raspunsuri, ne-a servit o prezentare a faptelor lui de arme: „noi avem o actiune care va fi in materiale de constructie. Vrem sa ducem noi un tir - doua de blocuri cera-mice. Avem si noi actiunea in miscare, saptamana viitoare vrem sa ducem cel putin doua-trei tiruri. Bine ar fi in fiecare parte, dar partea o avem noi, aici la Sighetu Marmatiei, si ne ocupam de ea. Avem deja actiunea data pe oameni mai instariti, oameni pe care ii cunoastem, patroni. N-o sa ajungem sa luam bani de la aia care n-au, avem bani donati cate 5 milioane, 6, 10, 15. No. Saptamana viitoare noi o sa ajungem la primariile din zona, la Suceava sau Neamt, chiar eu o sa ma ocup de acest lucru”. Pentru ca lista sa fie completa, am apelat si la una dintre putinele institutii care nu au fost afectate nici de reducerile de salarii, nici de criza financiara: Banca Nationala a Romaniei. Directorul filialei maramuresene a BNR, Gheorghe Branzei, a spus ca: „o sa facem, sunt multe fundatii. Sunt si aici foarte multe, urmeaza sa facem. Eu o sa va retin numarul, trebuie sa hotarasc in familie ce si cum anume putem sa ajutam. O sa stau de vorba cu fiecare. Retin numarul, sa vad sub ce forma o sa sprijinim si noi”. Lista „donatorilor de promisiuni” ar putea continua, dar credem ca v-ati convins deja ca, in loc de alimente, bani, sau macar o vorba buna, cei mai multi alesi si sefi de institutii ajuta sinistratii cu refuzuri politicoase. Poate n-ar strica la urmatoarele alegeri sa le raspunda si cetatenii cu scuze de genul: „am votat deja de 5 ori pana acum”, „nu stiu cine sunteti, nu va pot vota, trimite-ti un mail sa va verific” sau „sunt ocupat acum, o sa votez cand ma intorc din strainatate”. „Tele-voturi si mama biciului” Iancu Viorel, directorul Agentiei de Protectie a Mediului, s-a scuzat ca nu poate contribui la campanie pentru ca a facut deja prea multe donatii, prin diferite sisteme. Hotarat sa convinga de generizitatea sa, Iancu a spus ca a donat chiar prin ...„tele-voturi”: „sunt de acord sa facem, dar am facut 5 locuri pana acuma. Am facut bineinteles, primul lucru”. I-am propus sa faca o cheta in institutia pe care o conduce, dar Iancu a refuzat politicos si aceasta varianta: „Am facut si cu ei, am facut si separat, am facut si prin tele-voturi si mama biciului. Eu inteleg, sunt oameni necajiti, dar si oamenii stau cu sabia deasupra capului, au facut cat au putut, dar mi-e jena sa mai vin cu o strigare la ei. Sunt pentru astfel de colecte, sunt pentru a ajuta pe cei necajiti, dar... Ma credeti?”. Va credem, domnu’ Iancu, cum mama biciului sa nu va credem? „Telefonic nu fac nicio donatie” Dupa inundatiile din Moldova, multi dintre sinistrati aratau cu degetul spre Apele Romane si Guvern, acuzand ca au prapadit banii de diguri si ca n-au facut lucrari care sa-i apere de puhoaie. Ne gandeam ca din aceasta cauza, angajatii de la Apele Romane vor fi mai sensibili la soarta oamenilor si vor incerca sa indrepte lipsa de lucrari cu donatii, asa ca, l-am sunat pe Flaviu Radu, directorul tehnic al Directiei Apelor Somes Tisa. Radu s-a aratat de-a dreptul de-ranjat de telefon: „Telefonic nu fac nicio donatie. Trimiteti niste acte sa vad cine sunteti. Trimiteti un mail sa vad cine sunteti, pe telefon va cred. Trimiteti-mi un mail sa va verific si discutam”. Evident, un caritabil are dreptul sa stie unde ajung banii lui. Numai ca, avem o intrebare: ati verificat la fel de atent si firmele care fac lucrari hidrotehnice si care o iau la vale la prima viitura? Dar modul de cheltuire a banilor? Pentru ca, pe acelasi principiu, am vrea sa stim si noi cum au fost cheltuiti banii nostri. „Eu imi fac treaba mea. Fiecare coleg de la primarie o sunat, o donat, nu mai... Mi-am facut io treaba domnisoara draga, intelegeti” - Stefan Iuga Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro