Donatello florentinus

Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro Donatello a fost sculptorul care a contribuit la dezvoltarea ulterioara a stilului Renasterii mai cu seama prin organizarea materialului de observatie in scheme compozitionale de echilibru si rigoare clasica, sugerand calm si stabilitate. Ca orice artist autentic, Donatello nu a ramas in matca unui singur stil. Desi a contribuit hotarator la definirea viziunii italiene a Renasterii, adoptand atitudinea clasica ce se potrivea spiritului epocii si culturii umaniste, a explorat si cai nebatute. Viata lui Donato di Betto Bardi, supranumit Donatello, ne este cunoscuta doar prin documente referitoare la lucrari – contracte sau chitante de plata – sau prin aprecieri din scrierile unor istorici, literati sau artisti. Principala biografie a artistului, redactata de Giorgio Vasari in secolul al XVI-lea, cuprinde mai putine fapte si mai multe legende care circulau pe seama sculptorului florentin, devenit o mandrie a Italiei. Autorul primelor monumente inchinate luptelor pentru libertate (David, Judit), ridicate in cea mai libera dintre cetatile Italiei, a fost, se pare, fiul unui daracitor de lana dintr-una din manufacturile textile florentine, in vremea celebrei rascoale a ciompilor, cand, pentru scurta vreme, orasul a fost condus de acestia. Donatello s-a format ca ucenic in atelierul unui giuvaergiu – poate Ghiberti, poate tatal vitreg al acestuia –, deprinzand arta turnarii si cizelarii metalelor, apoi si-a insusit maestria sculpturii in piatra facand parte din grupul de cioplitori care lucra la terminarea domului din Florenta. Indeplinind numeroase comenzi la Florenta, Prato, Siena sau Padova, Donatello s-a bucurat de aprecierea entuziasta a contemporanilor, care vedeau in el unul din initiatorii noului stil artistic. Una din primele lucrari cunoscute ale lui Donatello este David. Prilejul i-a fost oferit de o comanda. Inceputa probabil ca statuie a profetului Daniel pentru domul din Florenta, lucrarea si-a schimbat mai apoi titlul, devenind David. Realizata intre anii 1408 si 1416, lucrarea, care este primul nud al Renasterii, a fost destinata signoriei florentine. „Un artist de 20 de ani reda imaginea propriei sale tinereti¬, dupa remarca E.Bertaux. Pentru domul florentin, Donatello a sculptat mai multe lucrari, printre care Sfantul Ioan Evanghelistul. Intre 1416 si 1435, Donatello a sculptat in marmura statuile unor profeti, pentru fetele turnului-clopotnita al catedralei din Florenta. Fiind plasate la inaltime si pentru a fi vizibile de la distanta, statuile au fost sculptate putin mai mari decat marimea naturala. Alte lucrari remarcabile sunt Sfantul Ludovic din Toulouse, portile sacristiei vechi a bisericii San Lorenzo din Florenta, reliefurile in marmura de la amvonbul exterior al bazilicii din Prato, Sfantul Gheorghe. Faima sa a ajuns la Venetia si fiul condotierului Erasmo da Narni, mai cunoscut sub numele de Gattamelata, i-a comandat un monument in memoria celebrului condotier. Statuia ecvestra, o capodopera realizata in bronz, a fost asezata in piata Sant Antonio din Padova. Insasi comanda lucrarii e un fapt semnificativ pentru epoca Renasterii² in rolul eroului exemplar, inaltat in sa si ridicat pe un soclu in piata publica, nu apare in acest caz nici un rege sau imparat, nici un sfant, ci un simplu condotier, seful unei armate de mercenari inchiriata celui care plateste mai bine. Cu toate ca padovanii au insistat ca sculptorul sa ramana in cetatea lor, Donatello s-a intors la Florenta. O inraurire hotaratoare asupra conturarii stilului sau personal a avut-o cunoasterea artei antice, a statuilor originale aflate la Florenta si, mai tarziu, a monumentelor de la Roma, studiate si desenate cu prilejul calatoriei facute impreuna cu prietenul sau Brunelleschi, in 1432. Intors la Florenta, Donatello l-a convins pe Cosimo de Medici sa adune si sa restaureze sculpturile antice pastrate in gradina palatului acestuia, devenind el insusi conservatorul colectiei. Atat de mare era aprecierea pe care o avea Cosimo pentru talentul lui Donatello, incat ii comanda lucrari peste lucrari. Mai tarziu, constient de aportul lui Donatello la dezvoltarea artelor plastice, Giorgio Vasari scria urmatoarele² „artistii sunt datori sa inteleaga ca maretia artei incepe odata cu el mai mult decat cu oricare altul nascut in vremea noastra.¬ In ciuda faimei de care se bucura, Donatello a acceptat si lucrari de mai mica importanta, realizand blazoane de familii pe sobe sau pe fatadele locuintelor. Donatello a folosit toate materialele curente, de la piatra cioplita in blocuri masive la metalul turnat in foi subtiri sau ceramica smaltuita, policroma. Dupa spusele contemporanilor, sculptorul a tinut intotdeauna seama de conditiile concrete de pozitie si lumina in care urmau sa fie plasate lucrarile sale. Traind in perioada de cristalizare a Renasterii italiene, Donatello a fost tentat sa incerce solutii foarte diferite si nu o data criticii de arta au relevat mai ales in lucrarile de inceput o derutanta intrepatrundere de stiluri. La Florenta, rascrucea lumii moderne din acel timp, se intalneau cele mai diverse curente de idei si stiluri artistice, asa cum se va intampla la Amsterdam in vreme lui Rembrandt sau in Parisul secolului al XIX. Eroii conturati de Donatello s-au bucurat de o imensa admiratie publica. Infatisand in imagini clare idealul de perfectiune umana al Renasterii timpurii, anticipand posibilitatile lui de realizare, sculpturile pomenite au alcatuit acele unitati complexe, imagini-idee-forta, despre care vorbeste esteticianul H.van Lier. Spre sfarsitul vietii, Donatello a sculptat ansamblul Judit si Holofern. Biserica vremii a tradus lucrarea ca reprezentand victoria spiritului asupra trupului pacatos. Ajuns la varsta de optzeci si trei de ani, Donatello s-a imbolnavit grav. Paralizat, marele sculptor a fost condamnat sa nu mai poata lucra si sa stea numai in pat, intr-o casa pe care o avea pe via del Cocomero, alaturi de calugaritele de la San Niccolo. A murit in ziua de 13 decembrie 1466 si a fost ingropat cu mare pompa in biserica San Lorenzo, langa mormantul lui Cosimo de Medici, asa cum a cerut inainte de a muri. Moartea lui Donatello i-a indurerat peste masura de mult pe concetatenii sai, pe artisti si pe toti cei care l-au cunoscut in timpul vietii. La inmormantare a fost de fata aproape tot poporul Florentei, incluzând toti pictorii, sculptorii, arhitectii si giuvaergiii orasului. Lucrarile de arta pe care le mai avea le-a lasat elevilor sai. Vasari sustinea ca au ramas in lume atatea opere de-ale sale incat se poate spune, si pe buna dreptate, ca nici un alt artist n-a lucrat mai mult decat el. Legende despre Donatello In cladirea Domului din Siena a ramas, facut de Donatello, un Sfant Ioan Botezatorul, lucrat in bronz, caruia ii lipseste insa bratul drept de la cot in jos² se spune ca Donatello a dorit sa faca astfel statuia, deoarece nu i se platisera toti banii. Spre sfarsitul vietii sale, Donatello a primit din partea lui Piero de Medici o mosie in Cafaggiolo, din al carei venit a putut sa traiasca fara nici o grija. Se zice ca n-a trecut mai mult de un an si Donatello i-a dat mosia inapoi lui Piero de Medici, spunand ca nu voia sa-si piarda linistea din pricina grijilor si supararilor pe care i le facea taranul arendas, batandu-l la cap la fiecare trei zile, ba fiindca vantul ii descoperise porumbarul, ba fiindca vitele ii fusesera luate de catre comuna pentru plata birului, ba fiindca vijelia ii stricase recolta de struguri si de fructe³ lucruri de care era satul si plictisit pana peste cap, asa ca mai curand dorea sa moara de foame decat sa mai fie nevoit sa se gandeasca la ele. Ca urmare, Piero a ales sa-i dea o suma de bani saptamanal. Egal cu vechii artisti greci si romani „S-a daruit artei desenului si a fost nu numai un sculptor deosebit de inzestrat si un minunat statuar, dar a lucrat si in stuc, a fost foarte priceput in perspectiva si s-a bucurat de multa pretuire ca arhitect, operele sale vadind atata gratie, atata frumusete si un desen atat de desavarsit, incat au fost socotite drept egale cu cele mai de seama opere ale vechilor greci si romani, mai presus de cele ale oricarui artist. Din aceasta pricina – si pe buna dreptate – este socotit cel dintai care a stiut sa lucreze asa cum trebuie scenele in basorelief, executandu-le cu atata pricepere, usurinta si stapanire a mestesugului, incat se vede ca le-a inteles pe deplin si ca le-a dat o frumusete mai mult decat obisnuita² de aceea nici un artist de prin partile noastre nu l-a intrecut, iar acum nu exista nici macar unul care sa-i poata sta alaturi.¬ – Giorgio Vasari Un ideal de perfectiune „Omul apare la Donatello proiectat catre un ideal de perfectiune care abia se contura in acest inceput de Renastere. Figurile imaginate de sculptorul florentin sunt exemplare prin calitatea lor umana, prin armonia fizica si sufleteasca, ramanand insa cu o constitutie in general fragila (…) Daca in lucrarile de tinerete contururile fluide, sinuoase, de floare gingasa, vorbesc inca despre visul de perfecta contopire a omului cu natura, in lucrarile de maturitate animate de un suflu eroic, cum e Gattamelata, domina curbele bombate, prefigurand expansivitatea exploziva din operele lui Michelangelo (David, Moise). E interesant de remarcat ca la fel ca si acesta, Donatello a cunoscut la sfarsitul vietii o criza de depresiune marcata prin uscarea si emanciparea volumelor ce par comprimate sub actiunea unor forte exterioare, ca in Maria Magdalena sau Sfantul Ioan Botezatorul ce par a prevesti grupul Pieta Rondanini de Michelangelo.¬ – Adina Nanu