Don Juan-ul lumii interlope

Ciprian DRAGOS ciprian@gazetademaramure.ro Celebra spargere a unei case de schimb valutar din Baia Mare, in ajunul Sarbatorilor de Iarna din 2005, a scos la iveala un infractor urmarit de multa vreme in intreaga tara, pentru inselaciune, fals, furt etc. El a fost, intamplator, prins de agentii Politiei Rutiere si deferit organelor de urmarire penala. A fost condamnat la 10 ani inchisoare. In decembrie, 2005, taman inaintea Craciunului, in presa locala a aparut stirea „bomba” a unui jaf armat la una din casele de schimb valutar din Baia Mare. Un fapt mai rar intalnit intr-un municipiu relativ linistit cum este urbea de pe Sasar. La acea data, autorul nu fusese identificat, insa, cine si-ar fi inchipuit ca o spargere de genul acesta, comisa in plina zi, ar putea ramane cu autori neindentificati? Mediatizat puternic pe moment, cazul s-a stins treptat, interesul fata de acesta disparand. Aveau sa treaca aproape doua luni, pana cand politistii au reusit prinderea (intamplatoare, de altfel) a autorului jafului din casa de schimb valutar. Ulterior, s-a dovedit ca faptuitorul era o „rara avis”, el fiind un infractor periculos, urmarit de multa vreme de reprezentantii legii. Culmea, el a cazut in plasa politistilor de la circulatie, in urma unui banal control rutier. Nascut in Timisoara, Leontin Ciordas (un nume cu rezonanta interesanta si, parca, predestinat unui viitor infractor) s-a aflat in ultimii ani in vizorul organelor de cercetare penala, din mai multe judete ale tarii, in urma comiterii mai multor infractiuni. Intr-un final, el a fost prins tocmai la Baia Mare, acolo unde se astepta mai putin, Ciordas alegand aceasta locatie in ideea de a fi cat mai greu de reperat. Probabil, daca nu ar fi avut loc acel control rutier de rutina, el ar fi in continuare liber, cu mult mai multe infractiuni la dosar decat cele pentru care a fost urmarit penal. Povestea jafului casei de schimb valutar s-a scris pe 21 decembrie, 2005. In jurul orei 10 dimineata, Leontin Ciordas, mascat cu o cagula improvizata, confectionata dintr-o caciula, a intrat in incinta unei case de schimb valutar din cadrul Complexului Comercial „Semiluna”, din Baia Mare. Inauntru nu se gasea niciun client, drept urmare, Ciordas a fost scurt si la obiect. A indreptat un pistol catre singura angajata a firmei ce detine acel spatiu (unde mai functioneaza si un amanet al aceleiasi societati comerciale), spunandu-i sec: „Scoate banii!” Initial, femeia a ramas blocata. Printre multele scenarii care ii treceau prin cap la acel moment a fost si acela ca ar putea fi vorba de o simulare, pusa la cale de firma respectiva, organele de politie sau de mai cine stie cine. Insa, nu a fost asa. Caci Ciordas, tinand pistolul (cu gaze) in dreptul tamplei femeii, a continuat pe un ton mai agresiv: „Hai, scoate-i! Scoate-i! Si nu apasa niciun buton de panica! Jur ca te omor!” Atunci, femeia a realizat situatia in care se afla. A deschis un seif in care se aflau diverse sume de bani, atat in lei, cat si in valuta, si i-a inmanat agresorului, dupa care acesta a disparut pe usa. In acel moment, femeia a declansat alarma, ceea ce l-a facut pe Ciordas sa fuga printr-un gang din apropiere, pe langa cladirile din spatele blocului „Semiluna”. Pe drum, ca in comediile americane, i-au mai scapat cateva bancnote, cativa cetateni de bun simt atentionandu-l asupra acestui fapt. Evident, Ciordas nu s-a intors sa mai recupereze banii, nedorind sa riste a fi prins. S-a ascuns in scara uni bloc, timp in care s-a descotorosit de caciula, geaca si manusi, dupa care s-a indreptat spre apartamentul inchiriat, in care locuia impreuna cu concubina sa. Atat de incantat a fost de reusita actiunii sale, incat nici nu s-a mai obosit sa numere banii. Tot ca intr-un scenariu de film, el a aflat cuantumul total al sumei sustrase... din ziare. Parca il si vedem, stand la o cafea, dimineata, in halat de casa, cu un trabuc intre degete, butonand telecomanda televizorului si citind presa locala. Pe prima pagina, prezentarea spargerii de la „Semiluna”. Evident, cum altfel se putea simti Ciordas decat satisfacut de propria realizare, el reusind spargerea perfecta. Tot ce au putut organele de politie face a fost sa constate talharia respectiva si atat. Nimic mai mult. Aveau sa treaca aproape doua luni pana la prinderea infractorului, intr-o conjunctura absolut intamplatoare. El a fost oprit de reprezentantii Politiei Rutiere, in timp ce conducea un autoturism marca Mercedes, cu numere false, fara a avea asupra sa un permis de conducere. Si de aici i s-a tras totul. A fost nevoit a recunoaste faptul ca a furat autoturismul respectiv, cu cateva zile inainte, din Timisoara, si, pentru a fi mai greu de prins, a folosit placute de inmatriculare false. Aceasta a fost ultima dintr-un sir mai lung de fapte penale, comise de Ciordas in diferite orase din tara, pentru care el a fost cautat de organele de urmarire penala, insa, chiar si atunci cand a fost prins, a reusit sa insele vigilenta acestora, disparand fara urma. In final, el a fost trimis in judecata, pentru talharie, conducere a unui autovehicul cu numar fals si conducere fara permis. La sfarsitul anului 2006, Tribunalul Maramures l-a condamnat la 10 ani inchisoare, pedeapsa mentinuta si de instantele superioare. Foarte interesant este faptul ca el si-a justificat faptele comise prin aceea ca dorea sa se afirme in lumea interlopa, el neavand niciun alt interes. O explicatie mai ciudata nici ca am auzit pana acum. Oricum, pana sa ajunga in lumea interlopa, o sa stea ani buni dupa gratii. La data retinerii sale, Leontin Ciordas era cautat de Politie pentru mai multe infractiuni. IJP Sibiu il urmarea pentru inselaciune, IJP Hunedoara, pentru vatamare corporala, IJP Constanta, pentru fals si uz de fals, IJP Timis, pentru fals si uz de fals. Dupa prinderea sa, el a relatat cu lux de amanunte imprejurarile comiterii faptelor sale. Vom aminti doar cateva dintre ele. In 2004, a castigat increderea patronului unei firme de calculatoare din Drobeta Turnu Severin, caruia i-a solicitat doua calculatoare, insa a „uitat” sa le mai achite vreodata. In Cluj Napoca, el s-a ocupat cu falsificarea vizelor de flotant, adeverintelor de salarizare, facturilor telefonice. Cu actele respective, „cumpara”, in rate, produse electronice de la magazine de specialitate, pe care le vindea, ulterior, la diverse persoane. In Timisoara, a pacalit o functionara a unei banci sa se casatoreasca cu el, pentru a obtine mai usor credite consistente de la banca respectiva. De pe urma acestei „afaceri” el a castigat 11 mii euro. „Precizez ca m-am casatorit din interes si am profitat foarte mult de pe urma acestei femei”, avea sa declare Ciordas in fata politistilor. Apoi, s-a profilat pe inchirierea de autoturisme, pe care, in loc sa le restituie firmelor respective, le vindea la preturi infime catre diverse personaje din lumea interlopa sau reprezentanti ai centrelor de dezmembrari auto. Interesant este ca in aproape toate localitatile unde a actionat, Ciordas a avut cate o concubina. Un fel de Don Juan al lumii interlope in care dorea sa se afirme.