Domnule Silaghi, Aeroportul Baia Mare este prioritatea Maramureşului!

 Aşa cum am precizat într-un material anterior, GAZETA de Maramureş prezintă situaţia inacceptabilă a Aeroportului Internaţional Baia Mare în mandatul ministrului sătmărean al Transporturilor, Ovidiu Silaghi. Inacceptabil, deoarece actualul ministru vrea să scoată Aeroportul băimărean de pe lista proiectelor agreate şi cu finanţare consistentă. Este un război fratricid, dacă ne gândim că Satu Mare, judeţul pentru care Silaghi „trage”, este judeţul frate al Maramureşului. Din mai multe puncte de vedere!

Situaţia celor două zone din nord şi nord-vestul ţării este, oarecum, asemănătoare, dar plusul de valoare se află în dreptul Maramureşului, fie că ne referim la partea teritorială, fie istoric, economic sau la oferta de branduri de ţară. Peste tot. Maramureşul a fost şi este peste Satu Mare. Chiar şi strategic, dacă ne referim, avem mai multe atuuri ca judeţul vecin, pentru a putea fi prima „vioară” într-o zonă ce poate fi o regiune de sine stătătoare, într-o apropiată reaşezare administrativ-teritorială a României.

Singurul capitol la care noi am stat prost este cel al infrastructurii umane.

Politicienii maramureşeni s-au temut de deciziile importante, iar acum trebuie să recuperăm acolo unde cei din jur s-au dezvoltat destul de bine. Politicienii maramureşeni, în ultimii 20 de ani, au cedat altora importanţa unor instituţii, au cedat iniţiativa, iar mulţumirea a fost că am dispărut din toate axele de dezvoltare ale României.În momentul de faţă, cel mai important lucru este dezvoltarea Aeroportului Internaţional, pentru a putea merge mai departe cu proiecte care sunt blocate din motiv de Aeroport cu o pistă scurtă.

Ministrul Silaghi ştie asta şi procedează ca atare. Dar ultimele evenimente politice demonstrează încă o dată că Maramureşul este mai ataşat de ceea ce numim România.

Se ştie că foştii miniştri ai Transporturilor au scos judeţul nostru din cărţile finanţărilor pe infrastructură din motive ciudate. De exemplu, faptul că Maramureşul este un judeţ cu o populaţie maghiară importantă. Nu dorim să creăm discuţii contradictorii. GAZETA de Maramureş nu are nimic cu maghiarii, nu suntem rasişti, xenofobi, dorim doar ca lucrurile să fie prezentate corect şi la modul cinstit. În fond, maghiarii, sunt cetăţeni români. Faptul că anumiţi miniştri au pus altfel problema, este o mare problemă ce durează de mulţi ani şi care a fost întreţinută, probabil, şi de lideri naţionali ai UDMR.Acum, după un referendum halucinant, în care maghiarii au votat împotriva milioanelor de români, ne întrebăm dacă este corect. Ne întrebăm dacă ministrul Silaghi este mulţumit că Satu Mare a fost pe locul codaş între judeţe cu privire la prezenţa la vot.Evident, fiecare poate vota sau nu, dar parcă de prea multe ori, noi, maramureşenii, am fost asimilaţi unei grupări etnice care nu are nimic de-a face cu această parte a ţării, la nivelul la care s-a tot spus.

Nici Maramureşul nu a avut o prezenţă foarte bună, dar oricum, a fost mai bine decât Satu Mare. Nu trebuie să uităm că maramureşenii, oameni muncitori, sunt plecaţi la muncă în toată Europa, într-un procent ridicat, poate cel mai ridicat din ţară.Cu siguranţă, dacă am fi avut un ministru în guvernul Ponta, mobilizarea ar fi fost maximă. Nu poţi fi ministru cu pretenţii, iar judeţul tău nu votează şi vine împotriva intereselor guvernului din care faci parte. Nu este răutate, este doar realitatea care ar trebui să pună pe gânduri pe cei care scot Maramureşul de pe toate planurile de dezvoltare. Sperăm că premierul Victor Ponta va şti să interpreteze corect întâmplările din nordul ţării, iar nouă să ne asigure această cerere minimă: mărirea pistei Aeroportului cu 300 de metri! Restul ar veni în valuri, ca un bulgăre ce se rostogoleşte la vale.Pentru a vedea că nu batem câmpii, mai facem o precizare importantă: Maramureşul a fost scos de peste tot, dinainte de 1996. O poveste reală!

Imediat după Revoluţie, Maramureşul a încercat să obţină bani pentru a reface infrastructura judeţului. Trecem peste motivele istorice ale acestor neîmpliniri şi ajungem în 1996. În acel an, la nivel de România, s-a trasat primul plan de dezvoltare al României pe domenii. Pe infrastructură au fost trasate axele de dezvoltare rutieră, feroviară şi aeriană. Ba şi navală! Noi, pe nicăieri! Politicienii locului au fost deranjaţi de această situaţie, dar cel care a reacţionat cel mai corect a fost subprefectul, Ştefan Gonczi.

Acesta a trimis o solicitare guvernului, prin care se cerea ca Maramureşul să fie introdus în axele de dezvoltare a infrastructurii. Mai ales cea rutieră. De atunci, Maramureşul este o pată albă pe harta României. A fost primul act oficial al judeţului în care s-a cerut remedierea unei mari greşeli. Din păcate, el nu mai există în arhiva judeţului, deoarece aceste acte nu sunt ţinute decât zece ani, după care sunt distruse.

În 2012, ne milogim de un ministru care vrea să continue „opera”!