Domnia ereditara medicee

* 18 noiembrie 1434 – inceputul domniei familiei Medici la Florenta De origine populara, familia florentina Medici s-a afirmat initial in domeniile bancar si comercial, dupa care s-a implicat in politica, reusind sa acapareze puterea in Florenta. In secolul al XV-lea, familia Medici a devenit principala protagonista a scenei politice florentine, inrudindu-se cu cele mai influente dinastii europene. O legenda povesteste ca primul stramos cunoscut al familiei Medici a fost un fabricant de carbune din lemn de la Mugello, al carui fiu ar fi devenit medic. De la acesta din urma ar fi provenit numele familiei, Medici, si armoariile familiei compuse din „figuri” heraldice in email in care se vedeau medicamente si chiar ventuze. Primele informatii certe despre familia Medici dateaza din secolul al XIII-lea, membrii ei fiind inscrisi in breasla Calimala, corporatie care se ocupa cu importul, finisarea si comercializarea lanii. La vremea respectiva, familia Medici figura rar in colegiile si comitetele Florentei, pentru ca persoanele eligibile in functii erau selectate dupa criteriile bogatiei si reusitei in afaceri. In timp, membrii familiei Medici au fost dezavantajati si de lipsa lor de coeziune: cele noua ramuri ale familiei, devenita extrem de numeroasa, se opuneau cu violenta una alteia, contrar cu ceea ce se intampla, de exemplu, in familiile Strozzi sau Albizzi. Mai mult, pe la jumatatea secolului al XIV-lea, impotriva familiei Medici au fost pronuntate cinci condamnari la moarte, alti membri ai familiei fiind exilati. Inceputul ascensiunii Medicilor Printre primele personalitati ale familiei se numara Salvestro, cel care a initiat o alianta intre o parte a burgheziei comerciale si marea masa a florentinilor impotriva fractiunii oligarhice care conducea orasul. La inceputul secolului al XV-lea s-a afirmat o alta ramura a familiei, reprezentata de Giovanni di Bicci (1360-1429), care, in 1397, a fondat Banca Medici. Giovanni di Bicci exporta din Florenta produsele locale, in special stofe si postavuri pe care le achizitiona de la manufacturierii locali. In 1402, Giovanni a cumparat o fabrica de postav de lana si a pus afacerea pe numele fiului sau cel mai mare, pe atunci in varsta de numai treisprezece ani, cel care va deveni „marele negustor” Cosimo I cel Batran (1389-1464). Cu sediul central si doua fabrici la Florenta, o filiala autonoma la Florenta, o alta la Roma, cu sucursale la Gaeta si Neapole, firma lui Giovanni a devenit o intreprindere importanta. Banca Medici a devenit si ea o banca importanta. Aici isi puneau banii la adapost printii, cardinalii si marii ofiteri italieni. In 1407, Giovanni a fost desemnat sa guverneze orasul Pistoia, cucerit de florentini, devenind astfel unul dintre cei mai mari administratori ai Republicii florentine. Datorita bunelor relatii cu curtea pontificala, Banca s-a dezvoltat atat de mult incat, in timpul conciliului de la Konstanz, a monopolizat tranzactiile financiare ale intregii Europe cu statele italiene. Papii au luat obiceiul de a incredinta familiei Medici grija de a le centraliza incasarile si de a le achita cheltuielile. Cosimo si Piero La moartea tatalui sau, Cosimo a preluat conducerea afacerilor, fiind recunoscut ca sef de toate ramurile familiei. De statura mijlocie, slab, cu tenul masliniu, nasul acvilin si buzele groase, Cosimo vorbea destul de prost in public. Exprimarea sa lenta era insa compensata de stiinta inegalabila de a manevra argumentele in discutii intre patru ochi. Simpatiile sale pentru partidul popular au facut ca, in 1433, sa fie condamnat la zece ani de exil. A plecat in Venetia, dar dupa un an, in urma unei schimbari neasteptate a guvernului Florentei, a primit acceptul de a se intoarce la Florenta. In noiembrie 1434, Cosimo a devenit arbitrul indiscutabil al vietii politice florentine si si-a pastrat acest statut vreme de treizeci de ani. Declarand ca un oras depopulat valoreaza mai mult decat unul dat pierzaniei, Cosimo a condus cu energie epurarea si represiunea. Partizanii familiei Medici au ocupat functiile si consiliile Republicii, in timp ce se desfasurau arestari, executari, intemnitari si confiscari de bunuri ale adversarilor lui Cosimo. Multi dintre cei exilati nu au mai revenit niciodata in Florenta, dar au creat colonii italiene (in special in Franta si Provence), care au devenit pepiniere de dusmani inversunati ai familiei Medici. Fara a modifica aparent formele republicane de guvernare a orasului, Cosimo a condus orasul cu o putere de necontestat. Cu el a inceput domnia medicee, care a capatat un caracter ereditar. Aliantele matrimoniale au legat clanul Medici de mari familii: Salviati, Gianfigliazzi, Serristori, Pitti, Ridolfi, Bardi si Tornabuoni, contribuind la sporirea puterii si influentei acestuia. Lui Cosimo i-a succedat fiul sau, Piero (1414-1469), sub care familia Medici a traversat o grava criza financiara si si-a pierdut mult din prestigiu. Piero a suferit de o artrita deformanta. Devenit infirm si condamnat sa ramana mereu in camera sa, Piero a devenit un personaj parcimonios, cu toate ca mostenise de la tatal sau bunul simt si spiritul preciziei. Un personaj ambiguu Redresarea familiei s-a petrecut in timpul lui Lorenzo (1449-1492), cel mai mare dintre fiii lui Piero. Prerogativele lui Lorenzo, supranumit Magnificul, si ale fratelui sau, Giuliano, au fost confirmate de un fel de plebiscit popular. Datorita succeselor sale diplomatice, Lorenzo si-a sporit prestigiul si a reusit sa-si asigure o solida putere personala. In 1478, in urma asa-numitei conspiratii Pazzi, Giuliano a fost ucis. Lorenzo a reusit sa se salveze si sa reprime tentativa de revolta. „Lorenzo de Medici are in istorie reputatia unui personaj ambiguu. Printre figurile Renasterii el este, probabil, cel care ofera cel mai mare numar de reprezentari. Portretele sale deruteaza. El, care se considera atat de urat, ne apare emotionant cu chipul sau patrat gravat pe o medalie comemorativa a conjuratiei familiei Pazzi, cu trasaturile sale slabite de suferinta redate intr-o pictura anonima sau cu masca sa funebra, tragica si vrednica de mila. Si totusi, el straluceste, el este cu adevarat Magnificul. Artistii il idealizeaza: Gozzoli il reprezinta ca pe un principe incantator in Cavalcada Magilor; Botticelli il incarneaza sub infatisarea unui adolescent visator, mandru si crancen; Ghirlandaio, mai tarziu, il reda senin, usor surazator, in plenitudinea varstei mature; Verrochio si, dupa el, Bronzino, retin aspectul demn al barbatului de stat responsabil, condus doar de recea ratiune”, afirma Ivan Cloulas. Pentru istorici, personalitatea lui Lorenzo este una ambigua. Florentinul e descris ca fiind un personaj inclasabil, reunind in persoana sa atat trasaturile unui dictator abuziv, cat si pe cele ale unui aparator al celor mai importante valori spirituale. Stingerea familiei Dupa Lorenzo, a urmat o noua perioada de decadere a familiei Medici. Echilibrul, al carui garant fusese Magnificul, a inceput sa se clatine. Alungati pentru a doua oara, Medici s-au putut intoarce in Florenta in 1512, datorita protectiei spaniole, si au inceput restauratia politica prin activitatea lui Giuliano si Giovanni, doi dintre fiii Magnificului. Giuliano a devenit duce de Nemours, iar Giovanni a ajuns papa sub numele de Leon al X-lea. In scurt timp, familia Medici a reusit sa revina la perioada de inflorire economica. Vaticanul a sprijinit aceasta refacere a puterii si bogatiei Medicilor, cu atat mai mult cu cat un alt membru al familiei, Giulio, un nepot al lui Lorenzo, a ajuns si el papa sub numele de Clement al VII-lea. Decaderea familiei Medici a inceput in secolul al XVII-lea, secolul urmator marcand stingerea familiei prin Gian Gastone (1723-1737). Perioada in care, la moartea unui sef al familiei, se tineau slujbe la Roma, Venetia, Milano, Bruges, Londra, Genova si Avignon, in timp ce directorii de filiale imparteau pomeni si plateau cautiuni pentru eliberarea prizonierilor a apus si ea. Lorenzo in ochii contemporanilor „A fost in cel mai inalt grad rasfatat de soarta si de Dumnezeu: toate activitatile sale au avut succes si cele ale dusmanilor sai au esuat... Modul sau de viata, prudenta sa si reusita sa au fost admirate si apreciate de principii Italiei si cei ai tarilor indepartate... Reputatia sa crestea de la o zi la alta, datorita efectului prudentei sale: in conversatii era elocvent si precis, intelept in decizie, rapid si curajos in executie. Aceste imense calitati nu erau umbrite de nici un fel de viciu, cu toate ca a fost in mod deosebit inclinat spre problemele dragostei, ca si-a gasit placerea frecventand oameni glumeti si distrandu-se cu jocuri puerile mai mult decat era acceptabil pentru un barbat de importanta sa; astfel, adeseori este vazut amestecandu-se in distractiile copiilor sai, baieti si fete. Judecand dupa cum se comporta la distractie si in cadrul afacerilor serioase, aveai impresia ca in el existau doua personalitati deosebite care se intalneau intr-o imposibila ingemanare.” – Machiavelli, Istorii florentine. „Prin faima sa, prudenta sa, geniul sau deosebit de abil, a adus patriei sale bogatiile, bunurile si gloriile care infloresc in societate cand domneste o lunga pace.” Guicciardini, Cronica Florentei. Un alt portret al Magnificului „Oricare ar fi fost abilitatea lui Lorenzo de Medici in afaceri, nu ca om de stat poate fi el plasat la nivelul celor mai mari barbati cu care se mandreste Italia. Atata onoare nu este rezervata decat acelora care, ridicandu-si privirile asupra interesului personal, asigura, prin activitatea pe care o desfasoara, pacea, gloria sau libertatea tarii lor. Dimpotriva, Lorenzo urmareste aproape intotdeauna o politica total egoista; sustine, prin executii sangeroase, o putere uzurpata; impovareaza in fiecare zi cu un jug detestat un oras liber, le ridica magistratilor legitimi autoritatea care le era data de Constitutie si ii indeparteaza pe cetatenii sai de la aceasta cariera politica in care, inaintea lui, inflorisera atatea talente.” – Jean Charles Léonard Simonde de Sismondi. Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro