Domeniul unei viitoare concurente dintre Rusia si SUA

Businessul nuclear Probabil, ultimul discurs al senatorului american John McCain, l-a amuzat pe presedintele rus Vladimir Putin, crede publicatia germana Berliner Zeitung, citata de Rompres. “Vladimir, la urmatoarea conferinta a G-8 nu te va astepta nimeni cu bratele deschise”, a declarat la televiziunea americana influentul senator republican, McCain. In acest fel McCain a reactionat la acordul pe care Moscova si Teheranul l-au semnat la sfarsitul saptamanii trecute, acord potrivit caruia Rusia va livra combustibil pentru reactoarele nucleare ale Centralei Atomo-Electrice de la Bushehr. Acum Vladimir Putin poate nici sa nu bage in seama agitatia pe care a creat-o McCain. Multa vreme guvernul american a incercat sa nu permita aceasta afacere comerciala dintre Rusia si Iran, considerand ca acest lucru ar contribui la impulsionarea industriei militare nucleare a Iranului, insa Moscova a fost de neclintit in decizia sa. De aceea, este posibil ca saptamana trecuta Putin si Bush sa se fi inteles cu privire la un compromis provizoriu: Moscova garanteaza ca tot combustibilul nuclear folosit nu va ramane in mainile Iranului ci va fi returnat statului rus, iar Washingtonul accepta afacerea. Spre deosebire de McCain, guvernul american se comporta intr-adevar intr-un mod putin zgomotos. Totusi, potrivit publicatiei germane, ramane banuiala ca pentru SUA, in diferendul pe care l-a avut ani de zile cu Rusia pe marginea chestiunii iraniene, important era in primul rand nu neproliferarea armelor nucleare. Intr-adevar, cine va crede ca Rusia este interesata in aparitia unui stat nuclear exact la nesigurele granite sudice ale Comunitatii Statelor Independente (CSI)? Fara a mai vorbi despre urmatorul adevar atat de simplu: cu cat mai mare este numarul de state care detin arme nucleare, cu atat mai mult se limiteaza puterea vechilor superputeri nucleare. Cu alte cuvinte, in opinia cotidianului german, putem fi convinsi de faptul ca Moscova s-ar fi asigurat intr-un fel sau altul ca livrarile de combustibil nuclear sa nu poata fi folosite pentru crearea bombelor nucleare. Diferendul ruso-american pe marginea acordului privind centrala de la Bushehr se incadreaza in linia de concurenta strategica si economica dintre cele doua tari. Liderii de la Moscova sunt din ce in ce mai ingrijorati sa constate ca SUA se impun atat din punct de vedere politic, cat si militar in fostele republici sovietice. In aproape toate statele sudice ale CSI sunt prezenti aliatii militari americani, iar pe teritoriul unora exista deja si baze militare americane. In aceasta situatie, niste bune relatii cu un stat de asemenea calibru regional precum Iranul, care, in afara de aceasta se pozitioneaza pe pozitii adverse fata de SUA, are o importanta majora pentru Federatia Rusa. In acest an ar fi planificata si o vizita a lui Putin la Teheran. La toate acestea, dezvoltata industrie atomica rusa stagneaza deja de ani buni. Dupa catastrofa cu Cernobalul si dupa destramarea URSS, majoritatea fostelor piete ale Rusiei au fost pierdute si cucerite de Occident, iar din Europa de est Rusia a fost expulzata cu totul. Astfel, businessul cu Iranul promite Rusiei o iesire din aceasta situatie, iar Centrala de la Bushehr va fi, probabil, doar inceputul. Este vorba de alte sapte-opt centrale, iar seful Agentiei ruse pentru energie atomica, Aleksandr Rumiantev, vorbeste despre contracte in valoare de zece miliarde de dolari. Aceasta nu este doar o afacere reusita. Moscova se mai asteapta ca dupa o asemenea colaborare de anvergura sa capete suficienta influenta pentru ca in perspectiva indelungata sa detina un anumit control asupra sectorului nuclear iranian care abia acum incepe sa se creeze. Se pare ca Uniunea Europeana (UE) are o viziune asemanatoare asupra acestei probleme. Acordurile ruso-iraniene sunt compatibile cu obiectivele pe care UE si le-a trasat in legatura cu UE, a declarat luni, la Bruxelles, secretarul de presa al Benitei Ferrero-Waldner, comisarul european pentru relatii externe. UE nu a pus niciodata sub semnul intrebarii dreptul Iranului de a folosi in mod pasnic energia nucleara si in viziunea organismului european este important doar sa se asigure ca aceasta tara nu produce arme atomice. Totusi, secretarul de presa al doamnei Ferrero-Waldner a uitat sa precizeze ca si o serie de companii europene doresc sa incheie acorduri nucleare cu Iranul. Astfel, firma Siemens se orienteaza foarte bine in aceasta directie, mai ales ca in anii ‘70 ea a participat la demararea proiectului de constructie a Centralei de la Bushehr. In legatura cu ultimele evolutii din cadrul guvernului american, se pare ca si SUA sunt gata sa-si revizuiasca politica in privinta Iranului. S-a declarat ca George W.Bush a vorbit cu membri importanti ai Administratiei americane si cu consilieri de-ai sai despre stimulentele economice care ar putea fi oferite Iranului in schimbul refuzului acestui Stat de a-si realiza planurile nucleare. Oare “afacerea de la Bushehr” a pus bazele unei forme total noi a concurentei ruso-americane in Iran? Berliner Zeitung