Doi tineri, un singur nume si acelasi CNP

Un tanar de 27 de ani din Baia Mare are o existenta mai mult decat interesanta. Nascut in 27 august 1982, pe nume Gheorghe Silaghi, are un „tiz” in Penitenciarul Baia Mare. Acelasi nume, aceeasi varsta, aceleasi date ale buletinului, inclusiv CNP. O situatie incredibila, un destin incredibil. Gheorghe s-a nascut la Spitalul Judetean din Baia Mare, dupa cum spun actele care exista la Directia Judeteana pentru Protectia Copilului. Nascut si, probabil, abandonat in spital, Gheorghe a stat un an de zile acolo. La varsta de un an, a fost transferat la o casa de copii. Interesant e faptul ca mama copilului a venit, intr-un final, pentru a-l lua acasa. Din motive necunoscute, a fost dat familiei Silaghi un alt baiat. De aici incolo, intram pe taramul povestilor incredibile. Lui Gheorghe i-a fost intocmit un certificat de nastere in baza datelor existente la spital si din sistemul de protectia copilului. Dupa un an, el a ajuns la o casa de copii din Cavnic, acolo a stat pana la varsta de trei ani. De la Cavnic, a fost mutat la Centrul de Plasament de la Bocicoiul Mare, unde a stat pana la varsta majoratului. A facut scoala pe care o faceau copiii din sistemul institutionalizat. La varsta de 14 ani, urma sa i se faca buletin. „Mi-au spus ca nu pot sa am buletin, deoarece pe numele meu si pe datele mele era eliberat deja un buletin. Nu prea am inteles mare lucru. Familia mea s-a mutat in localitatea Surduc, judetul Salaj. Acolo, i s-au facut acte. Are certificat de nastere identic cu al meu, iar buletinul este identic cu al meu. Difera doar fotografia, dar CNP-ul este acelasi”, ne-a povestit Gheorghe. Tanarul isi aminteste ca, in urma unor stradanii ale celor de la Casa de Copiii de la Bocicoi, si-a facut intr-un final buletin, la Sighetu Marmatiei. „Mi-am cautat parintii si am aflat adresa lor din Surduc. Am fost acolo. Intr-o casa saracacioasa, traiesc opt persoane. Tatal meu si sapte frati. Am aflat ca mama mea s-a sinucis, din vinovatie fata de mine. Asa mi-a povestit tatal meu. Spunea ca mama a simtit ca baiatul luat de la spital nu este al ei. A avut remuscari ca m-a abandonat un an de zile si nu a suportat aceasta povara. Tatal meu seamana foarte bine cu mine. Nu am ramas acolo. Am fost o vreme foarte tulburat de situatie, de cele intamplate mamei mele. Am venit in Baia Mare si nu am mai fost in Surduc. Nu m-a legat nimic de acel loc”, a spus Gheorghe. Tanarul a crescut si a incercat sa isi gaseasca un drum in viata. A terminat liceul la Seini, dupa care a urmat o perioada mai dificila. Dupa liceu, s-a gandit sa isi continue studiile. A intrat la Universitatea de Nord, la sectia de Teologie de aici. A incercat sa lucreze. Dupa cateva locuri de munca unde nu i s-au cerut acte multe, ar fi putut sa se angajeze la Asociatia Caritas. Aici, i s-a cerut cazierul. Asa a inceput cosmarul. „Am fost sa imi scot cazierul si am aflat cu stupoare ca sunt incarcerat la Penitenciarul Baia Mare din 2005, pentru infractiunile de talharie si lovire. Este numele meu, buletinul meu, CNP-ul meu. Asa, am aflat ca cel dus de parintii mei acasa a ajuns la puscarie. Va fi eliberat in 2012. eu nu stiu ce sa fac”, a spus Gheorghe. Povestea este incalcita. A cerut ajutor de la cei din DPC, dar nu a primit niciun sprijin. A fost indrumat sa isi caute dreptatea in justitie, de parca el ar fi fost de vina. A incercat in instanta, dar nu s-a descurcat. Nu a avut bani, nu a avut cunostinte. Acum, are un avocat care va face ce este necesar, in mod gratis. Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro